"Furatul e singura ta plăcere? Sunt Radu Moraru şi îţi promit că dacă nu te laşi de furat, o iei peste bot." Cu un nou motto în acest sezon, care merge pe ideea sloganului campaniei împotriva fumatului, a cărei imagine cu Mihaela Rădulescu a produs nenumărate controverse, şi cu un spot pe radio şi TV care te duce cu gândul la duelurile cavalereşti, Radu Moraru, alias "Naşul", şi-a reluat locul seara, în grila postului B1, cu obiectivul de a deconspira afaceri murdare, de a prezenta politicieni corupţi sau de a sta de vorbă despre succes cu cele mai proaspete vedete din showbiz.

„Moderatorul uneia dintre cele mai longevive producţii de televiziune, cu priză la public, a venit la interviu cu alţi ochelari de vedere decât cei pe care îi poartă seară de seară, spunând că aceia sunt numai „de scenă”, pentru că îl protejează de reflectoarele din studio. Pufăind tacticos din trabuc, „Naşul” mărturiseşte că emisiunea este meritul lui şi al echipei cu care lucrează de peste şapte ani, pentru că au reuşit să creeze un brand puternic pe piaţa media din România, deşi postul care o găzduieşte are o cotă mică de piaţă. „«Naşul» fără mine n-ar fi acelaşi lucru”, declară Moraru, confirmând că vanitatea şi încrederea în sine de care dă dovadă atât „pe sticlă”, cât şi în realitate, lucruri despre care s-a mai scris, chiar există. Acestea pot fi rezultatul experienţei de peste 15 ani în presă, sau a informaţiilor pe care le deţine şi care „ar putea ajuta şi ziarişti, şi politicieni”. Un lucru e sigur, însă, „trebuie să arăţi cu probe cât de nesimţiţi sunt unii, cât de hoţi, cum se agaţă de ciolan cu orice preţ şi cum ar arunca-o şi pe mama din tren numai ca să rămână în poziţia respectivă”. Acesta e obiectivul „Naşului” şi în acest sezon.   EVZ: Ce e dincolo de sticlă, acolo unde telespectatorii nu au acces? Radu Moraru: Ca să faci emisiunea asta trebuie să ai o experienţă de 45 de ani de presă. Eu am vreo 16 ani, cei doi producători ai mei au şi ei fiecare vreo 16 – 17 ani, deci în total avem peste 45 de ani de presă. N-am făcut presă înainte de ‘90, n-avem studii de genul Facultate de Jurnalistică şi am luat-o cu toţii de jos. Acesta e secretul. Pe lângă asta, am citit cam tot ce s-a scris în presă din ‘90 încoace. Fiecare are informaţii şi cum suntem trei, cam greu să mai greşeşti. Întotdeauna folosim informaţii doar dacă le putem proba. De multe ori lăsăm impresia că nu ştim, că nu suntem documentaţi, pentru că mai poţi afla informaţii noi. Dar n-am avut niciun proces de presă, iar înainte se lăsa cu puşcărie. Singurul care au avut tupeul şi obrăznicia să mă dea în judecată şi să-mi ceară un milion de euro despăgubiri a fost statul român. Şi statul e tâmpit. Asta e singura explicaţie, că altfel nu există niciun argument.

Cum defineşti emisiunea, pentru că ea nu respectă definiţia talk-show-ului, aşa cum apare în cărţile de specialitate? Ea s-a schimbat de multe ori pe măsura trecerii timpului, pentru că sunt momente când eu aş putea spune mai bine realitatea decât oricare dintre invitaţii mei. Avem un public care înţelege, evoluează şi căruia nu poţi să-i serveşti aceeaşi mâncare ca acum trei ani. Publicul te forţează să te schimbi. Sunt oameni care nu mai au răbdare să asculte toate tâmpeniile pe care le spun oamenii politici. Dacă te uiţi la casete de acum şapte ani, ai să vezi că ei vorbesc la fel.

„Noi chiar credem că putem să schimbăm ceva în ţara asta”

Acesta e motivul pentru care ai devenit mai înverşunat? Am devenit mai înverşunat pentru că, în timp, am aflat foarte multe lucruri. Noi chiar credem că putem să schimbăm ceva în ţara asta, că nu putem să ne creştem copiii sub acest tip de politicianism şi această guvernare. Se pare că rezistenţa oamenilor politici la schimbare e foarte mare şi atunci trebuie să devenim mai înverşunaţi. Trebuie să arăţi cu probe, cu dovezi cât de nesimţiţi sunt unii, cât de corupţi, cât de hoţi, cum se agaţă de ciolan cu orice preţ, cum ar arunca-o şi pe mama din tren numai ca să rămână în poziţia respectivă, cât de cinici, cât de proşti sunt.

