În buzele lui, frunzele sună mai bine decât o trompetă. Nucu Pandrea este un adevărat maestru muzical.

Nucu Pandrea imită timbrul unei trompete atunci când cântă din frunza lui, pe care nici nu e nevoie s-o ţină cu mâinile: doar între buze. Aşa cum descrie el lucrurile, "trebuie să atingi delicat frunza cu buzele – ca pe o femeie". "Soiul" lui preferat este frunza de păr, care conduce zgomotul cel mai curat, fără distorsionări.

Recomandarea unui caricaturist

Nucu, pe numele lui întreg (aşa cum e prezent pe cartea de vizită) Eugen Aloisiu Nucu Pandrea, a susţinut un recital de aproape trei ore într-o cabană din campusul Asociaţiei Tăşuleasa Social. A ajuns acolo la recomandarea caricaturistului Ion Barbu, dar show-ul în aer liber a fost anulat din cauza vremii deloc prietenoase. Aşa că, în cabana de la Tăşuleasa, cu voluntari şi jurnalişti care stăteau pe podea şi-i ascultau fiecare notă, Nucu Pandrea a câştigat nenumăraţi fani.

Workshop de "zis din frunză"

Îmbrăcat într-un tricou alb, cu poza lui Vlad Ţepeş şi textul "Number one in acupuncture" ("Numărul unu în acupunctură"), cu bretele negre, la modă, şi barbă de Moş Crăciun, interpretul din frunză iese în evidenţă oriunde s-ar duce. Frunzele de păr, în marea lor majoritate, nu au fost smulse de pe crengi şi "respiră" într-o sticlă cu apă, pentru a nu se ofili înainte de a le veni rândul la concert. Mulţi sunt cei din public care au crezut că e uşor să faci frunza să cânte, păcăliţi de lejeritatea cu care muzicianul reproduce sunetele. Le-au îndoit şi le-au rupt şi le-au dat la o parte. Pe aceştia, muzicianul îi persiflează: "Cel mai nasol e când ţi se rupe scula în mijlocul cântării!".

FOTO: ALEX TOMAZATOS Referindu-se la unul dintre învăţăceii lipsiţi de iscusinţă, Nucu spune: "Tot aşa cum îl învăţ pe băietul ăsta, am fost îndărătnic şi n-am putut să reuşesc primul sunet, când mă învăţa bunicul". "Bunicul o ţinea cu un deget, păi ca să n-o zboare dintre buze. Dup-aia, după ce o ţii, e prinsă. Dacă n-o stăpâneşti ca lumea între buze, te trezeşti prost în faţa publicului când cânţi mai frumos", a povestit Pandrea. "Dacă n-o prinzi bine, n-ai cum să-ţi iasă. O prinzi frumos cu două degete, aşa, şi o întorci suveică", spune Pandrea, după care cântă o notă foarte alungită. Însă atunci când un ucenic reuşeşte să reproducă un sunet, răspunsul muzicianului este: "Sunetul ăsta a fost un accident. Vă rog să-l scuzaţi", în râsetele încântate ale publicului.

De la "Zorba Grecul" la "Bolero"

Poate cânta cam orice gen muzical se pretează la sunetul de trompetă, cu care aduce interpretarea lui Pandrea. Repertoriul e iarăşi variat. De la "Ciuleandra" şi "Ciocârlia", la "Zorba Grecul" şi "Fools Rush In" (Elvis Presley), ajungând în cele din urmă la "Toamna" lui Vivaldi şi "Bolero" al lui Ravel. Fiecare dintre piese s-a terminat cu un tunet de aplauze şi cu rugămintea de a mai cânta ceva.

Oricând ar fi întrebat despre viaţa şi cariera lui, Nucu Pandrea preferă să spună câteva cuvinte şi apoi să continue cu o nouă piesă, ca şi cum aceasta ar fi singura carte de vizită de care are nevoie. Publicul îl asculta cu atenţie şi chiar l-a acompaniat cu bătăi de picior, făcând podeaua să se cutremure. "Îmi permiteţi o întrebare? Toamna când cade frunza, cu ce mai cântaţi?", spune cineva din public. "Plante de cameră nu sunt?", răspunde flegmatic interpretul din frunză.

