Evenimentul Zilei > Actualitate > Povestea primului român condamnat pe viaţă după 1990. Viaţa ucigaşului Chifan începe de la zero după 20 de ani de temniţă
Povestea primului român condamnat pe viaţă după 1990. Viaţa ucigaşului Chifan începe de la zero după 20 de ani de temniţă

Povestea primului român condamnat pe viaţă după 1990. Viaţa ucigaşului Chifan începe de la zero după 20 de ani de temniţă

Eliberat după 20 de ani de temniţă, ieşeanul a sărit toată tranziţia României. A ieşit cu 300 de lei, e tot ce are.

Aţi făcut vreodată un exerciţiu de imaginaţie, să vă povestiţi viaţa în 120 de minute? Un astfel de experiment a acceptat să facă, în exclusivitate pentru Evenimentul Zilei, un bărbat de 49 de ani, din comuna ieşeană Răducăneni. Ce-ar avea de spus un tip între două vârste, atât de important încât să devină un subiect de presă? Ioan Chifan are jumătate de viaţă petrecută în spatele gratiilor. A fost închis în 1991 pentru asasinarea unui inginer din Iaşi. Verdictul instanţei de atunci: închisoare pe viaţă. Între timp însă, legislaţia românească i-a permis să se elibereze condiţionat, după ispăşirea a 20 de ani de detenţie. Ieri, Chifan a fost eliberat din Penitenciarul Botoşani.

"Aveam mâinile în borcanul cu miere"

Fix la 10 şi 30 de minute, pe poarta Penitenciarului Botoşani au ieşit mai multe persoane ce-şi ispăşiseră pedeapsa. Între ei, un bărbat mai dichisit. Pantaloni negri, cămaşă albastră, cu o pălărie trasă şmechereşte pe ochi. A mers câteva sute de metri, până la cel mai apropiat birt, încercând să se ferească de camerele de luat vederi. După ce a băut un Prigat, a acceptat să vorbească. "N-am mari planuri de viitor. În primul rând, vreau să recâştig încrederea oamenilor. Or să zică "uite-l şi pe criminalul ăla". Mi-au trebuit şapte ani să recâştig încrederea familiei", spune fostul deţinut.

Chifan îşi împarte viaţa în trei capitole: primul, până la 29 de ani, momentul în care a avut loc crima, al doilea îi cuprinde pe cei 20 de ani petrecuţi în închisoare, iar al treilea se scrie acum, când este iarăşi în libertate.

Despre propria tinereţe, Chifan vorbeşte umflându-se în pene. S-a însurat la 21 de ani, nevasta i-a născut doi băieţi, iar bani avea gârlă. Avea gospodărie frumoasă în Răducăneni, Mercedes la poartă (luat din garajul de la Comitetul Central). "Şofeream, dar eram cu mâinile în borcanul de miere". Dacă stai să-l asculţi, Chifan se laudă că în anii ’80 învârtea zeci de mii de lei lunar, o mică avere pe-atunci. "Lucram la o bază de recepţie. De exemplu, la o maşină cu tot cu remorcă plină cu porumb, de 7 tone, eu aveam 500 de kilograme de porumb partea mea. Numai din pix o făceam, treceam porumbul la altă umiditate", explică el cum se descurca. Dar banii i-au luat minţile. Repetă obsesiv că a fost orbit de puterea lor, că nu a ştiut să se controleze şi că astfel s-a ajuns şi la crima din 1990, pe care o caracterizează scurt – "o greşeală tâmpită".

A fost convins că o să moară în puşcărie

În ’90, Chifan alături de doi complici a fost acuzat şi ulterior condamnat pentru omor deosebit de grav. Instanţa l-a condamnat la detenţie pe viaţă pentru asasinarea inginerului Victor Şerban. În jargonul puşcăriilor, el devenise "vieţaş". După ce a fost închis, a avut clinciuri cu gardienii. "Le spuneam: «Voi sunteţi la serviciu, dar aici eu sunt acasă la mine»". După 10 ani de închisoare, a primit o veste izbăvitoare: "Până în 2000 când s-a dat legea potrivit căreia şi condamnaţii la închisoare pe viaţă pot fi liberaţi după ispăşirea a 20 de ani de pedeapsă, am crezut că în puşcărie o să mor".

