Departament coordonat de diplomatul Victor Micula, secretar de stat în Ministerul de Externe, fost ambasador al României în Argentina şi Paraguay şi responsabil pe relaţiile cu NATO, SUA şi Canada.

Cât de tentant a fost să accepte
noua postură? „Un summit se întâmplă în România o dată la jumătate de secol. Toţi ar fi câştigat bani mai mulţi în altă parte, dar ne-a atras dimensiunea provocării. Este poziţia cea mai importantă pe care am deţinut-o şi provocarea cea mai mare pe linie profesională“, recunoaşte Micula.

„Voi stinge lumina“


Cei 50 de membri ai departamentului
dirijat de Victor Micula provin şi de la ministere, şi de la serviciile secrete. „Totuşi în spatele lor au fost alte câteva mii de oameni care au pus în aplicare scenariul la care am lucrat“, explică diplomatul.

De ieri, însă, oamenii săi au
intrat într-o nouă fază. Timp de 14 zile, aceştia vor pune pe hârtie aşanumita „lecţie învăţată“, un raport despre ce a mers şi ce nu. „Vom crea o bază de date pentru MAE, care va putea fi utilă dacă România va mai organiza evenimente similare. Noi deja ne-am folosit de raportul întocmit de organizatorii Sommet-ului Francofoniei“, spune Victor Micula. Documentul, însă, va rămâne secret. Iar după ce va ajunge la MAE, toată lumea va reveni la vechile posturi. „Practic, eu voi stinge lumina“, conchide râzând „creierul“ organizării.

În casa preşedintelui


Printr-o hotărâre de guvern, de
la sfârşitul lui iunie 2007, Departamentul pentru organizarea Summitului NATO a primit şi un sediu în centrul Capitalei, nu departe de cel al Televiziunii Române. Imobilul, situat pe strada Pangrati, a funcţionat în trecut ca reşedinţă a fostului preşedinte Emil Constantinescu, dar şi a liderului PSD, Mircea Geoană, în timpul mandatului acestuia de ministru de externe.


VICTOR MICULA. Coordonatorul unui departament cu o viaţă scurtă,
dar intensă


SCANTEIA


Ungureanu, omul cu ideea


Ideea ca România să candideze
pentru organizarea Summitului NATO i-a aparţinut fostului ministru de externe Mihai-Răzvan Ungureanu, în prezent director SIE. „Totul a pornit la începutul anului 2005, cu o întrebare aruncată în gol de mine: «Ce-ar fi dacă…»“, a povestit Ungureanu pentru EVZ. Deşi iniţial s-a lovit de scepticismul preşedintelui şi al premierului, Ungureanu a început, împreună cu ambasadorul României în SUA, Sorin Ducaru, să-şi plănuiască strategia. „Primul răspuns cu adevărat încurajator a fost pe 5 decembrie, când Condoleezza Rice a venit la Bucureşti. Atunci am ştiut că avem o şansă“, şi-a amintit Ungureanu. Vestea cea bună a aflat-o chiar în zilele demisiei de la minister, în februarie 2007. Summitul l-a privit la televizor, din cauza funcţiei pe care o ocupă azi, dar a participat la întâlnirea unor foşti şi actuali oficiali români cu George W. Bush de la CEC. (Oana Dobre)

ORGANIZATORI

Lucian Rosenfeld:
diplomaţie publică

„PUŞTANUL“.
A coordonat activităţile de diplomaţie publică conexe summitului şi activităţile media. Are 29 de ani, a terminat Ştiinţele Politice plus un masterat de Studii de Securitate şi are patru ani ca diplomat în MAE, funcţionând inclusiv la cabinetul fostului ministru Mihai-Răzvan Ungureanu şi la Ambasada României la Washington. „Când domnul ambasador Micula m-a întrebat dacă vreau să fac parte din echipa pentru summit nici nu am cerut timp de gândire“. Laudă „puştanii“ care lucrează în MAE, dar crede că nu sunt „expuşi destul“.

Laura
Dumbrăveanu: promovarea summitului

MEDIATOAREA.
A făcut parte din echipa de diplomaţie publică în perioada marelui eveniment de la Bucureşti. A intrat de mai puţin de un an în MAE, după ce s-a specializat la Direcţia pentru relaţii culturale, educaţionale şi ştiinţifice din Ministerul Educaţiei. S-a ocupat, printre altele, de câteva conferinţ e organizate în preajma reuniunii şi de vizita în ţara noastră a lui Jaap de Hoop Scheffer, secretarul general al NATO, din ianuarie anul acesta. Venirea olandezului a presupus întâlniri cu studenţii români şi pregătirea summitului în detaliu.