Acesta e rolul moderatorului unui talk-show în România? Rolul moderatorului e desuet deja. Eu vorbesc în numele audienţei. Spre deosebire de guvernanţi, care habar nu au ce popor conduc, eu ştiu foarte bine care e audienţa noastră seară de seară, pentru că, întâmplător, sunt şi sociolog, şi psiholog, şi am reuşit, în timp, să-mi dezvolt un sistem propriu de analiză. Oamenii au nevoie de cineva care să le apere drepturile, pentru că Avocatul Poporului, instituţia asta, consumă milioane şi dacă te uiţi ce-a rezolvat de când există, te buşeşte râsul. Toată lumea se schimbă. Şi talk-show-urile se schimbă, nu mai sunt ce au fost. „Naşul” e până la urmă un loc de întâlnire. Ne întâlnim seară de seară cu un milion – două de oameni. Nu vreau să spun că e talk-show, nu ştiu ce e, dar pentru noi înseamnă în primul rând multă pasiune. Sunt multe alte lucruri de care ne ocupăm şi seara, la ora 22:00, când începe emisiunea, pentru mine e cel mai bun moment de relaxare după o zi de muncă. Eu încep pe la 9 – 10 să muncesc şi la ora 22 mă liniştesc. Uneori mă mai enervez. Se mai întâmplă când vezi ceva ce nu se poate întâmpla decât în România.  

Unii se duc la OTV ca să-şi rezolve problemele… OTV nu a rezolvat nimic în România din punctul meu de vedere. Trebuie să ai şi rezultate. Eu refuz să mă compar cu ce-i acolo. E şi acela un produs, nu poţi să-i conteşti nişte valenţe, dar n-a rezolvat nimic.

„Naşul” ce a rezolvat? Am rezolvat chestiuni de zeci de milioane de euro în ceea ce priveşte Loteria. Ştie toată lumea cum se cheltuie banii acolo. Poţi să mergi pe fir şi poţi să ştii unde e clientela politică şi cum se dau banii de la Loterie. În 13 ani au fost mii de articole care nu au reuşit să-l dea jos pe şeful Loteriei, dar noi am reuşi asta. Apoi, după ce am făcut o campanie, s-a desecretizat contractul Petrom.

„Orice nesimţit poate să devină de bun simţ”

De multe ori te-ai enervat în emisiune. Crezi că e corect? Da, şi cred că odată cu mine s-au enervat milioane de români. Chestia asta cu moderatorul e o vrăjeală care să oblige omul care face emisiunea să fie imparţial, echidistant. Sunt nişte prostii lucrurile astea. Astea erau în presa de acum 20 de ani. Ziaristul poate să aibă opinii. Prin Constituţie ai dreptul la liberă exprimare. Taman unul care lucrează în presă să n-aibă curajul să-şi spună părerea?

CNA te-a amendat de câteva ori pentru că nu ţi-ai făcut datoria de moderator. Toate amenzile primite de la CNA le-am contestat în instanţă şi am câştigat cam tot. Asta a dovedit că am avut de fiecare dată dreptate. Amenzile erau artificiale, pentru că deranjau diverşi politicieni. Mie îmi place să joc corect şi dacă îl prind pe unul că joacă incorect, cum au fost câţiva din CNA, i-am taxat. Şi CNA s-a schimbat foarte mult, a înţeles rolul emisiunii. Ca dovadă, nu ne-au mai scris nicio scrisoare de nu ştiu cât timp. Asta cu rolul de moderator le-am demontat-o celor de la CNA acum vreo patru ani. Nu poţi să stabileşti nişte lucruri la o emisiune în direct, pentru că nu ştiu ce cuvânt va spune invitatul în secunda următoare. Dar CNA era deranjat că unii invitaţi spuneau despre alţii că sunt papagali. Limba română s-a schimbat. Va intra probabil în manuale, în dicţionare, e acel „slang” care există şi în alte limbi. Faptul că spui unui om că e papagal, e părerea ta. Şi eu cred despre mulţi că sunt papagali, dar asta nu înseamnă că trebuie să fiu sancţionat.

