Ultima știre despre Marius Csampar, înainte de eliberarea sa, a apărut la începutul lunii martie 2020, când s-a aflat verdictul dat într-un dosar al Parchetul de pe lângă Judecătoria din Drobeta Turnu Severin. Evz.ro scria că unul dintre cei mai sângeroși criminali de la noi din țară se plânge că gardienii i-au furat pantofii. Marius Csampar a făcut plângere la DNA, acuzându-i pe gardieni de luare de mită.

El reclama că ”din trei norme de încălțăminte pe care el le coase, una este însușită de șeful punctului de lucru, agentul de penitenciar C.V., care o trece în contul altui deținut care este la muncă, dar nu știe să coase, pentru a-l ajuta, iar banii îi ia agentul în mod direct, arătând că sunt cca 40 de persoane deținute care-și cumpără zile cu sume de 150 lei”.

Condamnatul solicita DNA efectuarea de cercetări a unor fapte de corupție pretins a fi săvârșite de angajați ai penitenciarului. Dosarul a fost trimis spre intrumentate către Parchetul din Drobeta-Turnu Severin. Marius Csampar nu a avut câștig de cauză. Parchetul de pe lângă Judecătoria din Drobeta Turnu Severin a dispus clasarea cauzei.

De la micul spărgător de magazine, la sadicul criminal în serie

Baloteşti – o comună din apropierea Bucureștiului, devenită celebră prin spitalul SRI care funcționează acolo și pentru că l-a dat țării pe criminalul în serie Marius Csampar.  Locuitorii comunei ne-au povestit cândva că, în copilărie, Csampar a stat mai mult pe străzile Bucureştiului decât prin casa părintească din Ilfov. Mai târziu a ajuns să trăiască în canalele din jurul Gării de Nord, acolo unde a devenit un lider al zecilor de boshetari strânşi sub asfalt sau printre dărâmăturile din zonă.

L-am văzut când a fost arestat, în 1997, apoi în mai multe interviuri televizate. Cel mai teribil dintre ele mi s-a părut a fi cel luat de jurnalista Mirela Ceanu și difuzat de OTV prin 2010-2011. Csampar era extrem de degajat când povestea, iar cele spuse de el erau de-a dreptul șocante. Din această cauză mi-am și notat o parte din mărturisirea lui.

Încep cu un exemplu, cel mai șocant în opinia mea, pentru că, deși am văzut și scris despre mulți ucigași în cariera mea de gazetar pe teritoriul infracționalității, nu am auzit niciun criminal să reproducă prin gesturi și vorbe cum făcea o victimă de-a lui când murea.

Marius Csampar recunoaște că a comis vreo 200 de tâlhării, că numărul furturilor nu-l știe fiindcă a fura era ceva normal, fura în fiecare seară. Fura și tâlhărea ca să se distreze la vârsta aceea, dintre adolescență și tinerețe, clama în fața microfonului, extrem de degajat. A fost și arestat, a stat și în pușcărie vreo doi ani.

Destul ca să învețe tot felul de noi metode și să analizeze profilurile viitoarelor victime, așa cum i le prezentau veteranii pușcăriilor. La fel de degajat și-a povestit și crimele. Cele șase, recunoscute după ce a fost arestat. Polițiștii care l-au anchetat atunci, inclusiv comisarul Dan Antonescu, susțin că ar avea mai multe omoruri la activ, rămase în dosarele din arhive fără autor cunoscut.

Pot să vă spun că atunci, în 1997, când Poliția Capitalei și judiciariștii de la Serviciul ”Omoruri” au anunțat capturarea lui Marius Csampar pentru uciderea unui boschetar, presa a prezentat pe larg cazul fiindcă el fusese cel care se dusese la Poliție să anunțe că a descoperit un cadavru. Apoi, însă, când tânărul negricios, cu coadă legată la spate, a început să mărturisească omor după omor, ziare și televiziunile au explodat cu cazul criminalului în serie.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE