Penuria meșterilor calificaţi şi dezbaterea privind modalităţile de reconstrucţie a Catedralei Notre-Dame din Paris ar putea constitui principalele capcane ale acestui şantier colosal, estimează un arhitect care a participat la restaurarea Castelului Windsor din Marea Britanie.

"Găsirea unui număr suficient de artizani capabili să lucreze în piatră, lemn, plumb, sticlă... este o provocare pentru acest sector în toată Europa", a declarat Francis Maude, directorul Donald Insall Associates cu sediul la Londra, potrivit Agerpres.

"Alte proiecte grandioase se confruntă cu aceleaşi dificultăţi, cum ar fi Palatul Westminster, la care lucrăm noi aici în Londra", a subliniat el.

Această penurie "ar putea fi elementul cheie care va dicta ritmul şi, probabil, unele dintre deciziile care vor fi luate în cursul procesului de restaurare'' a Catedralei Notre-Dame din Paris, a adăugat arhitectul a cărui firmă a fost solicitată pentru a lucreze la restaurarea Castelului Windsor.

Datând din secolul al XI-lea, reşedinţa favorită a reginei Elisabeta a fost devastată de un incendiu în 1992, înainte de a-şi redobândi tinereţea, cu preţul a 36,5 milioane de lire sterline şi doi ani de lucrări, finalizate în 1997. Cele mai frumoase componente ale sale au fost restaurate, iar altele ar fi fost modernizate.

Pentru Maude, problema respectării arhitecturii originale a Notre-Dame ar putea suscita "discuţii serioase" în procesul de reconstrucţie. "Vor exista unii care vor crede că singura modalitate de a restaura Notre-Dame este de a o face exact aşa cum a fost înainte", a spus el.

Însă restaurarea ar putea fi inspirată şi de lucrările efectuate după Primul Război Mondial la catedrala din Reims, care a primit un acoperiş rezistent la foc.

Chiar şi Catedrala Notre-Dame din Paris a evoluat pe parcursul istoriei sale, a subliniat Maude amintind lucrările efectuate de arhitectul francez Eugene Viollet-Le-Duc în secolul al XIX-lea.

Anumite locuri din catedrala din Paris ar putea fi modernizate pentru a fi mai sigure.

Va dura, însă, câteva luni până la finalizarea lucrărilor de curăţare a Notre-Dame şi evaluarea pentru determinarea a ceea ce urmează să fie făcut.

Maude a amintit, însă, ''o dificultate'' aparte: ''faptul că această catedrală este în mare parte construită din calcar". Expus la temperaturi de peste opt sute de grade Celsius, calcarul ''se descompune prin reacţie chimică (...) şi este, aşadar, dificil de reutilizat".

"Îmi imaginez că o mare parte din suprafaţa istorică a zidăriei va fi pierdută, însă poate piatra din interiorul pereţilor ar putea fi recuperată", a adăugat specialistul. Interiorul relativ gol al catedralei ar trebui să acţioneze în favoarea sa, în comparaţie cu situaţia Castelului Windsor unde secole de reamenajare au condus la o reţea complexă de spaţii goale în spatele zidurilor, a subliniat Maude.

Arhitectul nu a ascuns faptul că ar fi "încântat să fie invitat" să contribuie la lucrările de restaurare care, în opinia sa, ar putea da noi perspective prestigioasei catedrale.

Incendiul ar putea fi "un simbol al reînnoirii" pentru Notre-Dame, a spus el evocând posibilitatea ca restaurarea să poată traduce expresia "un temperament artistic al vremurilor noastre".