Documentarul despre sarcofagul lui Hristos, demascat de experti drept o facatura aducatoare de profit.

Doi regizori, americanul James Cameron si israeliano-canadianul Simcha Jacobovici, au prezentat luni, la New York, intr-o conferinta de presa, artefacte despre care sustin ca ar proveni din "mormantul pierdut al lui Iisus Hristos".

In acest mormant s-ar fi gasit osuare continand ramasitele pamantesti ale lui Iisus, ale Mariei Magdalena, precum si ale unui fiu pe care l-ar fi avut impreuna, botezat, in mod bizar, Iuda.

Intreaga poveste tesuta pe marginea acestor osuare constituie un atac evident la adresa crestinismului, implicatia descoperirii ramasitelor pamantesti ale lui Iisus fiind aceea ca El nici nu a inviat.

In timp ce diversi ierarhi crestini au declarat ca ipotezele avansate de cei doi cineasti nu merita luate in considerare, mai multi arheologi cu experienta au daramat, fara mare efort, argumentele acestora.

Chiar daca tentativa de a zdruncina temeliile crestinismului pare sortita esecului, Cameron si Jacobovici au reusit, in schimb, sa faca publicitatea dorita pentru documentarul "Mormantul pierdut al lui Iisus" si pentru cartea cu acelasi titlu.

Mormantul ce sta la baza acestor pretinse descoperiri a fost scos la lumina in 1980, in timpul lucrarilor pe un santier de constructii din suburbia Talpiot, din sudul Ierusalimului. Autoritatea israeliana pentru antichitati a gasit in acest mormant zece osuare.

Potrivit traditiei evreiesti, osemintele au fost ingropate rapid, fara a li se permite savantilor sa le studieze. Astfel, toata teoria privind "familia lui Iisus" se sprijina pe numele inscriptionate pe sase dintre osuare si pe probe biologice prelevate din doua dintre acestea. Numele trecute pe osuare sunt Iisus, fiul lui Iosif, Maria, Mariamene (Maria Magdalena), Matei, Iuda, fiul lui Iisus si Iose.

AFACERI DE SUCCES

Iisus - un brand care vinde bine! Documentarul produs de Cameron si Jacobovici, care va fi prezentat in premiera duminica seara pe canalul Discovery (deocamdata doar in SUA), precum si cartea pe aceeasi tema sunt doar ultimele produse ale unei veritabile industrii a contestarii fundamentelor crestinismului.

Cat de profitabila este aceasta industrie o demonstreaza imbogatirea spectaculoasa a lui Dan Brown, caruia volumul "Codul lui Da Vinci", vandut in 60,5 milioane de exemplare, i-a adus peste 250 de milioane de dolari.

Tot pe tema pretinsei linii a descendentilor lui Iisus si ai Mariei Magdalena este si cartea "Sangele sfant si Sfantul Graal", si ea un mare succes comercial. Nu trebuie uitata nici "Evanghelia lui Iuda", prezentata si ea drept o mare dezvaluire.

"Dovezile" nu rezista la o analiza serioasa. Principalul argument invocat de Cameron si Jacobovici este "potrivirea de nume". Cei doi afirma ca s-au adresat unui statistician din Toronto, care a concluzionat ca, avand in vedere cele sase nume inscriptionate pe osuare, sansele ca mormantul sa fie al unei alte familii decat al celei a lui Iisus sunt de 600 la 1.

Mai multi experti s-au grabit sa sublinieze insa ca este vorba despre nume evreiesti foarte comune si, daca ar fi vorba despre un mormant de familie, cum se explica absenta unor membri importanti, precum Iosif, sotul Fecioarei Maria.

O alta problema este inscriptia "Mariamene e mara", tradusa ca "Maria, cunoscuta drept stapana/maestra". Fanii lui Dan Brown se vor bucura probabil sa gaseasca o noua "dovada" ca Maria Magdalena era venerata de primii crestini, insa numele Mariamene este atestat pentru prima oara in scrierile unui invatat nascut la 185, cu mult timp dupa moartea presupusei neveste a lui Iisus.

Nazarinenii, ingropati la Ierusalim Cei doi regizori au vorbit si despre testele ADN efectuate pe resturi organice prelevate din osuarele marcate Iisus si Mariamene. Analizele au aratat ca respec-tivele persoane nu erau rude de sange, cei doi concluzionand ca, fiind ingropati impreuna, erau probabil casatoriti.

Afirmatia este ridiculizata in multe dintre ziarele aparute ieri, mai ales ca realizatorii trec cu vederea faptul ca respectivul mormant pare sa fi fost utilizat pe o perioada de 200 de ani, in interiorul sau odihnind generatii diferite.