În 2009 avansase deja: fusese trecut la regim deschis, adică i s-a permis să iasă la muncă. A măturat străzile din Iaşi, cot la cot cu angajaţii de la salubrizare. În puşcărie a mai trăit câteva momente importante: a divorţat de soţie şi a suferit două intervenţii chirurgicale la coloană.

Să meargă la mormântul părinţilor şi apoi la pescuit

Dar, nimic nu mai contează, zice Chifan care ieri a ieşit, liber ca pasărea cerului, din Penitenciarul Botoşani. "Ambii mei băieţi au prietene, cred că cel mare o să se căsătorească curând". Ca viitor socru mare vrea să facă bani până la nuntă. Spune că are 11 mâini întinse, adică 11 oferte de muncă, chiar şi din Germania de la nişte rude. Din puşcărie a ieşit cu 300 de lei, bani primiţi pentru zilele muncite. Le-a lăsat colegilor de celulă şi un cadou de despărţire, aparatul de radio şi televizorul.

Cu fosta nevastă, de la care a pornit de fapt şi crima, păstrează legătura telefonic, ea fiind bucătăreasă în Italia. "Nu cred că mă mai căsătoresc, dar o femeie sper să-mi găsesc".

Pentru Chifan, lucrurile sunt clare: şi-a ispăşit pedeapsa şi vrea să se integreze în societate. Domol, că nu-i nicio grabă. Dar, înainte, două lucruri ar vrea totuşi să facă: să meargă la mormintele părinţilor şi la pescuit.

CASA LUI, PUŞCĂRIA

Relaţie amoroasă cu cineva din afara gratiilor

După ce a aflat că noua lege, din 2000, îi dă dreptul să spere iar la libertate, vieţaşul Ioan Chifan a început să numere zilele, lunile, anii. "Am trecut prin şapte penitenciare". În puşcărie a prins repede mersul. Ştia pe cine să ungă ca să primească favoruri, le făcea servicii contra cost colegilor, a avut chiar şi o aventură amoroasă cu cineva de cealaltă parte a gratiilor. "Despre asta nu vreau să vorbesc".

Până în 2008 n-a ieşit deloc afară. Apoi a primit câte o permisie de 24 de ore la moartea fiecărui părinte. Acolo şi-a întâlnit cei doi feciori şi pe iubitele acestora. "Le-am sărutat mâinile fetelor şi le-am cerut iertare. Aşa am simţit", spune el.

CUŞCA. În 2006, Chifan (în stânga) se intindea după gratii ca să-şi pună
rufele la uscat

ŞOC

S-a minunat în faţa clădirilor de oţel şi sticlă. Visează la un banal MP3. Şase luni va mânca numai sarmale

Avid să cuprindă totul dintr-o privire. Întreg drumul Botoşani – Iaşi, Ioan Chifan a încercat surprindă tot ce e nou. S-a minunat la clădirile din oţel şi sticlă, a admirat maşinile puternice a căror performanţe le ştia de la televizor. S-a jucat cu un memory stick, dând din cap a admiraţie. "Am multe cu care trebuie să mă pun la punct". Mall-ul din Iaşi, deschis acum 11 ani, l-a lăsat fără suflare: "O să merg şi eu când o să am bani".

Tot la televizor a văzut şi obligatoriu o să-şi ia şi el, dar nu acum ci peste patru ani, o rulotă. Vrea să-şi ia şi un MP3, un vis mai vechi de-al său. În puşcărie n-a avut voie să primească aşa ceva pentru că gardienilor le era frică să nu-i înregistreze cu el. Şi, dacă mai rămân bani, şi-ar lua şi un Nokia X3, că e pentru cei în vârstă, ca el, recunoscând sincer că nu poate acum să utilizeze cum se cade un telefon mobil.

Vrea să meargă şi la restaurante, să mănânce bine. "M-am săturat de cartofi şi fasole. Şase luni, la fiecare prânz vreau să mănânc doar sarmale cu smântână".

