Franţa nu e echipă, iar Domenech nu e antrenor. Aşa sună verdictul dat de Zinedine Zidane după ce "cocoşii galici" mai au doar şanse infime de a se califica în optimile de finală ale turneului final al Cupei Mondiale din Africa de Sud.
Poţi polemiza cu respectatul fost mare jucător? Sau cu Evra când recunoaşte amar că se simte ca făcând parte dintr-o echipă mică? Nicidecum. Jocul, selecţia, controlul vestiarului, tactica - totul suferă la echipa antrenată de cel care va fi înlocuit cu Laurent Blanc la cârma viitorilor adversari ai elevilor lui Răzvan Lucescu.
Domenech e victima perfectă după ce "albaştrii" riscă să plece din Africa pe uşa din dos, aşa cum s-a întâmplat şi în Asia în urmă cu opt ani. Selecţionerul francez - totuşi, vicecampion mondial - e atacat din toate părţile, iar presa de limbă engleză adaugă tuşe groase, în virtutea unei tachinări străvechi: cum şi-a păstrat slujba pe timp de recesiune acest om ale cărui decizii o fac şi pe Lady Gaga să pară normală?
Şi cum să nu fie contestate presupusele calităţi ale celui care i-a lăsat acasă pe Nasri, Vieira şi Benzema, altădată pe Flamini, Trezeguet, Mexes sau Clichy, iar pe Pires l-a uitat din motive de incompatibilitate zodiacală? Adăugaţi la aceste boacăne antipatia legată de modul fraudulos în care "les bleus" s-au calificat la acest Mondial, pe mâna lui Henry, precum şi cererea în căsătorie făcută în direct de Raymond pe vremea în care Franţa fotbalistică ardea, iar el se gândea la Estelle.
Poate şi faptul că Domenech e un intelectual care vorbeşte despre comedia umană, or, bigotismul fără frontiere nu tolerează oameni de fotbal care citesc şi merg la teatru sau la cinema altfel decât în trening ori pentru relaxarea dinaintea confruntărilor. Selecţionerul francez e atât de detestat încât a ajuns vedetă şi pe Facebook, internauţii cerându-i demisia cu entuziasm şi desemnându-l cel mai slab antrenor din lume. Pentru frumuseţea fotbalului şi pentru că acest joc a avut printre ursite fairplayul, îngăduiţi să nu fie lovit şi din acest colţ de pagină un om aflat la pământ.
Şi să ne imaginăm ce ar scrie presa dacă Domenech, care are cu jurnaliştii o relaţie chiar mai proastă decât campionul lumii Aime Jacquet, ar beneficia de o aliniere a stelelor, iar non-echipa sa ar prinde "optimile"!
În cazul în care Franţa ar obţine calificarea, prin jocul rezultatelor, ceea ce pare cu totul improbabil nu doar din cauza lui Raymond Domenech, ar fi, poate, cea mai mare surpriză a acestui campionat în care vedem destule lucruri inexplicabile: o Germanie cărând apă cu ciurul, vorba lui Ovidiu Ioaniţoaia, pe "Poldi" ratând cinci ocazii una după alta printre care şi un penalty, iar pe sârbul Vidici făcând un gest la fel de neaşteptat precum cel comis de Zinedine Zidane în finala Campionatului Mondial din 2006, când acel incident l-a determinat pe hulitul de azi, Raymond Domenech, să se mulţumească doar cu locul doi.
Recomandările noastre
