Surpriza a fost prezența la Tg.Mureș a echipei „reformiștilor” liberali condusă de Rareș Bogdan, Robert Sighiartău și Florin Roman, care a fost acolo, pentru a-i fi alături prof. dr. Horaţiu Suciu.  Gest care cred și sper, să fi produs un cutremur în viața văzută și nevăzută a Partidului Național Liberal.

În secunda următoare, într-un flash de memorie, mi a apărut filmul ”Privește înapoi cu mânie”. Un film din 1959  care face parte din mișcarea ”Free cinema”, în care prin ochii celebrului actor Richard Burton, intrerpretând magistral personajul Jimmy Porter, privește înapoi la un ”ieri”, care a dus la un prezent fără speranță. Un text dramatic care exprimă foarte clar o atitudine, anume atitudinea ”tinerilor furioşi”, cei care s-au trezit în situația de a nu mai perspective și şanse de a se realiza, că trăiesc într-o societate dărâmată,  resimţind acut lipsa de orizont cu care se confruntau.

Este, cred, momentul (poate ultimul!), în care tinerii liberali ai lui Rareș Bogdan, mai au timp să privească înapoi cu mânie. De ce spun asta? Simplu: avem un guvern, girat de PNL, în care ministerele cele mai importante, Justiția, Economia, Transporturile, Fondurile europene au fost ”vândute” și sunt ocupate abuziv de tineri ”pitici de grădină, detestabili. Atât prin originea și devenirea lor lor, cât și prin performanța și experiența lor.

S-a ajuns până acolo, încât este posibil ca primul serviciu al unui tânăr să fie cel de ministru în guvernul româniei… Tema acestor domni transpare clar: singurul program este distrugerea capitalului românesc, public sau privat, a justiției și nesocotirea barbară a Drepturilor Omului. Dovada? Situația îngrozitoare în care ”haștagii” USR,  împreună cu ONG-urile lui Soros au adus justiția românească pe muchia prăpastiei. ONG uri care nu și-au declarat niciodată sursele de finanțare, și care militează pentru nerespectarea Constituției, încurajând oameni precum dna Gabriela Scutea, Procuror general al româniei, să îndemne public procurorii, și judecătorii instanțelor, să nesocotească deciziile Curții Constituționale sunt mărturii vii al acestui dezastru, alături de un ministru al Justiției USR, de toată rușinea.

Toate astea, pe fondul sentinței Înaltei Curți de Justiție britanice care a pulverizat practic sistemul ilegal și opresiv, dar și practicile implementate de către Statul Paralel din Justiție coordonat de către Kovesi&Comp. Partidul Național Liberal, un partid care în toată istoria sa veche a fost pilonul apărării Drepturilor Omului,  își joacă, acum când vorbim, chiar propria lui existență.  De felul cum va arăta din septembrie PNL, depinde dacă va mai exista cineva în lumea noastră politică dispus să lupte pentru români, pentru credință și tradiții și, în final, pentru devenirea acestei țări. Lupta cu neomarxismul,  politică ce tinde să ia mințile multor tineri, nu o poate duce altcineva, decât un PNL reconectat la propria tradiție și la valorile adevărate al poporului român.

Expresia ”nu mai e nimic de făcut” o tot aud, de 30 de ani. Între timp, au trecut și cei nu știu câți ani ai lui Brucan, România este în NATO și UE, și când a avut guverne nevândute străinilor, a putut realiza multe și chiar în foarte scurt timp.  Cu toată pegra neomarxistă pusă pe picioare de  urmașii securiștilor lui Ceaușescu, cei care se văd din nou conducătorii româniei,  a oamenilor fără Dumnezeu, care refuză scârbiți să și facă Sfânta Cruce, PNL poate reuși în această luptă complicată.

Cu condiția ca Partidul NAȚIONAL Liberal să se reconecteze la propria istorie NAȚIONALĂ și să revină la motto ul care i-a definit de-a lungul vremii: ”PRIN NOI ÎNȘINE!”.  Dacă începând din septembrie PNL nu va fi în stare să protejeze țara și milioanele de cetățeni de acești neosecuriști, chiar că ne putem întreba dacă mai poate fi salvat acest popor creștin, iubitor de istorie, de valori tradiționale și cinstit, în esența lui.

