ANALIZĂ. Fără autoritate, fără un mesaj puternic şi cu un lider care spune că urăşte politica, românii "verzi" rămân în umbra partidelor mari.

Formaţiuni politice ecologiste n-au cunoscut niciodată succesul partidelor de dreapta sau de stânga din România. Accesul pe scena politică le-a fost limitat atât de pragul electoral, cât şi de ceea ce analistul Cristian Pîrvulescu numeşte "votul util". În special din anul 2000 încoace, partidele verzi au fost afectate de "propunerea de polarizare a clasei politice în două mari forţe: de dreapta şi de stânga", spune şi prim-vicepreşedintele Partidului Verde, Antonio Momoc.

Ecologia, apanajul unei elite

Beneficiind de o popularitate de circa 2%, potrivit celui mai recent sondaj realizat de Asociaţia Pro Democraţia, condusă de Pîrvulescu, "verzii" români nu au ajuns la nivelul de simpatie electorală din Vest pentru că, în ţările din Est, ecologia este apanajul unei elite care nu are probleme materiale mari.

"În Vest, datorită unei evoluţii normale şi mai rapide, exigenţele ecologiste au prins", susţine politologul. Cristian Pîrvulescu apreciază că mişcarea ecologistă din România rămâne controversată şi în afara jocului politic. "Nu s-a definit clar, e dincolo de clivajul stângadreapta, n-are complexe şi creează multe divergenţe", arată politologul.

Unul dintre scandalurile recente a fost excluderea lui Remus Cernea din Partidul Verde, anul trecut, la scurt timp după ce acesta susţinuse că şi-a dat demisia. În opinia lui Cristian Pîrvulescu, problema "verzilor" din România este "că la nivel intern n-au autoritate, n-au mesaj".

"În plus, în plină criză, clivajele post-materialiste nu se impun, oamenii au alte probleme", conchide Pîrvulescu, completând că soluţiile ecologiştilor pentru ieşirea din criză nu prind în societatea românească de azi, care se confruntă cu pro bleme economice grave.

Simplificarea scenei politice şi izolarea ecologiştilor

Antonio Momoc încearcă să explice insuccesul ecologiştilor dând vina pe marile partide. "Mesajul marilor partide a fost acela că de vină pentru mersul prost al României este numărul mare de partide. Simplificarea scenei politice a însemnat modificarea sistemului electoral, a legislaţiei electorale, astfel încât doar partidele mari să poată intra în parlament. Marile partide s-au înţeles să elimine prin sistemul legislativ şi prin condiţii financiare dificile de înscriere în cursa electorală, participarea partidelor mici şi a independenţilor la alegeri", susţine Momoc.

O altă explicaţie pentru lipsa de popularitate a formaţiunilor verzi ar fi, potrivit lui Antonio Momoc, omiterea acestora din sondajele electorale. S-a marşat pe "reacţia raţională şi economică a alegătorului de a nu-şi irosi votul, de a vota pentru cei care au şanse. În acest fel partidele mici, precum cele ecologiste, au fost marginalizate", acuză prim-vicepreşedintele Partidului Verde.

Mugur Mihăescu vrea să salveze ţara de Garcea

Ales preşedinte al Partidului Verde la sfârşitul lunii trecute, actorul Mugur Mihăescu şi-a făcut intrarea pe scena politică insistând asupra faptului că urăşte ideea de partid.

"Sunt aici pentru că nu suport politica, pentru că urăsc politica, urăsc ce mi se întâmplă de 20 ani, când sunt tratat ca o cifră, ca o entitate, eu nu mai sunt om, şi nu mă refer numai la mine", a spus Mihăescu, în conferinţa de presă susţinută acum două zile.

Liderul de partid care urăşte partidele are însă o "pată" la dosar: Mihăescu a făcut parte, pentru câteva luni, din Partidul Ecologist Român (PER), o formaţiune ce s-ar putea destrăma după ce 18 din cele 24 de filiale judeţene au părăsit gruparea, multe dintre ele orientându-se chiar spre Partidul Verde.

Experienţa ca povară

Actorul, cunoscut mai ales pentru rolul poliţistului Garcea, spune că a încercat ani buni să râdă de personajul lui. Garcea a supravieţuit totuşi şi acum este peste tot, în vămi, în politică, se plânge creatorul său.

Ajuns şef de partid, Mugur Mihăescu spune acum că scopul său este să-şi recapete ţara care "i-a fost furată" şi pe care "o conduce Garcea de 20 ani", adică să demonteze actualul sistem politic.

Mihăescu a ţinut să lămurească problema lipsei de experienţă politică. "Dacă a avea experienţă politică înseamnă a-mi băga mătuşile şi unchii şi lipitorii de afişe în funcţii de conducere, dacă înseamnă a avea, după 20 ani, rezultatele din jur, Dumnezeule!, vreau să mor fără experienţă politică. Experienţa lor politică e o ruşine, mă fac de râs oamenii ăştia oriunde plec în străinatate", a spus el, referindu- se la politicienii actuali.

