Prezent în emisiunea „Dosare de presă”, la Evz. TV., Robert Turcescu a făcut mărturisiri incredibile din perioada în care era vedetă incontestabilă a micului ecran.
Robert Turcescu a fost cel mai tânăr redactor-șef din presă. Pe vremea când lucra la Radio Total, avea 22 de ani.
„Redacția Europa FM a fost lansată cu 80% din oamenii de la Radio Total. Pentru că redacția de la Radio Total devenise extraordinar de puternică. În perioada 1998- 2000, am făcut de toate. Făceam jurnale de jumătate de oră, concuram cu Radio România, din punctul ăsta de vedere. Nu era un simplu radio în FM. Era un radio care se baza pe informații.
Mie mi-a plăcut foarte mult radio-ul și și acum dacă aș fi pus să aleg între presă scrisă, radio și televiziune, primul lucru sunt tentat să spun, „Mă duc la microfonul de la radio”. Pentru că am fost coleg de facultate cu Esca. Ea ne spunea, la un moment dat, și nu numai ea, mai aveam colegi care lucrau în televiziune la acel moment. Ne spunea „Hai, măi, în televiziune, e bine, e mișto.
Păi când ne spuneau de salariile pe care le primeau, ca studenți, la vremea aceea, nu „salariul celebru al lui Esca”. Ei depășiseră deja 1000 de dolari în anii 90. Păi eu, redactor șef la Radio Total, la momentul respectiv, mi-aduc și acum aminte, aveam 300 și ceva de dolari. Adică diferențele erau majore”, a declarat Turcescu în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro.
După Radio Total, Robert Turcescu s-a mutat ca redactor-șef la Europa FM, iar în paralel lucra pentru Evenimentul Zilei. La un moment dat, Cornel Nistorescu l-a pus să facă interviuri, pentru paginile de mijloc din Evenimentul de Duminică.
„În formula asta am exersat vreme de un an și jumătate... veneam cu interviuri kilometrice și Florian Bichir mă punea să tai din ele. Dar acest lucru m-a antrenat pentru povestea asta cu televiziunea”, a mai spus jurnalistul.
„Aoleu, ăsta nu e băiatul meu!”
Cel care i-a propus să intre în echipa Realității Tv a fost Dan Andronic, în 2003. Turcescu a mărturisit că s-a simțit confortabil să accepte acest job, pentru că avea, pe de o parte, antrenamentul de a vorbi liber, de a dialoga, de la radio și avea, pe de altă parte, pregătirea pentru a realiza de la schițe de biografii, până la a citi rapid pe diagonală cărți sau rapoarte despre invitații săi. Singurul lucru la care a trebuit să lucreze a fost imaginea.
„Nu eram chiar atât de dezinvolt în fața camerei. Adică, până înveți cum e cu camera... Ca să nu mai vorbim de machiaj, care pentru mine a fost un blestem. Dacă te uiți la primele înregistrări cu mine, la Realitatea TV, ... Doamne Dumnezeule! Zici că sunt păpușă de aia japoneză, pentru că eu am un ten închis și fetele de la machiaj aveau pudră de aia mai albă.
Și când am ieșit prima dată pe scenă, maică-mea, în fața televizorului, a făcut așa: „Aoleu, ăsta nu e băiatul meu!” Eram alb și dacă duceam și mâna la față, mâna rămânea albă, cu păr, cu nu știu ce... Și pe o față care era toată vopsită cu pudră albă, era un contrast îngrozitor. Dar, ușor- ușor am învățat asta”, a dezvăluit Robert Turcescu.
Recomandările noastre
