Istoria secreta
Regina Maria, arhitecta unei unificări masonice. Documente inedite descoperite de Florian Bichir
Regina Maria. sursa: Istoria românilor în culori
Din cuprinsul articolului
Istoria sinuoasă și adesea ocultată a francmasoneriei românești continuă să ofere surprize și date inedite pentru istoriografia noastră. Mai ales contribuția Reginei Maria și a Regelui Ferdinand.
Cercetătoarea Diana Mandache a scos la lumină, anul trecut, un episod puțin cunoscut din istoria masoneriei. Completat într-un mod spectaculos de colegul nostru conferențiar univ. Florian Bichir,, Prodecan la Facultatea de Securitate și Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare ”Carol I”. În cadrul unui eveniment desfășurat vineri, în Sala de Marmură a Palatului Cercului Militar Național. Simpozionul Omagial: ”Maria, o Regină în slujba Țării și Armatei ei”, organizat de Asociația Națională Cultul Eroilor “Regina Maria”
Masoneria reînființată cu sprijinul Reginei Maria
În contextul reorganizării masoneriei după Marele Război, Jean Pangal, Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România (1922-1937, 1944-1948) și Mare Maestru al Mari Loji Naționale din România [MLNR] (1928-1929) a solicitat acceptul Regelui Ferdinand I cel Loial pentru relansarea activității, iar Suveranul „ruga să se înființeze în România o masonerie de rit scoțian”. Afirmația este confirmată într-un interogatoriu al lui Constantin Bellu din 29 august 1952, păstrat în arhive. În aceeași cheie, Paul Băltășanu și Grigore Briguru consemnează că, la sugestia și cu sprijinul Regelui Ferdinand, s-a constituit masoneria postbelică, Monarhul devenind „Mare Protector”.
Legăturile Coroanei cu lumea masonică nu se opresc aici. Prin familia regală britanică, Regina Maria a avut contacte care au servit, în momente-cheie (Paris și Londra, 1919), interesul statului român. Un rol-simbol: Arthur, Duce de Connaught, unchiul Reginei Maria, Mare Maestru al Marii Loji Unite a Angliei într-o perioadă crucială (1901–1939).
Din această perspectivă, rețeaua de încredere, ritual și diplomație discretă a lojilor masonice devine pentru o țară aflată între imperii și tratate o infrastructură informală de influență.
Document inedit din arhiva Securității
O descoperire recentă în Arhivele CNSAS, pe care a prezentat-o istoricul Florian Bichir, adaugă o piesă majoră în puzzle: un document atestă că Regina Maria i-a ordonat aghiotantului său, generalul Eugen Zwiedinek, să unifice Masoneria Română.
Conform celor susținute de Florian Bichir, Regina Maria, exasperată de faptul că în tratativele purtate în 1919 “ăștia una spun ziua și alta fac noaptea”, îl însărcinează pe Generalul Eugen Zwiedinek, aghiotantul personal, să unifice Masoneria Română. Aceasta deoarece mișcarea masonică din Transilvania era scindată și transmitea mesaje contradictorii în cadrul negocierilor.
O notă a Siguranței din 21 martie 1955 îl consemnează pe Eugen Zwiedinek (n. 21.II.1886, Cluj) ca având legături cu Loja „Aurora” din Brașov, informație derivată dintr-un raport al Regionalei de Securitate Brașov (20.XII.1949).
Explicația Aghiotantului regal confirmă
Un al doilea document, și mai elocvent, datat 24.VI.1941, reproduce scrisoarea generalului către „Bukarester Tageblatt”, prin care acesta rectifică informațiile despre activitatea sa masonică. Zwiedinek neagă orice legătură cu vreo lojă „iudaică sau maghiară”, dar admite misiunea primită în 1931 „din partea Reginei Maria”: apropierea lojilor germane din Transilvania de lojile din Vechiul Regat.
În acest scop, a vizitat un cerc de prieteni germani din Brașov, constituit în lojă și condus de Servatius, „președintele lojilor transilvănene”, purtând totodată tratative cu Constantin Argetoianu. După „câteva luni de negocieri”, se afirmă în document, „s-a semnat actul de unificare”; ulterior, generalul declară că nu a mai avut nicio legătură cu francmasoneria.
Rolul Monarhiei române
Aceste jaloane arhivistice conturează o ipoteză istorică fermă: Monarhia a jucat, dincolo de ceremonial, un rol funcțional în reconfigurarea peisajului masonic românesc interbelic.
Regele Ferdinand apare ca inițiator de rit – dorind instituirea Ritului Scoțian –, iar Regina Maria, ca arhitect de unitate, folosind canale personale și relații internaționale pentru a armoniza obediențe și a deschide punți între Transilvania și Vechiul Regat. În logica vremii, asta însemna nu doar reconciliere internă a lumii masonice, ci și ci și aliniere externă la marile centre simbolice anglo-saxone.
Astăzi Marea Loja Națională din România este recunoscută de peste 200 de mari loji naționale regulare, inclusiv UGLE (United Grand Lodge of England).
