Cândva sclipeau de curăţenie şi erau neîncăpătoare pentru cei care preferau să urmărească filmele pe marele ecran din fotoliul capitonat în piele al sălii de cinematograf. Sunt decenii de atunci. Astăzi, doar zidurile pe care dintele cariat al vremii a lăsat urme adânci mai amintesc de gloria de odinioară a cinematografelor din Bucureşti. Mare parte au fost lăsate în paragină, pradă aurolacilor care le-au transformat în adevărate focare de infecţie. În spatele cortinei, însă, s-au dus şi se duc încă bătălii grele între instituţii de stat, pe de o parte, şi foşti chiriaşi ai imobilelor (în care funcţionau pe vremuri cinematografe). E greu de stabilit cine a câştigat războiul, dar uşor de concluzionat cine l-a pierdut: Statul român.

O clădire cu ziduri de un galben hepatic, măzgălite de la un capăt la altul de graffity şi ciuruite de caria timpului. Aşa arată acum fostul cinematograf Griviţa. De jur împrejurul clădirii situată pe Calea Griviţei, în dreptul numărului 166, un gard de tablă avertizează trecătorul că are de-a face cu o proprietate privată. Cum a ajuns să fie vândut cinematograful unei societăţi comerciale private, fără acordul proprietarului de drept - Statul român - şi nici al administratorului - Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor Româniafilm SA (RADEF), este de-a dreptul halucinant.

Iată pe scurt povestea: în iunie 2004, clădirea în care funcţionase până în ’89 cinema Grivița a fost închiriată, pe o perioadă de 10 ani, de către RADEF, societăţii comerciale Panrom, patronată de un grec. După doar 5 luni, chiriaşul pune pe masa Regiei de film o ofertă de cumpărare în regim de leasing a imobilului. Până aici nimic ilegal în condiţiile în care administratorul grec al societăţii Panrom se prevalase de dreptul de a cumpăra imobilul în care activa în calitate de chiriaş de textul Legii nr. 46 din 2004 care prevedea în mod expres această posibilitate.

Absurdul unei hotărâri judecătoreşti

Ceea ce urmează sfidează absurdul. Pentru că nu avea drept de vânzare al imobilului pe care doar îl administra, proprietar de drept fiind Statul român, RADEF refuză, în ianuarie 2005, să dea curs cererii de achiziţionare formulată de Panrom, notificând societăţii motivaţia pentru care contractul de vânzare cumpărare nu poate fi perfectat. Panrom nu se lasă cu una cu două şi se adresează instanţei căreia îi cere să intervină în disputa pe care o are cu RADEF asupra dreptului de proprietate al imobilului. Iar instanţa – greu de crezut şi totuşi adevărat! – obligă pur şi simplu RADEF să semneze, la 28 martie 2008, contractul prin care cedează dreptul de proprietate asupra clădirii din Calea Griviţei nr. 166.

Punctul de vedere al Ministerului Culturii, ignorat de instanţe

De menţionat că, pe parcursul procesului, la masa de joc apare şi un alt jucător, Statul român, care, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, formulează o cerere de intervenţie prin care, potrivit textului Deciziei 409 din 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, „invocă excepţiile lipsei de obiect, lipsei calităţii procesuale active (a RADEF, n.r.) precum şi lipsei procesuale pasive (a Panrom, n.r.). Nici notificările Statului nu sunt luate în considerare de instanţă.

Trei sferturi din cinematografe, pierdute la loteria unor legi absurde

Toată povestea, cu iz de SF, de mai sus este de natură să îl irite la maxim pe actualul director al Regiei de film RADEF. „Sunt din 2015 director general aici şi toate par să se spargă în capul meu, deşi alţii sunt vinovaţi de situaţia creată”, ni s-a plans Adrian Mironescu (foto). Oficialul a punctat că „În proporţie covârşitoare, multe din cele peste 480 de cinematografe la nivel naţional, câte se aflau în administrarea RADEF, au fost pierdute din motive similare cu cele care au stat la baza pierderii cinematografului Griviţa. Câteva doar au fost retrocedate în baza Legii 10 şi o altă parte însemnată trecute sau cedate spre administrare Primăriilor de Sector”.

La finele anului 1991, RADEF avea în portofoliu nu mai puţin de 600 de cinematografe în toată ţara, 50 dintre ele situate pe raza Bucureştiului. În momentul de faţă, doar 12 cinematografe la nivel naţional şi unul singur în Capitală mai figurează în portofoliul de administrator al RADEF.