În primul rând, trebuie precizat că Înalta Curte a pronunțat verdictul într-un caz referitor la medicii din spitalele de stat. De aici mulți au înțeles că regula instituită de Înalta Curte de Casație s-ar aplica numai medicilor și cadrelor medicale din spitalele de stat. „E discriminare!” au spus unii dintre medicii rezidenții care au urmărit știrile la televizor. „Chestiunea nu ne privește, noi suntem privați și intrăm în altă categorie, independenți”, ne-a spus un medic de familie. Această opinie a fost exprimată și de unii medici din clinici private: „E vorba doar de medicii de la stat, nu și de noi!”.

Numai că funcționari publici, în sensul larg al cuvântului, sunt și cadrele medicale din spitalele publice și cele din unitățile spitalicești și clinicile private. Și când spun asta iau în calcul cel puțin două argumente:

1 O dată ce instanța supremă a stabilit că dreptul pacientului de a da recompense este ilegal, acesta este ilegal indiferent de tipul de medic care le primește (de stat sau particular);

2 Noțiunea de funcționar public, în sensul legii penale, așa cum a fost stabilită prin noul Cod Penal, intrat în vigoare în februarie 2014, include și medicii și cadrele medicale de la privat. Acest lucru rezultă din art. 175, alineat 2 din Codul penal care spune: „(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public”. Și medicii de familie, și doctorii din spitalele și clinicile private sunt supuse supravegherii autorităților publice deoarece exercită un serviciu de interes public. Cu acest lucru cred că se lămurește chestiunea cu „discriminarea”. Funcționari publici sunt toți și deci nu vor putea primi recompense și recunoștință de la pacienți.

Acum chestiunea care îi macină pe medici – de data aceasta pe bună dreptate – este faptul că salariile lor continuă să fie sub limita decenței. Un alt medic rezident cu care am stat de vorbă – căruia îi vom păstra anonimatul pentru a nu-l face ținta răzbunărilor – nu mai vede luminița de la capătul tunelului. Absolvent de nota 10, dedicat profesiei, bun „ca pâinea caldă” pentru pacienți, tipul acela care alege să schimbe sistemul de la fața locului și nu de-aiurea de prin altă țară, este de-a dreptul șocat. „Foarte bine că se face curățenie, că se elimină corupția, dar să pui carul înaintea boilor, mi se pare o dovadă de rea-voință dacă nu vorbim de prostie. Mai întâi trebuia rezolvată problema salariilor și abia apoi trebuia tăiat dreptul la recompensă. Recompensa nu e mită. Sau nu era! Acum că suntem funcționari publici, dacă primim o ciocolată recompensă se consideră că e mită”

Rezidentul a atins una din cele mai importante probleme care constituie și cea mai frecventă cauză a migrației medicilor către state care apreciază cadrele medicale mult mai bine, din punct de vedere financiar. Combaterea corupției nu se poate face numai prin forța coercitivă a organelor judiciare, a Justiției. Combaterea se face și prin prevenire, iar prevenirea se face nu doar prin schimbarea sistemului de educație, ci și, mai ales, prin mărirea salariilor medicilor și cadrelor medicale la un nivel care să le asigure un trai decent. Acest lucru nu s-a întâmplat. De 25 de ani încoace, această categorie profesională a fost lăsată la limita de jos a grilelor din Legea salarizării unice. Un proiect de lege inițiat de Bănicioiu zace încă prin Parlament, liberalii s-au trezit acum că au și ei ceva idei pe această temă. Dar până se vor înțelege politicienii cu privire la soluție, medicii noștri riscă să piară uciși de inaniție și de disprețul cu care sunt tratați. Politicienii au găsit, în schimb, soluții să mărească salariile demnitarilor și ale angajaților din cele două Palate ale Puterii. Rușine!

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.

Te-ar putea interesa și: