După modelul suedez, românii au un partid care luptă pentru cei care împart pe internet filme, melodii şi softuri piratate.

Filmele, muzica şi majoritatea softurilor sunt piratate. Un hub modest, unde fiecare ia şi oferă câte ceva şi care se accesează prin intermediul programelor de tipul oDC, are cel puţin 60 terabytes de materiale şi în jur de 2.000 de utilizatori. Ar însemna peste 50.000 de filme, mii de softuri şi sute de mii de melodii.

Legea spune că ai dreptul să le copiezi, atât timp cât materialele le foloseşti în interes personal şi nu le distribui mai departe. Însă, ca să intri pe un hub de ODC sau să copiezi de pe internet trebuie să oferi şi tu ceva la schimb.

ODC are nevoie de susţinere politică

De mai bine de un an, aproape în fiecare săptămână, la un bar de pe Calea Moşilor din Bucureşti, şase tineri se întâlnesc să dezbată doctrina share-ului pentru iniţiativa Partidului Piraţilor.

"Avem un student la Ştiinţe Politice şi Matematică, altul e jurist, mai sunt câţiva în domeniul IT, ingineri şi ne ghidăm după principiul partidului din Suedia - «sharing is caring», într-o traducere liberă ar însemna "a împărtăşi informaţia şi cultura arată că îţi pasă".

Ce şi-ar dori tinerii politicieni dacă ar ocupa o parte din corabia cu parlamentari? Schimbarea legislaţiei cu privire la drepturile de autor: "Companiile să nu mai poată cumpăra 100% din drepturile de autor sau un brevet de invenţie - avem cazul Gică Petrescu, deşi era un artist cu foarte multe vânzări, s-a zbătut în sărăcie; schimbarea legislaţiei patentului, dacă o companie ia capacul de bere care se deschide într-un anumit fel şi spune că numai ea îl poate folosi, acest lucru blochează progresul; dreptul la cultură - dacă eu cumpăr o carte şi i-o dau unui amic, e legal, pentru muzică de ce nu ar fi la fel?".

Votantul piraţilor: tânăr, internaut

Dintre simpatizanţii Partidului sunt peste o sută activi pe forum şi câteva mii care le apreciază articolele pe site-urile de socializare Twitter şi Facebook.

Partidul Piraţilor e la vreo 20.000 de semnături distanţă de înfiinţarea sa legală. "Avem strânse cam 5.000. Pentru restul, până la 25.000, probabil va trebui să facem o muncă de convingere pe stradă", explică piratul Tărcatu.

Prima ţintă pe care şi-au stabilit-o ar fi viitoarele alegeri parlamentare, pentru că la cele locale, piraţii cred că oamenii sunt mai mult interesaţi de probleme administrative ale oraşului şi "lasă internetul la final".

Profilul votantului este tânărul care îşi petrece foarte mult timp pe internet, ascultă muzică şi se uită la filme. "Suntem primul partid care nu a venit să dea, ci a venit să ia. Mulţi se întrebau în glumă: «Dom'le, ăştia or să dea şi ei găleţi?» - «nu, bă, vă dăm PNG-ul (n.r. - formatul digital al siglei) şi vi-l printaţi voi». Noi nu susţinem ceea ce promite un partid obişnuit, să mărim pensii, să micşorăm costul încălzirii la iarnă, noi suntem partid de nişă", declamă piratul Aurelian Tărcatu.

"Maică, ăştia-s satanişti"

Prima regulă din partid este să nu se sară dintr-o barcă în alta. "Nu am vrea pe oricine la noi în partid şi nici să-i ţinem pe alţii care nu vor. Chiar ne asemuim cu o corabie de piraţi, dacă vrei să stai, bine, dacă nu, te debarcăm în primul port şi gata", adaugă Aurelian Tărcatu.

La capitolul imagine au de muncă, mai ales cu cei mai în vârstă care nu prea au înţeles cum e cu războiul lor de pe internet. "Păi, dacă am fi luat noi sigla partidului din Suedia, care are un craniu cu două oase, am fi speriat bunicile - «vai, maică, ăştia-s satanişti»".

Doctrina se dezbate cu bani de acasă

Cam prin primăvara anului viitor, atunci când piraţii vor avea şi din punct de vedere legal partid, iar şedinţele se vor muta din bar într-un sediu, pe calculatoare nu vor fi instalate softuri fără licenţă, aşa cum ar crede unii. "Noi vrem să respectăm legea, nu poţi să spui că e proastă şi o încalci. Mai întâi o respecţi aşa cum e şi poate după ce se modifică, te conformezi", e de părere Tărcatu. Tinerii spun că majoritatea crede că sunt protectorii heckerilor.

"În niciun caz nu cerem libertăţi pentru aceştia sau ăia care fură de pe carduri. Nu-i protejăm şi nu-i susţinem nici pe cei care copiază DVD-uri, muzică şi le vând la tarabă, dar nici n-aş vrea să fiu arestat mâine că i-am dat un film unui prieten".

La partid încă nu există sponsorizări, până acum, protocolul de la dezbaterile de pe Calea Moşilor le-au suportat din banii proprii. De asemenea, au mai fost şi deplasări la Bruxelles sau întâlniri în Germania cu mai marii piraţi, iar totul a fost cu autofinanţare.

PARLAMENT

Downloadul a devenit problemă politică

Cel mai mare scandal din ultimii ani în ceea ce priveşte pirateria a fost declanşat în jurul thepiratebay.com, unul dintre cele mai mari site-uri de torrente din lume, cu peste 3,5 milioane de utilizatori înregistraţi.

Ce este torrente? În 2001, programatorul american Bram Cohen a lansat "peer-to-peer (P2P) Bit- Torrent", un protocol care le permite utilizatorilor de internet, prin intermediul unor siteuri, să schimbe fişiere cu filme, muzică, softuri sau fotografii.

La prima vedere, ai posibilitatea doar să downloadezi şi nu necesită să încarci şi tu fişiere, cum este în cazul huburilor, reţelelor care îţi cer o anumită cantitate de materiale de pe computerul tău pe care să o poţi oferi în schimb celorlalţi utilizatori.

Dacă ar fi să ne ghidăm după legea din România, care spune că poţi copia, dar nu poţi da la alţii, am putea spune că ne putem folosi fără nicio grijă de torrente. Însă protocolul este astfel gândit încât, atunci când începi să downloadezi, automat o parte din fişierul pe care-l tragi este deja preluat de un alt utilizator, ceea ce te face şi pe tine distribuitor de materiale piratate şi implicit te scoate în afara legii. Mai exact, fişierul este împărţit în mai multe fragmente.

De exemplu, un film DVD de 4 G poate fi împărţit în fişiere de 5 MB. Utilizatorii descară fişierele de care au nevoie de la cei care le-au downladat deja şi invers.

În ceea ce priveşte scandalul The Pirate Bay, companiile media care au făcut parte din proces au reuşit să câştige. Astfel, anul trecut, patru suedezi implicaţi în reţeaua The Pirate Bay au fost condamnaţi la câte un an de închisoare şi au fost obligaţi la plata a 3,6 milioane de dolari pentru încălcarea legii drepturilor de copyright. Decizia judecătorilor nu a stipulat şi faptul că site-ul trebuie închis, în ciuda companiilor media care cer acest lucru.

Notorietatea Partidului Piraţilor în Suedia a crescut odată cu acest scandal. Ei spun că sunt apropiaţi ai celor de la site. Între timp, în lume au apărut peste 40 de filiale ale partidului.