Victima s-a dat la soţia lui

Fără pauze de gândire, fără inflexiuni ale vocii, pe un ton scăzut, liniar. Aşa a povestit Ioan Chifan episodul crimei, petrecut în ianuarie 1990. Rememorează ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri, cu zeci de amănunte ce-ţi fac pielea de găină. Totul ar fi pornit la sfârşitul anilor ’80 când, în Răducăneni, s-a deschis o fabrică de confecţii – croitorie la care lucra si soţia sa. Resposabil de fabrica respectivă era un inginer din Iaşi, Victor Şerban. "Era inginer mecanic, şef de sector. Venea periodic, întreţinea tehnica, dar să vadă şi nivelul comenzilor", explică Ioan Chifan.

La sfârşitul anului 1989, un episod petrecut între inginerul Şerban şi soţia lui Chifan a declanşat întreaga nebunie. "Inginerul i-a spus nevesti-mii: «Vezi ca mâine e în 26, vii cu încheierea de lună, cu normarea fetelor pentru salarizare». Soţia i-a spus că vine, dar că o să ajungă mai târziu pentru că nu circulau autobuzele".

Inginerul nu s-ar fi limitat doar la discuţia strict profesională, ci i-ar fi făcut avansuri femeii. Seara, acasă, femeia i-a povestit lui Chifan întâmplarea de peste zi. "O să mă dea afară", i-ar fi spus.

FILMUL UNEI CRIME COMISE CU SĂLBĂTICIE

"L-am aruncat, am turnat motorină şi i-am dat foc"

În primă fază, şi-a liniştit nevasta. "La o săptămână m-am dus să stau de vorbă cu el. I-am zis: «Băi, nebunule, am auzit că te-ai luat de soţia mea. E trecută pe numele meu". Şerban l-ar fi contrazis, iar Chifan a văzut negru în faţa ochilor. "M-am ridicat în picioare şi i-am spus: «Din momentul ăsta consider că ai declarat război»", spune Chifan.

Dă vina pe aghiotanţi

În ianuarie 1990 şi-a chemat aghiotanţii, un fel de "bodyguarzi" cum singur îi numeşte, şi le-a ordonat scurt: "Trebuie să predăm o lecţie de dirigenţie cuiva". Toţi trei au venit în Iaşi. Inginerul Victor Şerban locuia la parterul unui bloc din cartierul CUG. "Am urcat pe balcon şi am intrat în casa inginerului. L-am luat din faţa televizorului, din sufragerie şi femeia lui era în bucătărie, iar fata lui în dormitor. N-a văzut nimeni, ca în filmele americane". Chifan venise pregătit. "A făcut pe el când l-am luat. Şi mai ales că a văzut pistolul. Aveam un Makarov de 9 mm".

Pentru Chifan nici asta n-a fost de-ajuns. L-a luat pe inginerul Şerban la Răducăneni. "L-am dus la mine acasă. Soţia şi copiii mei erau în alte camere, pe el l-am băgat în alta. La un moment dat, eu am primit un telefon să mă duc la biserică. El s-a luat la bătaie cu puştii mei, bodyguarzii. Unul din ei a vrut să-i dea un pumn în bărbie. El s-a tras şi a nimerit în mărul lui Adam. Când am ajuns acasă, el se mai zbătea. Am încercat să-l intubez. M-am pierdut, recunosc. Dacă eu îl înţepam după mărul lui Adam, îl salvam. Dar a murit", îşi aminteşte fostul deţinut.

Scene din filmele de groază

"Şi-atunci am zis să-l facem erou pe Şerban. Şi am scăpat de cadavru. I-am dat foc într-un bazin din ăla în care se făcea soluţie pentru stropit via. L-am aruncat acolo, am turnat motorină şi i-am dat foc", spune Chifan. În acest punct, varianta sa diferă de cea a anchetatorilor. Potrivit procurorilor care au anchetat cazul, inginerul Şerban ar fi fost încă în viaţă în momentul incendierii. "Asta au spus ei, ca să-mi dea condamnare pe viaţă".

Cadavrul inginerului a fost descoperit după o lună şi jumătate, dar Chifan a fost încarcerat mult mai târziu. "M-au arestat după zece luni. Unul din bodyguarzii mei m-a dat în primire. I-au promis o pedeapsă mai mică şi el a povestit. Dar în final a primit şi el 20 de ani de puşcărie".
"Ca să vezi ce-i soarta. În 2009 când am ieşit la muncă, la măturat străzile din Iaşi, am ajuns şi la blocul în care a locuit inginerul ucis. I-am măturat pe sub geam.“
IOAN CHIFAN

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: