Nu trebuie să se mire nimeni că Laura Andreşan a publicat un volum de diaree sexuală.
Şi nici că televiziunile i-au făcut reclamă. Era normal să se întâmple aşa. Lumea românească miroase a tractir, publicul e în continuare captivul comportamentelor voyeuriste. Pe cine-aţi fi vrut invitat? Pe Andrei Cornea? Nu ştie nici să se uite pe gaura cheii, nici să-şi pună poalele în cap. B1, Antena 1 şi Pro TV au hrănit reflexul pe care tot ele l-au creat. Dresat cu mijloace specifice, poporul juisează la bârfe, fese şi cleveteli de mahala. Prin urmare, să-l servim după cum merită.
Aşadar, Andreşan a uitat să-şi pună un prezervativ mental şi s-a trezit scriitoare. Faptul n-a rămas fără ecou. Mircea N. Stoian, asistentul lui Dan Capatos la „Un show păcătos”, a încercat - cu autoarea de faţă - să-şi întindă guma protectoare peste scăfârlie şi-a fost cât pe-aci să reuşească. Vulgar peste măsură, gestul a fost totuşi acompaniamentul ideal pentru o femeie pentru care titulatura de curvă de lux e o acoladă nemeritată. Viaţa la bordel le obligă pe prestatoare la discreţie şi la asumarea condiţiei. Andreşan nu acceptă regulamentul. Ea practică sexul trâmbiţat, acuplarea cu amplificator şi boxe, rutul însoţit de arătatul cu degetul. Imediat după ce se ridică din pat, răcneşte numele clientului pe uliţă, ca şi cum trofeul n-ar fi valoros dacă n-ar afla de el şi ultima lele. Peste tot pe unde a fost invitată, Andreşan a debitat enormităţi. Ardeleancă la origine, ea s-a declarat beneficiara unei educaţii conservatoare, ceea ce arată că nu i-a reuşit preludiul nici cu logica, nici cu dicţionarul. A stat ore întregi la televizor ca să informeze lumea că e cenzurată şi că i se interzice accesul la public. A împroşcat cu noroi, ca revanşă pentru felul - năvalnic sau tacticos - cum a fost la rândul ei împroşcată. A vestit lumii, în terminologia de uz intern a bordelului, că unii fotbalişti „au plătit deranjul”. În fine, a anunţat că, după ce atâta lume a intrat în ea, e momentul să intre şi ea în ceva. Mai precis, în Uniunea Scriitorilor. Abia ăsta e lucrul trist: lejeritatea cu care se poate compromite noţiunea de carte. Andreşan a reuşit şi îşi poate vedea de poveştile cu sex între copii la care scrie acum.