Piaţa Constituţiei: o adunare de bişniţari, microbişti, organe de ordine şi elemente de dezordine

Piaţa Constituţiei din Bucureşti s-a dovedit neîncăpătoare în seara finalei Europa League, care a opus echipele spaniole Atletico Madrid - Athletic Bilbao.

Au fost acolo bişniţari, microbişti, organe de ordine, elemente de dezordine, dar şi poza lui Mitică Dragomir pusă la egalitate cu Mafia pe toţi stâlpii. Lumea a mâncat mici, a băut bere şi a suferit afectiv la "încăierarea" din teren, între spaniolii de la Atletico Madrid şi bascii lui Athletic Bilbao. 20.30. Imensul pătrat al Pieţei Constituţiei este ocupat doar parţial. Lumea pendulează între standurile cu mici, bere şi tricouri UEFA. De fapt, ordinea ar fi inversă: la standul cu tricouri, eşarfe şi şepci (preţ unic 90 lei) sunt mulţi gură-cască şi numai 4-5 clienţi. Mai încolo, la tejgheaua de bere aşteaptă vreo 10 persoane. „Şi-au adus berea din oraş, de la alimentară”, ne lămureşte acru un vânzător, în timp ce la grătarul cu mititei, o coloană uriaşă, lungă de vreo 20 metri, reaminteşte că, la români, chiar şi fotbalul trece prin stomac. 20.35. În centrul Pieţei, între ecranele uriaşe, a fost ridicată o scenă unde evoluează acum un DJ care s-a autointitulat „el fantastico”. Invazia de 30.000 de fani spanioli de la Bucureşti a adus cu sine şi un pomelnic de cuvinte spaniole. Câinele vagabond pe care îl hrăneşti pe stradă a devenit „el perro”, fata care nu se lasă agăţată devine „mala mujer” („femeie rea”), haleala a devenit „alimento”. Chiar scena din Piaţa Constituţiei e păzită acum cu şase badigarzi graşi de la BGS aşa că pare normal ca haleala să fie numită „alimento”. 20.50. Deasupra Pieţei, la vreo câteva ferestre ale Casei Poporului, luminile sunt aprinse.  21.07. Chiar lângă scena din Piaţă, lumea dansează. De fapt, singura persoană care dansează cu adevărat este o spanioloaică, foarte elegantă în rochia ei lungă şi roşie. Se numeşte Lola, este din Cadiz şi a venit în România dintr-un moft: nu e interesată de fotbal, dar şi-a însoţit iubitul până aici. În jur, românii, intimidaţi probabil de pofta asta de dans, dau timid din cap şi din genunchi. Cei şase badigarzi cu burtă care păzesc scena se uită şi ei la spanioloaică şi tac. Poate că sunt doar invidioşi fiindcă aia poate să facă atâtea mişcări pe care ei nu le-ar încerca. 21.15. Câţiva băieţi de Ferentari stau în cerc şi sparg seminţe. În pauzele dintre seminţe, beau bere. Fac lucrurile astea cu atâta atenţie încât lasă impresia că, de fapt, ei nici nu-şi doresc să spargă seminţele, şi nici paharele, dar că nu au încotro. Cojile de seminţe şi paharele le vor folosi până la începerea meciului, ca să discute pe asfalt scheme tactice folosite de favoriţii lor, fobaliştii de la Atletico Madrid. 21. 20. Piaţa Constituţiei încă este curată, lumea nu a aruncat foarte multe gunoaie pe jos. Interesant este altceva: containerele de gunoi unde se selectează metalul sunt deja învârfuite cu cutii de bere. Semn că avea dreptate cel ce afirma că pe-aici, mulţi şi-au adus berea de la alimentarele din oraş. „Bulangii. N-au cumpărat din Piaţă”, a conchis analistul acestei situaţii îngrozitoare. 