Dacă PNL nu scapă de Dl Orban, care începe să semene tot mai mult cu Liviu Dragnea, și nu se mobilizează acum, s-ar putea ca peste 20 ani să nu mai aibă cu cine și pentru cine să se lupte… Mai întâi, pentru că Budapesta aplica nestingherit, de patru ani, in Transilvania un plan denumit Kos Karoly, prin care realizeaza, prin intermediul unei fundații controlate de UDMR, investiții uriașe pe plan economic, social si cultural, care afecteaza suveranitatea si siguranța naționala Romaniei. Cum așa? Simplu.

Această situație face parte din planul de ”vânzare” a Transilvaniei către Budapesta, contra susținere politică a UDMR. Adăugați instalarea unui prefect maghiar la Cluj, în pofida protestelor peneliștilor transilvăneni, dar mai ales actul de maximă trădare propus de președintele PNL, prin omul său de încredere ministrul agriculturii Oros, acela prin care oricine (citește Statul Maghiar!), poate cumpăra pământ în România, fără nici o condiționare, lucru imposibil în nici o țară din Europa și din Lume. Mie îmi pare extrem de clar. Vom fi o societate de sclavi, care vom munci pentru multinaționale, cuminți, cu bisericile închise cu lacăte și cu milioane de părinți care se ceartă pe alegerea sexului copiilor și adolescenților. Vom fi așa cum zice ”piticul de grădină” Dan Barna, ”niște părinți medievali, cu mintea plină de himere”, care vor trebui să fie ”reeducați” de  kapo useriști, poate, cel mai eficient după ”metoda Pitești”…

Nici nu cred că va mai fi important că țara se va numi România sau altfel. Important va fi că vom îngenunchia toți la comandă, pe străzi, în case sau în tramvai când se va intona în difuzoare ceeace se va numi ”imnul black lives matter” și scopul vieții noastre va fi respectarea politically correctness-ului, în formele lui cele mai aberante. Putem evita această catastrofă? Da, cu o condiție.  PNL trebuie să scape de oamenii de genul Ludovic Orban, și el înrudit cu Securitatea, ”mare liberal”, angajat, toată viața la Stat și trăind din stipendiile unui Patriciu sau Cataramă,  de ”afacerile” antamate de un Antonel Tănase și alții ejusdem farinae. Aud adesea menționată ca o mare calitate, faptul că dl. Orban cunoaște toți șoferii și secretarele din PNL, din toată țara. După opinia mea, ăsta e doar o parte  a planului Dsale de a ”cumpăra utilități”, în încercarea de a deveni popular.  Atât și nimic mai mult…

Dacă Rareș Bogdan și echipa lui se poate mobiliza acum și poate strânge în jurul lor mai multă societate onestă, non politică decât până acum, liberalismul românesc va putea relua drumul pierdut al unei dezvoltări normale. Sigur, nu e ușor să pui la un loc o societate întreagă, tarată de propriile inerții sau păcate, – mai vechi sau mai recente -, dar numai așa, cu fapte meritorii, cu reînvățarea ridicatului din genunchi, se poate evita alienarea propusă de actuala conducere a liberalilor.

Pericolul ar fi ca cei ce au observat căderea liberala, Rareș Bogdan, Emil Boc, Sighiartău, Motreanu și toți cei care sprijină această mișcare, să se mulțumească și să se strângă ”în jurul focului” și să vorbească doar între ei, cei care oricum împărtășesc aceleași idei dintru început.

Hesiod spunea că există două feluri de discordie: cea bună, cea care provoacă întrecerile între oameni de aceeași valoare, și una rea, care aduce pe scenă ura, ciuda, și invidia. Discordia propusă de  Dl Ludovic Orban este rea, nu numai prin acoliții care îi stau alături, ci și prin felul competiției pe care o propune: folosirea relei discordii, cea care împinge oamenii spre delațiune, intrigă și trădare.

Cred că cei din categoria Dlui Ludovic Orban sunt, de fapt robii păcatului propriei deveniri, E izbitor cît de mult se apropie de modelul descris de Alain de Botton, în ”The school of life”. Acest tip de oameni au fost, de fapt, în tinerețea lor maximum de răniți și neglijați. Acest gen de oameni nu și-ar dori să fie importanți, faimoși și bogați, dacă la un moment dat nu ar fi fost puși în situația de a fi extrem de ne băgați în seamă, de neimportanți.

