Pentru prima dată, România a fost numită Grădina Maicii Domnului în secolul al XV-lea, de către călugării de la Mănăstirea Bisericani din judeţul Neamţ, a spus patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în predica din ziua Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului.
Papa Ioan Paul al II-lea doar a repetat când a vizitat România la invitaţia patriarhului Teoctist, în mai 1999, doar ce era în tradiţie, a mai precizat PF Daniel.
"Noi ne aducem aminte de faptul că, adesea, România a fost numită Grădina Maicii Domnului. De când a fost ea numită aşa? Nu deodată cu vizita Papei Ioan Paul al II-lea. El doar a repetat ceea ce era în tradiţie, şi anume în secolul al XV-lea la Mănăstirea Bisericani din judeţul Neamţ, unii călugări de la mânăstire voiau să plece la Muntele Athos, în Grecia. Maica Domului li s-a arătat într-un stejar ale cărui rădăcini se află şi acum la Bisericani într-o biserică nouă pe care noi am sfinţit-o când eram mitropolit la Iaşi. (...) Acolo, în stejarul respectiv, de la Bisericani, pe care credincioşii puneau adesea icoana Maicii Domnului, acolo din acest stejar le-a spus ea călugărilor care voiau să plece în Muntele Athos: 'Nu mai mergeţi la Muntele Athos, pentru că şi aici este grădina mea. Şi de-atunci s-a spus că şi România este Grădina Maicii Domnului", a spus patriarhul, potrivit Agerpres.
Menţionând că "aceasta este o mare cinste", patriarhul a îndemnat ca "întotdeauna să intensificăm, să înmulţim rugăciunile noastre către Maica Domnului şi să zidim biserici şi mănăstiri, să creştem copii în credinţă, să punem totul sub ocrotirea Maicii Domnului, care este smerită şi-n acelaşi timp puternică".
"Hristos era smerit şi pentru că s-a născut dintr-o mamă smerită, care a zis 'Iată roaba Domnului. Fie-mi mie după cuvântul tău. Deci smerenia şi ascultarea Maicii Domnului au fost calităţi pe care ea le-a transmis fiului său Iisus Hristos ca om. De aceea, la Apostolul de azi s-a vorbit despre smerenia Mântuitorului , iar sărbătoarea însăşi a Adormirii Maicii Domnului este închinată smereniei, dar şi bunătăţii, milostivirii sale", a încheiat patriarhul Daniel.
Maica Domnului a trăit mai mulţi ani după înălţarea la cer a Fiului său şi a Domnului nostru Iisus Hristos. Cu trei zile înainte de moarte, ea a fost înştiinţată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viaţa veşnică. Deşi Apostolii erau răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia la toate neamurile, au fost prezenţi la eveniment, aduşi prin puterea lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară înştiinţându-i asupra a ceea ce avea să se petreacă.
După ce şi-a luat rămas bun de la toţi cei de faţă - notează Sfântul Ioan Damaschin - a urmat momentul în care Domnul Însuşi S-a coborât spre a primi în mâinile Sale sufletul ei cel sfânt. Atunci, ea a rostit: "Fiule, în mâinile Tale îmi dau duhul meu". Acestea zicând, şi-a dat duhul, ca şi când ar fi căzut în somn. Era o adormire, nu o moarte, adică fără durerile morţii, de unde şi denumirea sărbătorii.
Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea cu trupul la cer reprezintă ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor. După Învierea lui Hristos, Înălţarea Sa la ceruri şi Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului încheie lucrarea mântuirii săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos.
Recomandările noastre
