Sursă foto: Freepik
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
România intră în una dintre cele mai dificile perioade pentru Sistemul Energetic Național, avertizează expertul Dumitru Chisăliță. În scenariul în care ambele reactoare de la Cernavodă se opresc începând cu 12 august, țara ar pierde 1.400 MW de producție fermă, independentă de secetă, vânt sau temperatură. Analiza sa arată că, în orele de seară, România ar putea ajunge să importe aproape cât produce.
Criza lovește puternic după ora 20:00
Chisăliță descrie o imagine extrem de tensionată a sistemului energetic în intervalul 19:30–22:00, exact când consumul populației rămâne ridicat, iar producția fotovoltaică se prăbușește. Hidrocentralele sunt afectate de secetă, eolianul rămâne redus sau moderat, iar centralele pe gaze și cărbune nu pot acoperi integral deficitul.
În aceste condiții, România ajunge să depindă de importuri într-o regiune în care „aproape toate statele caută aceeași energie”. Expertul subliniază că situația nu mai este doar una de piață, ci de adecvare a sistemului, cu riscul unor limitări industriale controlate sau chiar deconectări ale unor categorii de consumatori.
„Aceasta nu mai este doar o problemă de piață, este o problemă de adecvanță a sistemului și, în zilele critice, una de alegere între limitări industriale controlate și deconectări ale unor categorii de consumatori”, arată Dumitru Chisăliță.
Scenariul critic: producție internă de 4.150–4.300 MW și importuri de până la 2.600 MW
Analiza AEI pornește de la ipoteza opririi ambelor reactoare de la Cernavodă. În acest scenariu, producția internă disponibilă la ora 20:00 ar coborî la doar 4.150–4.300 MW, din care:
- hidro: 1.000–1.400 MW
- gaze: 1.300–1.700 MW
- cărbune: 900–1.200 MW
- eolian: 200–700 MW
- fotovoltaic rămas: 100–400 MW
- alte surse: 100–200 MW
- nuclear: 0 MW
În zilele caniculare, consumul ar putea depăși 8.000 MW. România ar trebui astfel să importe 2.500–2.600 MW, adică aproape 60% din producția internă rămasă.
„Problema este că puterea tehnică de import nu reprezintă energie garantată. O interconexiune poate exista, dar dacă dincolo de ea nu există producție disponibilă, aceasta nu transportă decât deficit.”
Chisăliță amintește că România a importat deja aproximativ 2.000 MW în perioade tensionate, iar tehnic se poate depăși temporar 3.000 MW, însă acest nivel nu poate fi considerat ferm în fiecare seară. Intervalul realist rămâne la cca 2.300 MW.
Economisirea voluntară ajută, dar nu poate înlocui un reactor nuclear
Reducerea voluntară este estimată la 170–300 MW, la care se adaugă oprirea temporară a unor mari consumatori industriali. Până pe 19 august, oprirea activității la Dacia și Ford aduce o economie de aproximativ 200 MW.
Sursa foto: Ministerul Energiei
După reluarea activității industriale, reducerea voluntară scade spre 180–220 MW.
„România nu poate acoperi un gol de peste 1.000 MW stingând câteva vitrine, reducând aerul condiționat în instituții și solicitând populației să nu mai folosească simultan electrocasnicele.”
DEN ar trebui să pregătească o capacitate controlabilă de reducere de până la 1.200 MW, fără ca aceasta să însemne automat deconectarea populației.
Zilele cu cel mai mare risc sunt: 18 august (1.050 MW), 19 august (1.200 MW), 20 august (1.080 MW), 21 august (1.100 MW).
De unde poate veni energia importată
AEI a analizat energia exportabilă a statelor din regiune. Concluzia este că Bulgaria devine principalul furnizor de siguranță pentru România, prin:
- nuclearul de la Kozlodui,
- termocentralele bulgare,
- instalațiile de acumulare prin pompaj.
Dar această dependență este și vulnerabilitatea majoră:
„Siguranța energetică a României ar ajunge să depindă de funcționarea centralelor bulgare, de programul lor comercial și de menținerea capacităților de interconexiune.”
Orice avarie în Bulgaria sau creștere bruscă a consumului bulgar se transmite imediat în necesarul de reducere din România.
Deficitul nu este doar românesc, întreaga regiune intră simultan în criză
Chisăliță avertizează că România nu intră singură în deficit, ci într-un deficit regional, simultan cu Ungaria, Serbia, Croația, Slovenia și Balcanii de Vest.
„Energia necesară României nu stă rezervată dincolo de graniță, așteptând o solicitare de la București. Este cumpărată în același timp de toate sistemele deficitare.”
În unele zile, importul realist pentru România este foarte aproape de întregul disponibil regional estimat — ceea ce înseamnă marjă de siguranță aproape inexistentă.
Ce se întâmplă dacă importurile scad
Elementul decisiv este nivelul importurilor. Fiecare scădere cu 500 MW sub nivelul estimat produce automat o creștere cu 500 MW a necesarului de reducere.
Dacă importurile coboară de la 2.500 la 2.000 MW, necesarul de limitare din 19 august urcă de la 1.200 la 1.700 MW.
„În acel punct nu mai vorbim despre simple apeluri la solidaritate. Vorbim despre oprirea unor capacități industriale, limitarea consumurilor neesențiale și, în cel mai nefavorabil scenariu, deconectări controlate.”
Concluzia AEI: România a închis marja de siguranță înainte să construiască alternativa
Analiza AEI arată că România nu poate echilibra sistemul doar prin importuri și economisire voluntară. În zilele lucrătoare caniculare, producția internă de 4.200–4.300 MW, importurile de 2.500 MW și economisirea voluntară de 200–300 MW acoperă doar aproximativ 7.000 MW, față de un consum potențial de peste 8.000 MW.
Deficitul de 1.000–1.200 MW trebuie eliminat administrativ.
Criza nu este „fabricată”, ci structurală: România a pierdut capacități ferme înainte de a construi alternativele, iar seceta, canicula și oprirea nuclearului au scos la suprafață vulnerabilități ignorate ani la rând.
Recomandările noastre