După emisiune ce se întâmplă? Cum reacţionează cei cu care ai astfel de „meciuri”? Oamenii se schimbă. Am observat că mulţi îşi dau seama după un timp că au greşit şi orice nesimţit poate să devină de bun simţ. Oamenii se mai repară. Uneori au nevoie de „Naşul”. Avem impact. E foarte important să fii un brand, să ai personalitate. Noi am obţinut lucrurile astea în şapte ani. Eu nu sunt supărat cu nimeni. E un duel până la urmă, un meci. Unele meciuri le-am pierdut, în sensul că ei au avut argumente, că au fost pe fază, şi eu nu ţin neapărat să-l bubui pe unul doar ca să arăt că am dreptate, n-am orgolii din astea de a arăta publicului că sunt mai deştept decât invitatul.

Crezi că unora le este frică să vină în emisiune? Da, la foarte mulţi le este frică. În general se feresc de vreo 3 – 4 ani cei care au bube mari. Se duc în alte părţi unde li se pun întrebări uşurele. De asta nici nu mă mai pot uita la TV. Sunt atâtea emisiuni în care se discută nimic, în care se pun întrebări deloc, în care se dau răspunsuri ioc, că n-ai la ce să te uiţi.

„Adrenalina cred că e secretul tinereţii fără bătrâneţe”

B1 se identifică cu „Naşul”. Şi e rău? E o emisiune care ar face audienţă pe toate posturile. B1 este un post cu cotă de piaţă mică, un post mic, pentru că el aşa a fost gândit, să facă bani. Există posturi mari în România care pierd bani. Important pe TV este să ai branduri. Dacă te întreb câte branduri sunt la Pro Tv, nu ştiu dacă poţi să-mi spui repede şase. Am primit nişte oferte incredibile de la alte posturi.

De ce ai rămas la B1? Pentru că, în final, ofertele financiare de aici au fost cele mai bune, şi pentru că este un parteneriat foarte frumos. Când porneşti ceva de la zero cu cineva, te leagă foarte multe. Şi e un parteneriat în care niciunul n-a trişat, nu a încercat să păcălească. Asta e foarte important în afaceri.

Nu te-ai gândit cum ar fi să faci „Naşul” la un post mai bine cotat decât B1? Dacă „Naşul” e lider de piaţă acum, la ce m-ar ajuta? Oamenii s-au învăţat să ne caute chiar dacă nu suntem pe Pro TV. Emisiunea asta, aşa cum se face, cu libertatea pe care o avem, nu se poate face decât pe B1. Noi facem parte dintr-un grup foarte independent, nu ştiu dacă mai e vreunul atât de independent.

Cum ai găsit numele emisiunii? La titlul acesta am lucrat vreo trei luni. Când am găsit numele am ştiut doar patru sau cinci oameni. L-am ţinut secret până în ziua în care am lansat emisiunea, pentru că este un nume foarte bun. Ştiam exact cum să punem numele ca să construim un brand mare. Trebuie să ţii cont de cum sună, de impact, de ceea ce percepe lumea când spui „Naşul”, ce valenţe are. În România jumătate suntem naşi. E o relaţie foarte puternică aici, pe Dâmboviţa, în lumea şmecherimii. 

Ai obosit? Celelalte afaceri mă consumă. Vara asta n-am făcut emisiunea vreo două luni. Am fost obosit făcând numai business-uri, pentru că îmi lipsea adrenalina de seară. Adrenalina cred că e secretul tinereţii fără bătrâneţe. E ceva care dacă e într-o doză nu exagerat de mare, te ţine în formă, în vână. Acum mă simt proaspăt. Dorm cam cinci ore pe noapte.

Carte de vizită Radu Moraru s-a născut pe 24 septembrie 1970. Este căsătorit şi are o fetiţă pe nume Catinca. Moraru a absolvit Facultatea de Psihologie – Sociologie a Universităţii Hyperion şi are ca hobby-uri lectura şi călătoriile. A început să lucreze în presă în 1993, la TVS Holding din Braşov, după care traseul profesional l-a purtat pe la „Evenimentul Zilei” (1994 - 1996), TVR 1 (1995 - 1996), Pro TV (1996 - 1997), Antena 1 (1998 - 2000) şi B1 (din 2002).