VIAŢA FACE ROMANUL. Zaira Manta, eroina romanului omonim lansat ieri la Timişoara, povesteşte cum a ajuns scriitorul Cătălin Dorian Florescu să-i transpună viaţa pe hârtie.

Romanul „Zaira”, de Cătălin Dorian Florescu, lansat ieri la Timişoara, spune povestea unei iubiri imposibile, care se desfăşoară pe două continente.

Firul poveştii cuprinde viaţa interbelică a moşierilor şi ţăranilor români, fascismul românesc, al Doilea Război Mondial, venirea la putere a comuniştilor, persecuţiile, fuga Zairei împreună cu familia în Vest, în timpul Primăverii de la Praga, şi apoi întreaga ei viaţă americană. „A fost soarta mea să inspir o carte” Eroina romanului este nimeni alta decât fosta stea a teatrului timişorean Zaira Manta, care a acceptat să povestească pentru cititorii EVZ cum l-a inspirat viaţa ei pe scriitorul Cătălin Dorian Florescu. „Dacă era să fie biografie, nu mi-ar fi convenit. Deşi cartea e foarte scandaloasă. Ai să citeşti şi ai să te îngrozeşti. Sunt o aventurieră şi cam trăsnită”, spune cu un zâmbet cochet Zaira. „A fost în soarta mea să inspir o carte şi nu a fost nimic programat”, îşi continuă firul poveştii Zaira.

În 2005, scriitorul Robert Şerban voia să-l ajute pe Cătălin Dorian Florescu să găsească subiect pentru un roman, motiv pentru care a aranjat o întâlnire cu poetul Traian Dorgoşan. „Am ajuns, s-au făcut prezentările, Cătălin, foarte gentil, a întrebat ce consumăm. Eu am cerut un suc de portocale, dar rebelul meu poet a cerut o votcă. Şi probabil Cătălin, care voia să îl cunoască, avea teamă că votca aia o să-i împrăştie gândurile, a zis că nu se poate. Rebelul parcă a fost înţepat cu o sabie, s-a ridicat de pe scaun şi a şters-o. Rămăseserăm doar noi doi. Eu foarte jenată şi disperată, întrebându-mă „şi acum ce te faci Zaira, cum o repari?”, îşi aminteşte femeia.

„Nu ştiam că e scriitor”

incidentul a fost trecut cu vederea de amândoi, de parcă nu s-ar fi întâmplat. „M-a întrebat dacă locuiesc în Timişoara. I-am spus că trăiesc în SUA. S-a mirat că vorbesc aşa de bine româneşte şi am început să îi povestesc cum am plecat. E defectul sau calitatea mea, nu ştiu exact, pot să povestesc 24 de ore fără să mă opresc”, spune Zaira.

La un moment dat, scriitorul a început să ia notiţe şi i-a spus că trebuia să plece în Elveţia, dar că mai poate sta dacă e de acord să se mai întâlnească. „Nu ştiam că e scriitor. I-am spus că da, sigur. Am început să ne întâlnim în Piaţa Unirii, de a doua zi. A fost aşa de prins de poveste, încât şi-a luat o hartă şi a plecat pe urmele mele. Am gândit «ăsta e un trăsnit». S-a întors, a plecat în Elveţia, luându-mi numărul de telefon din America. Într-o zi, m-a sunat şi mi-a spus că vine acolo. Atunci am început să fiu conştientă că e o treabă serioasă. L-am dus în foarte multe locuri pe unde am lucrat şi sunt foarte curioasă să citesc ce i-au spus foş tii mei patroni”, spune ea amuzată.

„Înăuntrul meu locuieşte un samurai”

Zaira s-a născută într-o familie de moşieri din Gorj. Numele i l-a ales o mătuşă, după ce, într- o călătorie cu Orient Expresul, a cunoscut o familie de iranieni. „Când m-am născut, la şapte luni, ea mi-a pus numele, pentru că, zicea, aveam ochii două linii de supărare - eram supărată pe mama că mă strângea în corsete”, îşi aminteşte Zaira Manta.

La 18 ani, s-a măritat cu iubitul din copilărie, Iancu, şi a renunţat la Institutul de Teatru, deşi intrase pe primul loc. Pe lista iubirilor oficializate au urmat un critic muzical, un actor, un om de cultură, cel al cărui nume încă îl poartă şi cu care s-a stabilit, în 1968, la Washington. După destrămarea căsătoriei lor, a revenit tot mai des la Timişoara, unde o aştepta iubirea „amânată”, cu poetul Traian Dorgoşan.

„Înăuntrul meu locuieşte un samurai. Nu am probleme cu vârsta, nu mi-e teamă de nimic. Sunt foarte glumeaţă, dar în România nu mai pot să glumesc: generaţia mea e acrită, nu mă mai simt bine cu ea, dar, în schimb, mi-am făcut prieteni foarte tineri”, mai spune Zaira Manta, femeia care ani întregi a fost vedeta Teatrului de Păpuşi şi a Teatrului Naţional din Timişoara.

PĂREREA SCRIITORULUI „Zaira este o poveste mare a vieţii”

„O poveste plină de aventuri, palpitantă, care te ţine cu sufletul la gură”, scria ziarul austriac „Die Presse”, din Viena, în 2008, atunci când a apărut romanul „Zaira”, în limba germană, la Editura Beck. Până la sfârşitul lunii, romanul lui Cătălin Dorian Florescu va fi lansat şi la Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Oradea.

Cătălin Dorian Florescu s-a născut la Timişoara, în 1967, iar de la 15 ani trăieşte cu familia la Zürich, în Elveţia. Romanul de debut, „Vremea minunilor” (Editura Pendo, Zürich, 2001) a fost distins cu Premiile „Pro Helvetia” şi „Hermann Lenz”, „Cartea de Limba Germană” a anului din partea Fundaţiei Elveţiene Schiller, „Cartea anului” în oraşul Zürich (2001), Premiul „Chamisso” al Academiei din Bayern (2002) şi Premiul „Anna Seghers” (2003).

La Editura Polirom au apărut „Vremea minunilor”, „Dru mul scurt spre casă” şi „Maseurul orb”, toate romanele fiind inspirate de personaje reale.

Tradus în mai multe limbi

„Sunt un căutător de comori de poveşti, sunt mereu conştient de ceea ce aud. Zaira este o poveste mare a vieţii. Nu mi-a fost frică în faţa acestei mari vieţi feminine, mai greu a fost să o ancorez pe Zaira într-un secol. Ca să scrii trebuie să simţi lumea pe care o descrii din interiorul ei”, explică Cătălin Dorian Florescu.

Scriitorul povesteşte că documentarea a decurs în paralel cu scrierea cărţii. Trei zile a notat vorbele Zairei care-şi depăna viaţa pe o terasă din Piaţa Unirii, apoi a urmat-o la Washington. Iar între drumuri a cercetat de la istoria revoluţiei din Praga şi a războaielor mondiale, la realitatea americană de la finele anilor ’60 până la regăsirea basmelor copilăriei, scrise de Hans Christian Andersen sau de Fraţii Grimm.

Romanul „Zaira” va fi tradus şi în limbile italiană, spaniolă, olandeză şi lituaniană.

„Sunt un căutător de comori de poveşti, sunt mereu conştient de ceea ce aud.“, CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU, scriitor