Aceasta ar fi nota de plată, din bani publici, pentru cele zece zile de blocaj din Senat, consumate cu încercarea debarcării PSD-istului.

Ştiaţi că parlamentarii au peste 215 zile libere pe an? Dar că, în cele doar 150 de zile în care au program de lucru, senatorii şi deputaţii reuşesc de multe ori „performanţa” să nu facă nimic? În această situaţie se află acum Senatul, supranumit şi Camera superioară a legislativului.

De 10 zile, în Senatul României nu s-a mai votat nicio lege. Instituţia este însă în topul ştirilor politice. Semn că, deşi nu au lucrat, senatorii au fost foarte ocupaţi. Ocupaţi cu o problemă de larg interes naţional: dacă Mircea Geoană trebuie schimbat sau menţinut la conducerea Senatului.

Această ambiţie politică, ce a încăierat PDL şi UDMR cu PSD şi PNL, de aproape două săptămâni ne costă zilnic aproximativ 106.000 de euro. În total, peste un milion de euro degeaba.

Şase „servitori” pe cap de ales Bugetul alocat Senatului în 2010 este de 159.465.000 de lei. Asta înseamnă aproximativ 40 de milioane de euro pentru deplasarea, încălzirea sau luminarea senatorilor. Pentru salariile lor şi ale funcţionarilor care îi deservesc.

La dispoziţia celor 137 de senatori stau 695 de funcţionari parlamentari. De la secretare până la femei de serviciu şi şoferii care îi aşteaptă răbdători la limuzine. Asta înseamnă în medie cinci funcţionari pentru servirea unui senator. Acestora li s-ar mai putea adăuga cel puţin câte un funcţionar de la birourile senatoriale aflate în circumscripţiile unde au fost aleşi.

Deşi e criză, bugetul Senatului pe 2010 este cu 8% mai mare decât cel de anul trecut. Bugetul alocat Senatului reprezintă un cost de aproximativ 106.000 de euro pe zi. Fie că e vorba de o zi liberă sau una lucrătoare. Prin lege, parlamentarii au trei luni de vacanţă. La acestea se pot adăuga zilele de concediu de odihnă. Rămân 38 de săptămâni de „sesiuni parlamentare”. Săptămână de lucru e mult spus.

Timpul de lucru efectiv la parlament este de aproximativ 32 de ore de lucru pe săptămână. Sunt patru zile, dintre care două întregi şi două jumătăţi. Parlamentarii încep activitatea luni după-amiaza şi o termină, teoretic, joi la prânz. Practic, la acea oră, cei mai mulţi sunt deja acasă.

Parlamentarii spun că şi ziua de vineri este considerată tot zi de lucru dedicată activităţilor în circumscripţiile unde au fost aleşi. Cei mai mulţi dintre ei „lucrează” însă acolo doar o dată la patru ani, în campania electorală, pentru a-şi asigura locul de muncă pentru următorii patru ani.

Unicameralul există

Ce fac totuşi cu tot acest timp liber? De cele mai multe ori îi găsiţi la tejghelele talk-show-urilor TV, unde vorbesc despre ceea ce nu fac alţii. Blocajul în care se află Senatul a făcut ca pe ordinea de zi a plenului să se îngrămădească aproape 60 de proiecte şi propuneri legislative care aşteaptă de la senatori un gest simplu: să ridice mâna după cum le indică liderul de grup şi să voteze pentru aprobarea sau respingerea lor.

Preocupaţi însă de revocarea lui Mircea Geoană, la ultimele trei şedinţe au refuzat să aprobe ordinea de zi şi să intre pe dezbaterea legilor. Ieri, la ultima şedinţă, confruntarea putere-opoziţie a ajuns în situaţia-limită de a nu aproba nici măcar programul de lucru al Senatului pentru săptămâna viitoare. Astfel, senatorii au un motiv justificat să nu vină luni la serviciu.

Prin blocajul de la Senat, legislativul României funcţionează de facto în regim unicameral. Această stare consolidează neîncrederea publică în instituţia parlamentară, dar mai ales alimentează proiectul de revizuire a Constituţiei prin trecerea la unicameralism.

REVOCARE VIA SUSPENDARE

Geoană, împins de PDL în plasa lui „Miki Şpagă”

Anca Simina

Mircea Geoană a pus ieri umărul, din greşeală, la planul propriei sale revocări de la şefia Senatului, căzând într-o capcană întinsă de PDL cu mâna fostului PSD-ist Şerban Mihăilescu, supranumit şi Miki Şpagă. PDL şi-a creat pârtie pentru a-l suspenda trei sau chiar şase luni, timp în care să-l poată revoca mai uşor.

În plus, în noul plan, PDL a trecut la o luptă pe două fron turi: unul de imagine, în care promite public un fals armistiţiu pentru deblocarea Senatului, şi al tul de autocompromitere a lui Geoană, până acum perceput ca victimă.

Armistiţiul fals al PDL

Înainte de a începe şedinţa de ieri, Geoană le-a cerut PDL-iştilor, într-o discuţie privată, să facă pace. Spre surpriza lui, a şi obţinut-o, salutând-o entuziast de la prezidiu. Oricum, puterea nu avea suficienţi senatori prezen ţi cât să îşi facă jocul fără emoţii.

Pacea anunţată de PDL, prin decizia de a-i da „un ră gaz să se adreseze Curţii Constituţionale” înainte să se revină cu cererea de revocare, s-a dovedit însă a fi mai degrabă o diversiune. Surprins, Geoană şi-a retras mai întâi intenţiile anunţate săptămâna trecută de a cere cât mai repede arbitrajul CC: „Preşedinte le Senatului nu primeşte sarcini când sau dacă să se adreseze Curţii”.

Când subiectul părea închis, puterea a scos capcana „Miki”. Şerban Mihăilescu i-a cerut să introducă pe ordinea de zi intrarea sa în comisia de regulament, din partea independenţilor. Circumspect, Geoană l-a refuzat din start. „Cererea este neregulamentară”, a decretat el, pe motiv că independenţii nu sunt un grup constituit pe algoritmul rezultat din alegeri. Regulamentul prevede însă că această comisie este „formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar”, fără alte criterii. „Cer să se consemneze refuzul”, a replicat Mihăilescu.

Apoi, cu stenograma în braţe, independenţii s-au dus direct să ceară Biroului Permanent sancţionarea sa cu „avertisment public scris” pentru încălcarea regulamentului. Decizia finală aparţine însă plenului unde puterea are controlul, iar consecinţa unei astfel de sancţiuni este interdicţia, timp de trei luni, de a mai reprezenta Senatul pe plan extern şi intern, implicit de a-l conduce.

Geoană ar pierde astfel butoanele de la care îşi poate împiedica revocarea, strategia având şi o acoperire şi pentru susţinătorii săi care ar putea-o face . Mai mult, planul B,care a fost pus la cale tot de un fost PSD-ist, Eugen Nicolicea, durează în jur de două luni, până atunci PDL es timând formarea unei majorităţi şi la Curtea Constituţională, singura care ar putea interveni în acest meci.