Dar Nucu Pandrea nu cântă doar la frunze naturale, ci şi la muzicuţă, la care, pentru o dentistă germană venită voluntar în România, cântă o piesă tradiţională nemţească. DEZIDERAT. Nucu Pandrea a încercat să îl antreneze pe criticul literar Marius Chivu FOTO: ALEX TOMAZATOS

Lovitura de graţie

Dar instrumentul pe care se poate baza oricând, şi iarna, şi vara, când nu există apă şi copaci în jur, este o frunză artificială. "Vă daţi seama din ce este făcută?", îi chestionează Nucu pe cei adu-naţi în faţa lui, arătându-le forma verde, de plastic, scoasă dintr-o punguţă de catifea neagră. După ce nimeni nu răspunde, el dă lovitura de graţie, răspunsul la care nimeni nu se aştepta: "Dintr-o pungă de detergent", spune el râzând.

UMOR

Acceptă dedicaţiile, dar cu un preţ

Atunci când este aplaudat, Nucu Pandrea se poartă cu modestie: "Nu trageţi în muncitor!", spune el. Mărturiseşte că nu-i ia decât o săptămână pentru a învăţa vreo piesă nouă, nimic mai mult. Nu ştie piesele după versuri - e inutil să i le menţionezi. Răspunde bine la un simplu fredonat. Când se cer dedicaţii, Nucu cere un preţ: fie că este vorba de un pahar de vinars, fie că, la "Zorba Grecul", deşi "e o piesă greu de cântat, pentru că instrumentele de pe fundal fac toţi banii", el acceptă să încerce, atât timp cât persoana care o vrea e dispusă să danseze pe ea.

Când cineva încerca să cânte alături de el, specialistul în frunză se declara dezamăgit de sunetele jalnice, dezumflate, pe care le făcea acesta. "Aşa s-a inventat playback-ul", remarca Nucu Pandrea. Când venea vorba de playlist, de piesele următoare din program, instrumentistul pădurii îşi punea mâna la tâmplă, atenţionând: "Acum răsfoiesc". Aşa zicea, în timp ce se gândea la ritm, la melodie, la sunetele pe care urma să le scoată.

Nu a transmis mai departe îndemânarea

Din păcate, copiii şi nepoţii lui nu au fost interesaţi de frunză. Nepoata lui Nucu studiază însă alt instrument muzical, fagotul. Îi pare rău că acum nu mai poate susţine recitaluri în picioare, ca odinioară, că a stat toată seara pe un fotoliu confortabil. Şi nici nu pare a fi bătrân: e energic, amuzant, plin de viaţă şi se mişcă în continuu atunci când cântă, fie că e vorba de aplaudat ritmic, sau de bătutul piciorului, sau de folositul mâinii-căuş pentru a imprima un alt sound muzicii lui. Pădurea este debaraua lui cu instrumente muzicale şi le poate plia după dorinţă. <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/Y-8ArPh2tAA" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

SURPRIZĂ

Johnny Răducanu s-a mirat de talentul lui

Nucu Pandrea nu este deloc o figură necunoscută în lumea muzicii, mai ales a jazzului. El este invitat permanent al formaţiei Nightlosers şi a avut parte de colaborări cu Harry Tavitian.

N-a apucat să cânte până acum alături de Johnny Răducanu, dar povesteşte cum l-a surprins pe acesta cu talentul lui de a face frunza să cânte, uitându-se mirat şi întrebând "cum scoate sunetul".

A cântat în toată lumea, în Canada, unde a văzut cascada Niagara sau la muzeul Smithsonian din Washington. Sunny Diggs, un celebru jazzman din Baltimore, SUA, care l-a văzut pe artist într-un concert susţinut în America, exclama, uimit: "Românii sunt singurii de pe pământ care fac o muzică siderală dintr-o frunză."

Cu o altă ocazie, după un spectacol la New York cu Nightlosers – formaţia cu care artistul a colindat întreg mapamondul – săptămânalul newyorkez "Village Voice" opina: "Nightlosers, cei care combină bluesul american cu folclorul transilvan, având protagonist un «popular» cântăreţ din frunză care imită sunetele chitarei solo." <iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/numNFlJChys" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>