OPINII

"Dacă a avea experienţă politică înseamnă a-mi băga mătuşile şi unchii şi lipitorii de afişe în funcţii de conducere, dacă înseamnă a avea, după 20 ani, rezultatele din jur, Dumnezeule!, vreau să mor fără experienţă politică." MUGUR MIHĂESCU, preşedintele Partidului Verde "În ţările din Vest, datorită unei evoluţii normale şi mai rapide, exigenţele ecologiste au prins."

"Problema verzilor din România este că la nivel intern n-au autoritate, n-au mesaj." CRISTIAN PÎRVULESCU, politolog

SCURTĂ ISTORIE

De la MER la Cernea şi Albă ca Zăpada

La alegerile electorale din 1990, Mişcarea Ecologistă din România (MER) s-a situat pe poziţia a patra ca partid parlamentar, obţinând un loc de senator şi 12 locuri de deputaţi. Partidul Ecologist (PER) a obţinut atunci un loc de senator şi opt fotolii de deputat. Aceste două partide ecologiste s-au format în 1990 simultan, fără să ştie unul despre iniţiativa celuilalt.

În 1992 a luat fiinţă al treilea partid verde, Federaţia Ecologistă din România (FER). Aceste formaţiuni politice au intrat în Parlamentul României şi în 1992, şi în 1996. Întrucât partidele mari şi, în special, Frontul Salvării Naţionale (apoi PDSR) au căutat să influenţeze, ba chiar să controleze partidele ecologiste parlamentare, o parte dintre membrii Mişcării Ecologiste din România, în frunte cu omul de ştiinţă Marcian Bleahu, sau rupt de MER şi au intrat în FER, apropiindu- se de Convenţia Democratică din România (CDR), explică Antonio Momoc, actual prim-vicepreşedinte al Partidului Verde, singurul afiliat Verzilor europeni.

În anul 2001, FER s-a orientat spre centru-dreapta, în vreme ce PER a rămas în zona de influenţă a Partidului Social Democrat (PSD), orientându-se spre "stânga neocomunistă", după cum spune Momoc

Din 2007, Marcian Bleahu devine preşedinte de onoare al Partidului Verde, condus până la sfârşitul lunii trecute de Silviu Popa, ales la congresul din 2009. Acum trei ani, Partidul Verde a luat iniţiativa unificării forţelor ecologiste, propunând alianţe electorale sau chiar fuziunea cu PER.

EVOLUŢIE

Verde în Europa, o poveste de succes

Ecologiştii, o forţă politică apărută în Europa anilor ’70, au intrat pentru prima oară în Parlamentul European în 1984. Şapte germani, doi belgieni şi doi olandezi au ajuns în legislativul comunitar şi, fiind prea puţini pentru a forma un grup politic, s-au aliat cu europarlamentari din Italia, şi Danemarca, precum şi cu regionaliştii din Flandra şi Irlanda, pentru a constitui Green Alternative European Link (GRAEL).

La nivel politic, membrii GRAEL s-au angajat în lupta împotriva poluării mediului înconjurător şi contra energiei nucleare, mai ales după dezastrul de la Cernobâl, din 1986. De asemenea, ei au militat pentru respectarea drepturilor animalelor.

Victorie electorală în 1989, perioadă de glorie între 1999 şi 2004

Alegerile europene din 1989 le-au adus ecologiştilor 30 de locuri în Parlamentul European (PE). "Verzilor" din Germania, Belgia şi Olanda li s-au alăturat cei din Franţa, Italia şi Portugalia, fapt ce le-a permis să aibă, în sfârşit, propriul grup parlamentar. Ecologiştii britanici au realizat cel mai bun scor electoral din istoria lor (14,9%), dar nu au obţinut niciun fotoliu de europarlamentar din cauza sistemului electoral. Au primit, în schimb, un post de observator în cadrul grupului.

Ecologiştii europeni au cunoscut gloria politică în perioada 1999-2004. Nu mai puţin de 38 de europarlamentari "verzi" au bătut palma cu 10 eurodeputaţi din Alianţa Liberă Europeană (regionalişti şi naţionalişti), împreună alcătuind al patrulea grup ca mărime din PE.

Tot în această perioadă, formaţiunile ecologiste au intrat la guvernare în cinci state membre ale Uniunii Europene: Italia, Finlanda, Franţa, Germania şi Belgia. În prezent, Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană din PE numără 55 de membri, fiind condus de Daniel Cohn- Bendit şi Rebecca Harms.

Abilul Joschka Fischer

În septembrie 1998, Partidul Social Democrat al lui Gerhard Schröder obţinea o victorie electorală decisivă în lupta cu creştin-democraţii lui Helmut Kohl. Beneficiind de 41% din sufragii, social-democraţii au început negocierile cu "verzii" lui Joschka Fischer - votaţi de 7% dintre germanii prezenţi la urne - în vederea formării unei coaliţii de guvernământ. La finalul tratativelor, Fischer a obţinut postul de ministru de externe şi şi-a menţinut partidul la guvernare până în anul 2005, când creştin-democraţii au revenit la putere în Germania.

Într-o analiză publicată în toamna anului trecut, jurnaliştii de la Reuters remarcau faptul că formaţiunea Alianţa 90/ Verzii, partidul adus la putere de Joschka Fischer şi condus în prezent de Claudia Roth şi Cem Özdemir, a depăşit perioada neagră petrecută în opoziţie, începând să urce vertiginos în sondaje. (Dan Stancu)