Dogaru e atât de nebun încât e imposibil să crezi că poţi să negociezi ceva cu el. Materialul izvorât din mintea colonelului e o sinteză a Răului deversat în ultimul an în spaţiul public. Doar să fii de acord „în principiu” cu pretenţiile lui Dogaru arată cât de josnic eşti ca politician. Cultivând coşmarurile acestui agitator, înveninezi viaţa celorlalţi. Mircea Dogaru adună mulţimi care urlă în pieţe şi o face cu tenacitatea unui fundamentalist. Băgându-l în seamă, Victor Ponta devine autorul moral, alături de Voiculescu, al faptelor unui maniac irecuperabil.
Voiculescu s-a jucat cu mintea lui Dogaru ca un păpuşar malefic. L-a lăsat să facă spume în studioul Antenei 3 de trei ori pe săptămână. Sindicatul pensionarilor militari a devenit o forţă capabilă să timoreze politicienii. Mitingurile lor la -30 de grade sub geamurile Guvernului l-au exasperat pe Bocv. În orice oraş mare, vedeai pensionarii militari huiduind şi înjurând-o pe Udrea, pe Băsescu sau pe Emil Boc. Imediat, secvenţele deveneau ştiri de impact rulate de sute de ori de televiziunile de ştiri apropiate de USL.
Înjurătura luată în plin de politicieni creează senzaţia de prăbuşire în ochii electoratului, iar Mircea Dogaru a fost conştient de forţa pumnului său. N-a contat că 80% dintre pensionarii militari au primit pensii mai mari prin recalculare şi nici faptul că nicio pensie n-a fost scăzută sub 3.000 de lei.
După căderea lui Mihai Răzvan Ungureanu, patronul Antenelor l-a abandonat pe colonelul isteric. Mircea Dogaru primise nişte promisiuni fanteziste dar, în fanatismul său, el nu sesizase ridicolul situaţiei. Şi nici nu renunţă niciodată, ameninţând voalat liderii USL că se vor mai întâlni în viaţă. N-a durat mult şi a fost iar nevoie de serviciile colonelului, odată cu adâncirea crizei politice. USL le-a reîntregit pensiile la valoarea din 2010, printr-un act profund inechitabil faţă de toţi ceilalţi pensionari din ţară. Iar Dogaru s-a întors în pieţe, cu vuvuzele şi înjurături stropşite printre dinţi.
Iar toată nebunia continuă. Cacealmaua negocierilor cu acest colonel care se consideră Profet al Societăţii Civile demonstrează latura abjectă a manipulării populaţiei. Maşina de zgomote e alimentată cu angajamentul vag al unui parteneriat pe viaţă. Victor Ponta şi Daniel Chiţoiu au semnat pe 13 iulie o tâmpenie doar pentru că aveau nevoie de Dogaru în campania pentru referendum. Dar nu aşa se face politică. Nu te poţi asocia cu drojdia resentimentară a societăţii, nu aşa se cucereşte o ţară. Înseamnă că nu ai repere, n-ai valori, şerpuieşti între Europa şi lumea a treia, crezi că o să prosteşti pe toată lumea, dar asta nu ţine pe termen lung.  
Victor Ponta nu e structurat ideologic, stă cu fundul în două luntri, între ambiţia de a avea recunoaştere europeană şi tentaţia de-a juca murdar la el acasă. Nu-ţi dai seama ce vrea de la viaţă, se lasă târât în tot felul de capcane, tras de braţ într-o direcţie sau alta pe coridoare, pus să înveţe răspunsuri-şablon, influenţat la tot pasul şi uneori manipulat. Aproape zilnic dezminte câte ceva. Mereu, dimineaţa revine asupra unei prostii spuse aseară şi îi recunoşti crisparea, zâmbetul transpirat de pe faţă. Victor Ponta devine o mască, se afundă în demagogie în loc să fie autentic. Premierul ar vrea să închidă ochii şi să dispară pietrele de moară atârnate de gâtul său. Dar se trezeşte şi uită repede, o ia de la capăt. Să-i spui Vivianei Reding că e în campanie cu PDL şi, în paralel, să baţi palma cu Mircea Dogaru, care spune că „Uniunea Europeană e un spanac”, înseamnă că eşti un politician mărunt. Victor Ponta s-a îmbrăcat în frac dar duhneşte a transpiraţie.

P.S. Aţi observat că Crin Antonescu a început să abuzeze de sinonime în discursul său, spunând acelaşi lucru în trei feluri diferite în aceeaşi frază? El nu vorbeşte niciodată ca un om normal, ci parcă ar da un concert acustic pe scenă, iar vocea sa ar fi un instrument. E tot un fel de a-şi imagina că ne poate prosti. Antonescu se îmbată în propriile metafore şi începe să piardă contactul cu pământenii.

Te-ar putea interesa și: