România, 2018. Scrisoarea care te face să plângi! O femeie nu este lăsată să îngrijească un copil abandonat

„Am sa va spun o poveste. O poveste tristă și adevărată.

Am un bun prieten. Michelucci cel mic care a implinit 2 ani luna aceasta. Eu îl cunosc de anul trecut de pe 14 Octombrie de la o acțiune de voluntariat făcută la Marie Curie unde a fost operat sa i se scoată gastrostoma care i se infectase. Suferă de o boala genetica rară Sindromul Prader Willi. Când l-am cunoscut era ca o cârpă iar la spital spuneau ca nu vede și nu aude. Părea un bebeluș de 5 luni. L-am vizitat aproape zilnic de când îl cunosc. Am mers după el în 3 spitale din București . Pe 17 februarie l-am si botezat.Nu a fost vizitat de nimeni in tot acest timp în afară de mine. Cu multa dragoste seara de seara, exerciții de stimulare audio-vizuala, kinetoterapie pe care am plătit -o eu initial, prietenul meu si-a revenit puțin care putin. A început sa mănânce își tine singurel capul, prinde lucruri în mânuțe, rade chiar dacă nu se aude .... dar se vede ca este vesel. Are și voce, câteodată scoate niște sunete haioase.

A fost totul ok pana 25.04.2018 când a fost trimis la un centru din Slobozia pentru ca nu mai existau motive ca sa stea internat,el fiind născut în Slobozia A fost foarte trist cu 2 zile înainte sa plece. Parcă știa. Salvarea aia era prea mare pentru un copilaș ca el ... Și de fapt nu îl salva .. A doua zi dimineață la nici 24 de ore după ce a fost transferat am fost sa-l văd. Nu era la centru. Era la spitalul județean. Pentru ca nu a mâncat nimic de când a ajuns la acolo au decis sa-l interneze ca sa-l gaveze altfel risca sa moară de foame. Prietenul meu manca de toate la linguriță. Supa, iaurt, banane..... Când m-a văzut s-a lipit de pieptul meu iar când voiam sa-l îndepărtez, se agata disperat de tricou. .. Părea alt copil. Personalul când a vazut niște filmulete cu el făcute cu cateva zile înainte , a spus aceleași lucru.

Cea mai mare voce a României. A fost adulată în toată lumea, dar a murit în sărăcie şi uitare

Renunțarea la ora de vară, hotărâre istorică. Argumentele din spatele deciziei

Am fost la DGASPC Ialomița, am vorbit cu directorul Marcus. I-am povestit pe scurt despre prietenia noastră ăsta și pentru ca nu avea chef de mine. I-am zis ca vreau sa fac o cerere de relocare a lui la un centru din București având în vedere si faptul ca nu a fost reintegrat în familie și decât singur acolo mai bine aproape de prietena lui care îl iubește, are timp de el, care ii spune povestea vietii lui, cu care dansează tango.... Michelucci cel mic fiind un mare dansator si pasionat de tango.

Răspunsul a fost ca nu are sens sa-mi înregistreze cererea ca o sa fie oricum refuzată. Ca dacă la București îl primesc fără bani este ok. Dar ei nu pot sa plătească pe altcineva pentru niște servicii pe care le oferă și Slobozia .. Daca Statul oricum plătește acești bani,de ce sa nu stea la București unde are prieteni care îl iubesc? Cum vede aceasta direcție interesul prietenului meu? De fapt nu contează pentru ei. .. Vad doar banii ... Era sa-l pierd de 2 ori de când îl cunosc. Din păcate, cel puțin acum eu nu pot sa fac mai mult. Nu pot sa îl iau acasă sa am grija de el. Poate se va schimba situația. Intenția mea asta este.Am scris Mail -uri peste mail -uri în speranța că cineva îl va ajuta pe prietenul meu sa vină înapoi în București intr-un centru unde pot sa-i fiu mereu aproape sa-l strâng la piept sa-l iubesc și sa-l ajut în continuare. Directoarea de la centru doamna Constantinescu nu a vrut sa ne cunoastem. A sunat chiar și la spital ca sa mi se interzica sa-l vizitez.Cand i-am zis ca o sa vin sa-l vad si la centru m-a informat ca la centru copiii sunt vizitati doar de parinti care isi vad copiii la geam 10 minute!!!! Am fost la DGASPC Ialomita unde am discutat cu Dl. Badea despre asta.Ulterior directoarea Constantinescu a fost foarte amabila la telefon si am fost primită si in centru.

Am facut cerere de relocare in aprile la DGASPC Ialomita. Nu am primit un raspuns oficial. Mi-a aratat dl Badea ca s-au adresat la DGASPC sector 5 sa-l primeasca pe copil.

La DGASPC sector 5, ANPDCA, si Presedintelui Klaus Iohannis le-am adresat si eu aceiasi cerere. Mi-a raspuns DGASPC sector 5 unde am dat de niște oameni minunați. Mi-au scris ca ma sprijină in demersul meu si ca il primesc pe micut intr-un centru in conformitate cu prevederile legii. Adica , Ialomita trebuie sa plătească. Am sunat iar si am vorbit cu Badea. Raspunsul a fost acelasi. NU PLATESC.

ANPDCA mi-a raspuns ca din punct de vedere legal nu pot sa intervină in decizia de transfer a DGASPC Ialomita. Pe 12.06.2018 tot la Anpdca am facut o sezizare privind starea prietenului meu care este in total declin de cand este la Slobozia. Raspunsul este: ca au primit dosarul copilului de cand este in sistemul de protectie insa nu spun nimic despre ce măsuri iau ca sa sa duca la schimbarea acestor lucruri.

Eu il vad in fiecare week-and dar este prea putin pentru el. A slabit,nu-si mai tine capul,nu mai stie sa bata din palme, sa facem bravo, nu mai stie sa ridice manutele sa-l iau in brate. Dgaspc Ialomita isi bate joc de prietenul meu spunand ca ofera servicii ca la Bucuresti. Nu ofera nimic. Doar mancare si pampers. Nu ii intereseaza binele superior al copiluluil cum ar trebui.

Oamenii astia sunt plătiti pentru asta,ca sa le fie bine copiilor ăstora!!! Din asta isi hranesc famiile, pleacă in vacante, din asta traiesc. Cu banii ăștia!!!! Ai mei, ai dumneavoastră! Este o bataie de joc!!! Este vorba de un copil si așa condamnat pe viată din cauza unei boli genetice rare. Boală incurabila pentru care nu există tratament in lumea asta. De ce sa-i răpești dreptul la o viata mai bună cu putină bucurie alături de sigurul lui prieten? De ce oameni buni?”, a scris femeia pe contul ei de Facebook. Din primele ore, postarea a devenit virală și toți cei care au citit-o s-au oferit să ajute. Mai puțin autoritățile abilitate să îl transfere pe micuț înapoi, alături de „prietena lui”.