Evenimentul Zilei > Social > Rio de Janeiro, nimic periculos
Rio de Janeiro, nimic periculos

Rio de Janeiro, nimic periculos

Bucureşti-Rio de Janeiro via Paris, zburând spre soare, la propriu şi la figurat. El se duce spre vest, eu după el. El ajunge la Rio, hop şi eu. Tocmai cât să îl văd apunând barazilian, după ce îl văzusem răsărind pe Otopeni.

În timp ce respir aerul serii tropicale care mă îmbată mai tare decât orice iarbă, Rio de Janeiro mă întâmpină cu un şofer excentric care duce autobuzul dinspre aeroport spre cartierul Botafogo în scârţâit de roţi şi accelerări în curbe. Aveam să aflu în zilele următoare că nu este ceva neobişnuit, ăsta e modelul în Brazilia, la urma urmei ţara de baştină a lui Ayrton Sena.

La pas, după apusul soarelui, prin Rio, 20 de minute de la staţia de autobuz până la Green Hostel de pe Rua Guilhermina Guinle. Rio de Janeiro e vestit, zice-se, ca un oraş periculos. Favelas se numesc aceste cuiburi ale violenţei pe care le pomenesc partizanii sus numitei descrieri. Mă întreb, însă, ce poftă ar avea cineva care vine la Bucureşti să viziteze tocmai Ferentariul?

Totuşi, dacă asemenea poftă există, agenţii de turism din Rio oferă curioşilor tururi prin favelas, dintre care unele sunt pur şi simplu cartiere sărace, pitoreşti prin construcţia lor aparent fără străzi, şi case îngrămădite unele peste altele pe arcurile dealurilor, cu ferestre oarbe şi faţade căzute, dar colorate vibrant. Cariocas (n.r. carioca – locuitor din Rio de Janeiro) sunt maeştri ai graffiti-ului, printre altele.

Legături amoroase negociate deschis

Desigur, nici călătorul povestitor nu vine dintr-un oraş de turtă dulce, şi poate că asta i-a antrenat oarecum bunul simţ al lucrurilor. Astfel că, pentru un român care doreşte să ajungă în Rio, oraşul, departe de a fi ameninţător, îl întâmpină cu prietenie, numai organismul să îl ţină dacă vrea să profite de toate deliciile propuse, fie ele legale sau ilegale.

Brazilienii sunt pasionaţi prin structură, şi mai ales de sport. Promenadele şi parcurile oraşelor mari sunt populate majoritar de femei şi bărbaţi de toate vârstele practicând toate sporturile active, motiv pentru care mai toţi par să fi dezvoltat o constituţie solidă, musculoasă.

Al doilea sport national, pe cât se pare, este flirtul/agăţatul. Nu agresiv, nu supărător, afară de cazul în care eşti feministă convinsă sau mimoză masculină. Iar dacă te simti deranjat sau deranjată, n-ai decât să spui că esti căsatorit(ă), şi discuţia se frânge la jumătate. Citând un celebru scriitor latino-american, aici până şi ateii sunt catolici, aparent.

Sexul şi alăturările amoroase se negociază deschis. La început, ţi se pare ciudat. Apoi întelegi că e mult mai simplu aşa, şi că, în lipsa componentei libidinoase, oamenii pur şi simplu găsesc că e o activitate plăcută şi nu folosesc tertipuri pentru a-şi propune unul altuia să o impărtăşească, dacă găsesc că dorinţa le dă ghes. Refuzul nu e întâmpinat cu ostilitate.

Cei în căutarea spiritului carioca, exprimat în plinătatea lui prin samba, şi care nu se nimeresc la Rio în zilele de carnaval (când, aviz amatorilor, preţurile sar de pe o zi pe alta la 1×4), pot găsi ce caută, şi mai mult de atât, în cartierul Lapa. Unde, seară de seară, se încinge, pe străzi şi în cârciumi, un iureş vesel de dansatori acompaniaţi fără pauză de grupuri dând glas ad-hoc freneticei samba, o mulţime unduindu-se printre vânzători ambulanţi de tigări, dulciuri si migdale sărate, tarabe cu cachasa şi caipirinha (prima fiind ţuica din trestie de zahăr şi al doilea cocktailul elaborat adaugând gheaţă pisată, lamâi verzi şi mult zahar, motiv pentru care neatentul nu îşi dă seama decât prea târziu că s-a îmbătat zob).

Decolare cu bondinho

Din Lapa, tramvaiul galben cu un singur vagon – bondinho – aproape că decolează zilnic (1, 2 reais dus-întors), ducându-te agăţat pe dinafară peste podul suspendat, în sus pe străduţe întortocheate cu perspectivă spre favelas, până la poalele Corcovado – Cocoşatul – înăltimea de pe care supraveghează oraşul gigantul Isus. Tramvaiul ăsta are tot atâta în comun cu un tramvai de pe la noi ca şi pilaful cu modelul de tricotaj “bob de orez” – adică numele.

Pentru o şedere scurtă, plimbările la pas din Botafogo (cartierul turiştilor fără dare de mână – 10-15 dolari pe noapte pentru un pat în dormitorul comun) spre Copacabana, sau spre Lapa, şi poate o vizită la celebrul Maracanã pentru împătimiţii fotbalului, sunt suficiente pentru a crea deja o relaţie personală între tine şi superbul oraş aşezat între ocean, înălţimi impozante şi parcuri naţionale cu vegetaţie luxuriantă, fluturi şi păsări fabuloase.

Notă. Aici http://realtravel.com/h-200678-rio_de_janeiro_hotel-overnativa_green_hostel pot fi găsite hosteluri rezonabile.

Citiţi aici primul episod al excursiei din America de Sud.


Descoperiţi şi mâine, pe www.evz.ro,
povestea fascinantă a Lianei Oprea.