ROMÂNI ÎN CRIZĂ. Gospodinele ştiu cel mai bine ce înseamnă criza, pentru că ele pregătesc, zi de zi, masa.

Criza trece prima dată prin stomac, iar gospodinele se străduiesc să-i găsească leac. Doamnele care au depăşit prima tinereţe îşi amintesc de „Epoca de aur” a conservelor şi a „fraţilor Petreuşi”, iar octogenarele rememorează „postul negru” din vremea foametei din 1946. Din această perspectivă, actuala recesiune este mai aprigă decât cea interbelică.

„În 1929-1932 nu s-a murit de foame în România, cum nu cred că se va muri de foame nici acum. România era pe-atunci un declarat stat agrar şi chiar a profitat de criza interbelică exportând cereale care ne erau plătite direct în aur”, spune istoricul Toader Nicoară, profesor doctor la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.   „Mai alternez, să pară mâncarea diversificată”  Criza îi reîntoarce pe români la mâncarea tradiţională: gospodinele pun pe masă mămăligă sau pâine dospită-n casă, în loc de franzelă feliată sau ciabatta de la supermarket. Bucătăresele îşi reamintesc reţeta papricaşului de cartofi cu găluşte săţioase de făină şi renunţă la carne şi semipreparate.

Cumpără mai puţine mezeluri, au carne pe masă numai duminica la prânz şi s-au aprovizionat cu stocuri de untură pentru că „ţine de foame”. Precupeţele povestesc că pieţele au fost luate cu asalt de femei grijulii cu ce vor pune pe masă în faţa bărbatului şi a copiilor. „Cumpără cartofi într-o veselie. Şi fasole. Alimente săţioase. S-au dus vremurile când veneau după broccoli sau salată verde. Salata e 3,5 lei, nimeni nu se apropie de ea”, zice Ludmila Popovici, vânzătoare într-una dintre pieţele Timişoarei.   Încărcată cu două sacoşe din pânză pline-ochi cu cartofi, o femeie de 40 de ani se chinuieşte să ia în bagaje şi o varză mare. „Nu mai ştiu ce să le fac de mâncare. Soţul a intrat în şomaj, iar copiii cer, nu se uită că nu-s bani nici bonuri. Nici nu pot să le dau cartofi zilnic, mai alternez şi întreb peste tot de reţete, să pară mâncarea diversificată”, se explică bănăţeanca. Recomandările doamnei Maria

Maria Herghelegiu este o gospodină căreia i s-a dus vestea în Timişoara pentru cei mai pufoşi cozonaci. Femeia combate criza cu ponturi culinare. Şi-a făcut propria reţea de comercianţi, în piaţa agroalimentară şi în hipermarket, care o anunţă când apar chilipirurile. De la primii cumpără urzici ieftine, pe care le prepară ca şi spanacul: cu bulion, ca să fie săţioase. Recomandarea de bază a doamnei Maria pentru toate gospodinele este să renunţe la laptele pasteurizat UHT, pentru că laptele din piaţă, cumpărat la jumătate de preţ, se transformă în alte delicatese cu puţin efort. „Laptele îl pun la prins, în oală de pământ, lângă calorifer, la căldură, iar smântâna se ridică imediat deasupra. Din doi litri de lapte umplu un borcan de 400 de grame cu smântână.   Din smântâna asta pot face frişcă dacă vreau sau unt. Depinde ce am nevoie în casă. Zerul care rămâne nu se aruncă, e excelent pentru ciorbă - mai pun în el un cartof, ceva zarzavaturi şi iese o zeamă excelentă”, povesteşte gospodina. Tot din piaţă, femeia cumpără ulei presat la rece cu 3,5 lei sticla, iar de la hipermarket are ponturi când se primeşte peşte ieftin. „Iau peşte mai mic, cu 3,5 lei kilogramul, şi fac conserve. Dacă prepari în casă, orice e mai ieftin. Şi pâine frământ acasă, din făină neagră şi de secară, iar albă cumpăr numai dacă avem musafiri”, adaugă doamna.  LADA CU VECHITURI „Femeia”, scoasă de la naftalină

Gospodinele au şters praful de pe revistele „Femeia” şi de pe caietele de reţete din vremea tinereţii lor. „Ne întoarcem în comunism când era totul pe raţie. Am găsit câteva reviste din anii ’70-’80 şi am reînvăţat să fac tarte economicoase, cu câteva ciuperci, caşcaval şi unt măsurate cu linguriţa. Nu ne mai descurcăm cu banii după ce ne-a crescut rata la bancă”, spune doamna Daria, din Timişoara.  IAŞI O viaţă de supravieţuitor

La cei 86 de ani, ieşeanca Ana Alexa îşi aminteşte vremurile cu adevărat grele. În adolescenţă, primea numai o masă cu fiertură de lapte şi făină de porumb sau orz. În refugiu, în cel de-al Doilea Război Mondial, a pierdut şirul zilelor de post negru. A venit apoi foametea din 1946 şi, în timpul dictaturii ceauşiste, a chibzuit fiecare bănuţ pentru a-şi hrăni cei patru copii.