21.22. Un ofiţer corpolent de la Pompieri filmează mulţimea de tineri care se tot măreşte. Este greu (dar nu imposibil) de înţeles de ce pompierii filmează în locuri unde nu arde nimic. “Uite-aşa arăta locul ăsta înainte de a interveni noi cu 3 autospeciale cu spumă!”, ar putea spune ofiţerul respectiv dacă pe-aici ar veni un incendiu şi ar mistui butoaiele cu bere. 21.27. În poarta Pieţei Constituţiei, câţiva bișnițari vând eşarfe “neomologate”, făcute de chinezi “pe navă”, având imprimate numele echipelor Atletico şi Bilbao. Costă 5 lei bucata, indiferent de club: în comerţul ăsta păduchios, învinşii şi învingătorii au acelaşi preţ. La români, pot fi mobilizaţi la un eveniment milioane de poliţişti comunitari, de poliţişti naţionali, de jandarmi sau agenţi ai serviciilor secrete: traficul “la negru” va continua la câţiva paşi de milioanele de oameni în uniformă. În cazul de faţă, la meciul Atletico Madrid- Athletic Bilbao, bișnițarii îşi vând plastografiile lor la circa 2 metri distanţă de badigarzii BGS şi cam la 0,5 metri de jandarmi. Fără îndoială, distanţa acestor comercianţi ilegali faţă de serviciile secrete ar putea fi mult mai mică, ştiut fiind că de-aceea sunt secrete aceste servicii, fiindcă nu ştii niciodată la ce distanţă se află agenţii lor faţă de tine. 21.30. Pare că spaniolii au părăsit în totalitate Piaţa Constituţiei. “Spaniolii au trecut pe la mine, i-am vopsit pe faţă cu culorile clubului lor preferat, după care au plecat la stadion, la Național Arena”, ne explică Ioana, studentă la arte plastice, care a fost angajată de organizatori ca să îi vopsească pe tifosii sosiţi în Piaţa Constituţiei. Ioana are masa plină cu tuburi de vopsea pentru pictură, dar acum se cam plictiseşte singură. Dacă organizatorii ar fi angajat la eveniment şi un tip care să facă tatuaje, ar mai fi avut cu cine să mai schimbe o vorbă. Dar Mitică Dragomir nu are nicio opinie, stă mut, atârnat pe stâlpi: intrarea în Piaţă este împânzită de afişe cu poza lui Dragomir, sub care scrie FRF=LPF=MAFIA. 21.43. Un echipaj de jurnalişti străini umblă prin mulţime şI filmează ici-colo, câte-o figură, câte-un grup, câte-un comportament, câte-un urlet colectiv. “Ei sunt de la canalul UEFA şi fac un sondaj”, ne lămureşte interpretul lor, o blondă platinată. Jurnaliştii de la UEFA vor să ştie, de pildă, cum se simt oamenii din România fiindcă s-a programat meciul la Bucureşti şi fiindcă au acum un stadion precum Arena. Sau cum comentează ei, românii, avantajele organizării meciului la Bucureşti? “Românii se simt bine pe un stadion uriaş cât Casa Poporului fiindcă popoarele mici s-au vrut mereu să fie mai aproape de cer”, tocmai le spune acum unul din cei intervievaţi. “Apoi, cu astfel de ocazii, la un astfel de meci, se mai întâlnesc şi românii la o şaormă, mai ies din case că altfel stau doar la bârfe, divizaţi în mii de “bisericuţe”, mai declară omul. 21.47. Mulţimea din Piaţa Constituţiei huiduie: pe ecranele uriaşe se vede că echipele au intrat în teren, dar muzica pusă de DJ acoperă în continuare totul. Până şi un cerşetor bătrân care adună într-un sac soios cutii metalice de sucuri sau bere se opreşte din muncă pentru a huidui sonor: “Huuuoooo, băga-mi-aş p….a!”. Adică, de ce nu dau ăia drumul la meci să vadă şi ochiul lui pe Bilbao la muncă? Munca lui e una utilă societăţii, el adună deşeuri şi le duce la automatul de deşeuri dintr-unul din supermarketurile Bucureştilor. Automatul îi dă un bon valoric şi de banii ăia îşi cumpără ţuică şi pâine. Azi sunt atât de multe cutii metalice aruncate prin Piaţa Constituţiei, încât cerşetorul chiar ar putea să spună: “Sunt mulţumit, Falcao mi-a dat să mănânc”. Şi mai huiduie o dată.