Jan Gavrilă:
secundul lui Micula

ADJUNCTUL.
Jan Gavrilă este general de aviaţie şi l-a secundat pe Victor Micula, în fruntea Departamentului pentru organizarea summitului. A absolvit Academia Tehnică Militară, specializarea Avioane şi Motoare, şi a fost inspector pentru securitatea zborului, dar nu a zburat niciodată. În schimb, în 2003 a absolvit un Masterat de Studii Strategice de Securitate la National Defence University, din Washington. „Am fost întrebat de ministrul apărării dacă m-ar interesa o participare la summit. Evident că am spus că da, am prezentat un CV, s-a analizat la guvern şi s-a semnat decizia“.

„ŞERIFUL“ SUMMITULUI

De la paza militarilor comunişti la apărarea şefilor NATO


Adrian Costache a fost
coodonatorul pe securitate din Departamentul de organizare al Summitului NATO, nucleu care a fost format din patru persoane. Costache este un militar cu o lungă carieră în domeniul „pazei“ şefilor de stat şi a demnitarilor militari, care îşi are începuturile chiar în garda fostului general Vasile Milea, ministru al apărării în 1989.

„Am fost desemnat să
reprezint Serviciul de Protecţie şi Pază – şi nu numai, în acest departament, în mare măsură pentru că am avut în spate şi organizarea Sommet-ului Francofoniei“, explică Costache.

El a fost, în zilele de foc ale evenimentului, „punctul de contact“ cu instituţiile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale (Ministerul Internelor, SRI, STS, Ministerul Apărării etc.) Adrian Costache a mai avut, între atribuţii, şi problema transportului demnitarilor, una dintre cele mai importante operaţiuni ale summitului de la Bucureşti. „Am identificat cele mai bune trasee de deplasare ale demnitarilor, am identificat locurile de cazare preferate de ţările participante şi am lucrat la realizarea concepţiilor de realizare a securităţii hotelurilor“, explică coordonatorul pentru securitatea summitului.

A jurat că sprijină Revoluţia
din 1989

Costache a urmat, de foarte tână
r, de la 14 ani, un parcurs cazon. După absolvirea cursurilor Liceului Militar „Ştefan cel Mare“ din Câmpulung Moldovenesc, a terminat, în 1986, Şcola militară de ofiţ eri activi „Nicolae Bălcescu“ din Sibiu. Timp de doi ani a făcut parte din plutonul Mitraliere Antiaeriene la Regimentul 30 Gardă „Mihai Viteazul“, iar din 1988 a comandat compania Misiuni Speciale a aceluiaşi regiment, având în sarcină asigurarea protecţiei demnitarilor militari români şi străini pe timpul prezenţei în România şi paza reşedinţelor acestora. „Aveam în competenţe cam ce face SPP acum, dar la dimensiuni mai reduse. În 1989, vă imaginaţi că eram în cazarmă, urmare a alarmei pe care o primiseră toate unităţile militare şi am primit ordin să mă deplasez cu compania de misiuni speciale la Consiliul de Stat să sprijinim Revoluţia. Am ajuns la Consiliul de Stat la circa două ore după ce decolase Ceauşescu de pe clădire, am intrat în clădire cu sprijinul lui Dan Iosif – Dumnezeu să-l ierte – care m-a pus să depun jurământ că voi sprijini Revoluţia şi că nu sunt acolo pentru altceva. Am intrat şi am evacuat clădirea pentru că era înţesată cu civili şi militari cu armament… Ulterior am fost transferat cu tot cu unitate la Palatul Victoria şi am preluat protecţia preşedintelui Frontului Salvării Naţionale, a domnului Iliescu, adică. Şi am asigurat treaba asta până în luna februarie, când s-au pus bazele actualului SPP“, îşi aminteşte Costache.

Din 1990 a rămas în SPP, unde
a îndeplinit diferite funcţii de pază a demnitarilor, iar după specializări succesive, a ajuns în Statul Major al Serviciului.


ADRIAN COSTACHE. Alături de colegii din SPP, a vegheat ca
oaspeţii străini să fie apăraţi, dar nu şi deranjaţi