„Pe timpul foametei, eu făceam serviciu în spital, acolo şi locuiam şi ne dădeau ei mâncare. Dimineaţa primeam un sfert de kilogram de pâine neagră, un cartof şi o cană cu ceai îndulcit cu zahăr ars. Ziua ne dădeau o supă sau borş în care găseai numai 2-3 frunze de pătrunjel şi o fărâmă de cartof, iar la felul doi aveam o lingură de orez fiert sau cartofi piure. Ştiu că mulţi oameni au mâncat tot felul de buruieni sau au murit de foame în casă atunci”, rememorează bătrâna. Din pricina „reţetelor” de supravieţuire, bunicii s-au pricopsit cu un stomac bolnav. „Ne rămân bani dintr-o pensie, pentru că nu am ce să cumpăr.

Dacă nu aş găti pentru noi, aşa, ca de boală, nu aş avea ce mânca, tot ce cumpăr îmi face rău”, explică bătrâna. Bunica prepară în fiecare an bulion din roşiile de care se ocupă bunicul, pune zarzavat şi varză la murat şi, o dată la două zile, coace pâine în casă. „Eu trăiesc cu piure făcut cu ulei şi sare, din morcov, ceapă, pătrunjel, ţelină şi cartof fiert şi cu fulgi de ovăz, pe care îi pun într-o cană de ceai. Bunicul mai mănâncă rar un pic de caşcaval sau unt. Carnea este scoasă de ani întregi din meniu”, povesteşte bătrânica. (Maria Craus)  HUNEDOARA

Amintiri despre „fraţii Petreuşi” la pungă

Maria Dobrotă, la cei 60 de ani, preferă actuala criză celei de pe vremea lui Ceauşescu. „Avem o pensie totală de 1.200 de lei. Nu mâncăm zilnic carne nici acum, dar tot ne permitem”, explică femeia. Femeia a fost toată viaţa casnică. Soţul ei, Gheorghe, muncea ca electrician în Combinatul Siderurgic de la Hunedoara, iar ea era ocupată cu statul la cozi.

„Nimic nu e acum mai rău decât era atunci. La 4 şi jumătate dimineaţa mă trezeam pentru coada de la lapte. Veneam acasă, trimiteam copiii la şcoală, apoi mă întorceam la altă coadă. La carne se stătea pe puţin două ore. Era dezastru. Se-mpingea lumea ca la balamuc, pentru nişte gheare sau gâturi de pui. Îmi aduc şi acum aminte ce bucuroasă eram când îi prindeam pe fraţii Petreuşi, puii ăia mici cât pumnul, puşi câte doi într-o pungă”, spune Maria Dobrotă. Femeia se mai descurca făcând schimb de produse luate pe cartele. „Sora mea de la Bucureşti îmi mai aducea un salam, un pachet de unt, iar eu îi dădeam făină şi ulei”, spune gospodina.

În oraşul muncitoresc Hunedoara, fasolea şi cartofii erau alimentele de bază pe vremea comuniştilor. În cel mai sărac cartier al oraşului, Micro 7, în spatele rândului de blocuri, au apărut atunci sute de coteţe, îngrădite cu ramuri şi sârmă. Locatarii îşi creşteau câte un porc sau doi, pe care îi sacrificau tot acolo, în fiecare lună de decembrie. Şi-n alte zone ale oraşului, spaţiile verzi de lângă bloc ajunseseră grădini cu straturi de ceapă sau de roşii. (Ciprian Iancu)  OPINIA NUTRIŢIONIŞTILOR   Pâinea şi cartofii, dieta de criză

Pâinea, mămăliga, cartofii şi pastele au început să fie alimentele de bază ale românilor afectaţi de criza financiară, observă medicii nutriţionişti. Sunt ieftine, săţioase, deşi sărace în nutrienţi, iar unele dintre ele îngraşă. Încep să dispară de pe mese fructele, considerate acum un lux. Şi carnea proaspătă se consumă acum cam o dată sau de două ori pe săptămână fiind înlocuită cu parizer, salam sau cârnaţi. „Şi laptele începe să dispară chiar şi de pe masa celor de la ţară, pentru că şi-au vândut vitele sau le-au tăiat”, susţine Mihaela Ionescu, medic nutriţionist.   Nutriţioniştii recomandă un regim de criză mai sănătos, bogat în salate, carne de pui, lactate, mămăligă cu brânză şi conserve de legume. Pâinea nu trebuie să depăşească 55% din raţia calorică, adică în jur de 150 de grame pe zi. Specialiştii indică şi alimentele din soia, care se consumau frecvent şi înainte de 1989. (Ramona Samoilă)

CITIŢI ŞI:

Criza favorizează celulita Ziua în care au aflat ce este criza

Criza globală s-a întâlnit cu domnul Florea la Mioveni

Harta şomajului pe timp de criză

Oraşul care intră în şomaj

Criza ruşinii loveşte educaţia Criză în transportul de persoane Din aprilie, sănătatea costă mai mult Criza schimbă obiceiurile de consum

Criza, ca o "palmă dumnezeiască"   MIRCEA DIACONU: „Ne-am tâmpit de tot cu criza asta”

Criza ne trimite la ţară

Criza văzută prin lentilă | VIDEO Renovarea locuinţelor se face „la negru”

• Scrie-ne pe adresa romaniincriza@evz.ro despre cum te afectează pe tine criza. Povestea ta poate deveni subiect al campaniei EVZ.