Propria fericire, – centrul tuturor eforturilor sale, – constând în funcție de șef peste un partid -, îi dă posibilitatea  Dlui  Orban să fie luat în serios, să poată crește sau distruge reputația altora, după serviciile materiale, sau de alt tip, pe care i le face.

Dsa simte nevoia de a fi șef și de a fi admirat, mai întâi pentru că altă dată în viață, cred, a fost făcut să se simtă cumplit de neimportant. Probabil că părinții D-sale au fost greu de impresionat, situație e valabilă și în cazul USR-iștilor din familii cu securiști. Au trăit  probabil o copilărie în care părinții lor au fost greu de impresionat, genul de copii care n-au fost niciodată valorizați prea mult, fiindcă părinții lor erau prea ocupați, în structurile Securității lui Ceaușescu, cu alte lucruri, și cu propria îmbogățire, concentrându-și bruma de atenție de care erau în stare, pe supravegherea și distrugerea altor oameni, fiind în imposibilitate să aibă sau să exprime sentimente calde, de încredere, față de copii lor. Dacă mai punem lângă asta indiferența și loviturile lumii largi, începând cu terenul de fotbal și spațiul de joacă, și până la indiferența și răutatea celor din jur, avem tabloul clar: lucrurile pe care îl au în comun toate acțiunile de a ajunge un om important și faimos este ideea falsă că dacă ești cunoscut și apreciat de străini, asta va vindeca acea suferință de pe vremea în care nu te știa nimeni. Fiindcă erai, ca și acum, nu nimeni.

Încăpățînarea Dlui Orban de a fi primul și singurul președinte al PNL care nu demisionează de la conducerea partidului după pierderea alegerilor, ca și ”vinderea” ministerelor celor mai importante către neomarxiștii de la USR, doar pentru a căpăta, în schimb, funcția de președinte al Camerei Deputaților și accesul la cele mai profitabile business-uri de partid, înseamnă, de fapt, distrugerea partidului. Eventualul succes al Dsale în septembrie, înseamnă și umilirea multor liberali onești.  Succesul acoliților Dlui Orban va fi cauza dispariției PNL din istorie, după modelul PNȚ-cd,  și va însemna dezamăgirea unui întreg electorat. Nu întâmplător îndemna Rareș Bogdan la re-lecturarea cărții ”Nu putem reuși decât împreună„ a lui Dan Pavel, carte care radiografiază dezastrul în urma căruia, Țărăniștii au devenit istorie. Cei care l-au ascultat au înțeles, sper primejdia dezastrului iminent.

Dacă strânsura arghirofilă din jurul dlui Ludovic Orban va avea sorți de izbândă vulnerabilitatea partidului va fi enormă, datorită faptului că va fi lăsat  descoperit în fața judecăților aspre și nelimitate. Lumea va începe să-și amintească vechile discursuri, devenite contradictorii; le vor analiza cu mai multă atenție relațiile, bătându-și joc de ceeace ei denumesc ”noi proiecte”.  Știm bine: orice om este rănit de o afirmație crudă care-i privește caracterul, viciile sau meritele. În cazul ”tipologiei” Orban, acest fel de cruzime va veni în valuri , chiar și de la  de oameni, plătiți până acum cu dărnicie din banii Statului,  oameni care n-ar fi îndrăznit cu puțin timp înainte s-o facă, dar o vor face, cu siguranță, de la adăpostul titlului de ziar sau televiziune la care lucrează. Și asta va fi începutul sfârșitului. Fiindcă, așa cum spune Kurt Vonnegut jr., ”așa merg lucrurile!”

Pe moment, această luptă pare câștigătoare și firească pentru premierul Câțu. Rareș Bogdan cu cei 8-10% ai lui din alegeri, alături de grupul ”transilvănenilor”, al lui Emil Boc, Alin Tișe și altor atâția, a făcut din PNL partid de guvernământ, și pe dl. Orban premier. Sper ca și de data asta, gruparea d-lui Bogdan, să aibă sorți de izbândă. Altfel, Liberalismul autentic, ca și închinăciunea după rugăciune să devină o altă amintire.