In alta ordine de idei, relatarile biblice prezinta familia lui Iisus drept una saraca, astfel ca nu si-ar fi permis un mormant asa de mare precum cel de la Talpiot (foto). Si apoi, logic ar fi ca mormantul lor sa fi fost la Nazareth, nu la Ierusalim.

Nu in ultimul rand, trebuie mentionata opinia arheologului Amos Kloner de la Universitatea Bar-Ilan, cel care a condus lucrarile de excavare de la Talpiot.

"E o poveste foarte buna pentru un film TV, dar e imposibil. Este o prostie. Nu e posibil sa fie mormantul lui Iisus si al rudelor sale. Ei erau o familie din Galileea, fara legaturi la Ierusalim. Mormantul de la Talpiot apartine unei familii din clasa mijlocie, care a trait in secolul I", a spus Kloner.

MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC

O frauda "titanica" a lui Cameron si Iacobovici

Triplu laureat al Premiilor Oscar, regizorul James Cameron spera sa dea o noua lovitura cu "Mormantul pierdut al lui Iisus". Daca pregatirea lui in domeniul arheologiei si al Bibliei este indoielnica, palmaresul sau cinematografic este impresionant.

Cameron a regizat celebrul "Titanic", filmul cu cele mai mari incasari din toate timpurile, si este un maestru al filmelor de actiune, cum ar fi  "Terminator" sau "Minciuni adevarate".

Simcha Iacobovici este cunoscut in general pentru filme ce trateaza probleme ale istoriei evreilor. Nascut in apropiere de Tel Aviv, ca fiu al unor evrei emigrati din Romania, el a studiat in Canada, unde s-a si afirmat ca regizor. In filmografia sa apar titluri precum "Exodul decodificat" sau "Iacob, fratele lui Iisus".

Acesta din urma are la baza o alta "descoperire de senzatie" de acum cativa ani, legata tot de un osuar. Ulterior s-a dovedit ca inscriptia "fratele lui Iisus" era un fals grosolan. Aceasta nu i-a impiedicat pe cei doi sa sustina ca osuarul lui Iacob ar putea proveni tot de la Talpiot.

 REPLICA BISERICII ROMANE "Zarzavat stiintific"

PS Calinic, episcopul Argesului si Muscelului, sustine ca, "de la o sumara citire, oricine isi da seama ca, in niciun caz, nu se poate da unor pareri denumirea de cercetare stiintifica. Sicriele nu erau folosite in acea perioada la evrei. Marturiile biblice vorbesc despre punerea Mantuitorului in giulgiu, cum era traditia. Astfel, ipoteza inscriptiilor de pe sicrie nu poate fi luata in calcul, pentru ca n-au fost sicrie in vremea aceea. Starea sociala a lui Iisus, dupa cum reiese din toate documentele autentice existente, nu era una privilegiata, ceea ce nu-i permitea sa aiba o astfel de cripta. Dovada ca a fost asezat in mormantul lui Iosif din Arimateea. Despre asta nu sufla savantii nicio vorba. In fine, in niciun document autentificat nu se mentioneaza ca Iisus a avut frati dupa trup, sotie sau copii (...). "Cea mai mare descoperire arheologica din istoria omenirii" este, de fapt, continuarea unui episod inceput imediat dupa ce arhiereii si batranii evreilor au aflat de la cei care pazeau mormantul Mantuitorului: "...au dat bani multi ostasilor, zicand: Spuneti ca ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe cand noi dormeam" (Matei 28, 11-15). Atunci, ca si acum! Vedeti? Nimic nou sub soare! Si va continua".

Pr. prof. dr. Ion Popescu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa "Sfanta Mucenita Filofteia" - Pitesti subliniaza ca "un studiu publicat de Amos Kroner (A tomb with inscribed ossuaries in east Talpiyot, Jerusalem) in revista "Antiquot", vol. 29 (1996), concluzioneaza ca grota funerara a fost folosita intr-o perioada de aproximativ 200 de ani, ceea ce inseamna ca ramasitele puteau fi ale unor persoane din generatii diferite.

"Strategie de marketing" In plus, documentarul nu explica trei lucruri esentiale: a) neexpertizarea cu ADN a ramasitelor din cele opt sicrie; b) inscriptionarea in limbi diferite a acestora si aspectul lor exterior diferit si c) nefolosirea metodei de datare cu Carbon 14 care ar fi demonstrat cu o marja de eroare foarte mica vechimea osemintelor din fiecare sicriu in parte".

"Din punctul de vedere al dovezilor, argumentatia producatorilor filmului este neconvingatoare, neputand sa contracareze evenimentul istoric al Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. In acest caz, intentia de a crea o controversa in vederea succesului comercial al filmului este clara! Face parte dintr-o strategie de marketing dupa modelul "Codul lui Da Vinci"", spune si Pr. Constantin Stoica, purtator de cuvant al Patriarhiei