Cine nu a găsit până acum corespondentul în carne și oase al zicerilor "încremenit în proiect", "timpul a stat în loc", "tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte", trebuia să meargă ieri la audierile de la Comisia Buget-Finanțe a Camerei Deputatilor.
În 2007, 2008, 2009, anii de boom economic și financiar, mergeam la fiecare conferință a BNR-ului - un reper pentru toată presa economică. Ieri, am citit doar ce a spus guvernatorul, în una din puținele sale apariții în fața comisiei camerei parlamentare, pe tema francilor elvețieni. Incredibil, dar dincolo de cuvinte era același Isărescu din 2007, 2008, de neclintit în ideea că BNR s-a comportat exemplar.
Câteva intervenții mi s-au părut, totuși, greșeli evidente. A repetat că BNR nu este responsabilă de stabilitatea financiară a celor cu credite, ci de stabilitatea sistemului bancar. Dar oare cele două nu sunt strâns legate, nu ai un sistem bancar slăbit pe măsură ce apar tot mai multe credite pe care clienții nu pot să le achite?
Apoi...am aflat că împrumuturile în franci au avut o funcție socială, permițând accesul la o sumă mai mare celor cu venituri mici. Ce folos că și-au permis aceste credite, când acum de abia le pot rambursa? Un caz la fel de tragic ca al celor executați silit de bănci este al românilor conștiincioși, care nu își permit nimic din ceea ce presupune un trai normal, ca să aiba ce da înapoi băncii.
Am aflat de la guvernator și motivul pentru care BNR nu a oprit creditele în franci - era ceva legat de investitorii elvețieni care s-ar fi supărat pe România. Mesajul nu era clar transmis, dar dincolo de orice scuze invocate de Isărescu rămâne întrebarea cum de alte țări au făcut-o.
Dar, de departe cea mai răsunătoare intervenție a fost cea legată de franc, care, potrivit manualelor de specialitate, este o moneda de siguranță și nu una toxica, a spus Isărescu. Acelasi Isărescu care, ani la rând, a perorat de la tribuna BNR ca instituția sa duce o politică anticiclică, și care prevenea în legătură cu riscul creditului în valută, și, iarăși, care știa că, spre deosebire de leu si euro, BNR nu are nicio posibilitate de intervenție asupra evoluției francului. Altfel spus ca, în cazul unei crize financiare, pe care orice politica anticiclică îți impune să o iei în calcul, BNR nu poate interveni ca să enite un șoc valutar în sistem. Scuze, uitasem, a spus și că îimprumuturile în franci nu sunt un risc sistemic pentrun România. Atunci rămân doar fraierii de clienți care s-au expus riscului valutar auzindu-l pe Isărescu că francul este sigur.
Fie ca a fost legea falimentului personal sau ordonanța 50/2010 privind clauzele avuzive, am văzut aceeasi optică din partea lui Isărescu, de respingere a oricărei măsuri care ar fi dus la o responsabilizare suplimentară a bancilor.
Cantat 20 de ani, același refren devine obositor si antireformist. Nimeni n-ar vrea vreun politruc la varful BNR - deja sunt pline de politruci pozitiile de viceguvernatori. Dar cred că orice alt specialist cunoscător de sistem bancar, și, slavă domnului, în Romania se mai găsesc, ar aduce un suflu proaspăt în sistem, care ar putea însemna reforme majore.
Recomandările noastre
