Bănăţeanul Helmuth Frauendorfer, originar din Voiteg, povesteşte cum a fost forţat de Securitate să părăsească ţara din cauza poeziilor sale anti-comuniste.

Mic de statură şi îmbrăcat în negru, Helmuth Frauendorfer recunoaşte că, deşi toată tinereţea a trăit la Timişoara, îi stă ca o piatră pe inimă orice întoarcere "acasă". Fiecare stradă îi aduce aminte de teroarea prin care a trecut urmărit de securitate, iar de câte ori trece prin faţa sediului SRI îşi aminteşte bătăile şi presiunile fizice îndurate în beciurile fostei Securităţi.

Acum un an şi-a făcut curaj să povestească lumii întregi despre experienţa sa şi despre cum Securitatea i-a înscenat o serie de evenimente pentru a-l determina să părăsească ţara în care s-a născut. Aşa s-a născut filmul "An den Rand geschrieben" ("Cu faţa la zid" – 2010), care arată persecuţia comunistă îndreptată asupra unor tineri, încă din vremea când erau copii, elevi de liceu, şi care au ajuns, ulterior, scriitori cu renume în ţară şi în străinătate, printre care laureata Premiului Nobel pentru Literatură, Herta Müller.

Originar din Voiteg, Helmut Frauendorfer trăieşte, din 1987, în Germania, la Berlin. Chiar şi după ce a plecat, a simţit că Securitatea comunistă stătea cu ochii pe el. Prima întâlnire cu securiştii a avut-o în clasa a XII-a. Era în timpul anului şcolar, în 1967, iar nişte necunoscuţi au venit şi l-au scos de la ore. "Înainte de Bacalaureat, eram elev la Liceul Nikolaus Lenau din Timişoara, am fost scos din sală şi mi s-a spus că sunt aşteptat de un redactor de la «Scânteia». Bineînţeles că redactorul nu era redactor şi m-a invitat la o plimbare, care s-a terminat în pivniţele bulevardului Mureşan. Acolo m-au «tratat» pentru a mă face informator. Am refuzat", îşi aminteşte Helmut Frauendorfer.

Semnătură forţată

La scurt timp a urmat o a doua întâlnire: "M-au ameninţat că nu voi putea termina liceul, că nu o să iau Bacalaureatul, că nu voi reuşi niciodată să intru la facultate. M-au ţinut multe ore. Mi-au dat drumul doar după ce am semnat angajamentul".

Scriitorul mărturiseşte că a semnat numai pentru a putea pleca cât mai repede de acolo. "M-am speriat şi m-am dus la prietenii mei, Richard Wagner, William Totok, şi le-am spus tuturor că am fost ofertat. Eram convins că cea mai bună variantă să scap de securişti era să mă deconspir tuturor", spune scriitorul. Câteva luni mai tâziu Frauendorfer a fost luat pe sus şi dus într-o locuinţă conspirativă în cartierul timişorean Calea Şagului. I s-au cerut detalii despre activităţile cenaclului de poezie "Adam Muller Guttenbrun", în care activau prietenii lui mai mari, Richard Wagner, William Totok şi chiar laureata Premiului Nobel, Herta Muller. El era cel mai tânăr membru. "Prietenii mei, Totok şi Wagner, au cerut sprijinul şefului cenaclului, care l-a sunat pe şeful Securităţii din Timişoara şi i-a zis «eu sunt partidul, iar partidul dă indicaţii securităţii. Să-l lăsaţi pe Frauendorfer în pace»", îşi aminteşte bărbatul. Au urmat şapte ani de acalmie.

Lucrurile s-au precipitat însă în 1984, când tânărul câştigase deja notorietate ca scriitor antisistem. A "mâncat" bătaie soră cu moartea pentru că se "politizase" şi scria poezii ostile partidului şi regimului Ceauşescu.

Protest dramatic

"M-au luat la interogatoriu într-un apartament al Securităţii, unde m-au bătut crunt. M-au ţinut 25 de ore. Deja scriam în poeziile mele că nu este curent, că nu avem ce mânca. Eram membru al Teatrului German, unde aveam o piesă în care îl imitam pe Ceauşescu. Apucaserăm să facem, cu piesa, turneu în toată ţara, în care spuneam că oamenii nu au ce mânca şi că se taie curentul. Din fericire pentru mine, totul se desfăşura în limba germană, iar securiştii au aflat foarte târziu de existenţa ei. Au pus atunci pe urmele mele 16 persoane. Am citit acest lucru în dosarul de la CNSAS, care are peste 200 de pagini", a povestit scriitorul.

După bătaia soră cu moartea, securiştii i-au oferit un paşaport în alb şi i-au cerut să accepte să părăsească ţara. "Am mai rămas trei ani şi abia apoi am plecat în Germania. Mi-au pus capcane una după alta ca să plec fără să îmi dau seama. Mi-au făcut oferte în străinătate, în timp ce aici am fost interzis ca scriitor. Am trimis o scrisoare către Ceauşescu şi ministrul de externe că sunt de acord să plec. Nouă luni mai târziu mi-au dat paşaportul şi am plecat", îşi aminteşte Helmuth Frauendorfer.

EXIL

Incendiu suspect în Germania

Chiar dacă a plecat la Berlin, Frauendorfer nu a scăpat de ghearele Securităţii. "Mi s-au întâmplat tot felul de lucruri ciudate, odată mi-a fost incendiată locuinţa nu se ştie cum, iar în mai multe rânduri am primit ameninţări cu moartea, în scris, expediate anonim din Austria, din localitatea unde aveam o reprezentanţă diplomatică", povesteşte. Nu a renunţat. În Germania s-a regrupat cu prietenii de cenaclu din timpul liceului, Herta, Wagner şi Totok, alături de care a constituit grupul "Initiative Action Der Stat Rumanien", prin intermediul căruia, în fiecare an, pe 15 noiembrie, organizau şi coordonau acţiuni de protest în toată lumea faţă de situaţia dictaturii din România. "M-au luat la interogatoriu într-un apartament al Securităţii, unde m-au bătut crunt. M-au ţinut 25 de ore." HELMUTH FRAUENDORFER, scriitor

• Citiți AICI mai multe despre presiunile la care erau expuși scriitorii din Banat, exilați în Germania