Tehnicianul portughez spune că la Rapid a trăit cea mai mare deziluzie din cariera sa, dar nu vrea să părăsească România.

La Ambasada Portugaliei, situată pe strada Paris, numărul 55, e linişte. Nu cu mult timp în urmă, până la intrarea României în Uniunea Europeană, trotuarul era plin de oameni care aşteptau mult-visata viză spre Occident. Acum, doar steagul Portugaliei şi cel al Uniunii Europene, arborate la etaj, trădează apartenenţa casei. Un poliţist se plimbă plictisit. Are în grijă şi clădirea alăturată, care aparţine Rusiei. „Îl aşteptăm pe Jose Peseiro, antrenorul echipei de fotbal Rapid. Ne-am dat întâlnire cu el aici, la Ambasadă“, îi explicăm omului legii. După un sfert de oră, apare şi tehnicianul lusitan, însoţit de Fatima, soţia sa.

Arta de a rata trofee

Poreclit în Portugalia „Domnul Aproape“ pentru „arta“ de a rata „la mustaţă“ titlurile şi trofeele (acum trei ani, în decurs de doar câteva săptămâni, a pierdut finala Cupei UEFA şi a terminat pe doi în campionat, ambele eşecuri înregistrându- le ca tehnician la Sporting Lisabona), Peseiro nu s-a dezminţit nici pe alte meleaguri. Sezonul trecut, antrenorul a fost îndepărtat de la Panathinaikos cu patru etape înainte de final.

Nici în România lucrurile nu i-au ieşit cum şi-ar fi dorit. După un start excelent de sezon, Rapidul a căzut într-o teribilă groapă de potenţial (fiind eliminată şi din Cupa UEFA). În ultimul timp, situaţia pare să se fi redresat, „feroviarii“ au obţinut patru victorii consecutive, chiar dacă întreaga grupare a intrat în colaps financiar, victimă a războiului dintre acţionarii George Copos şi Fathi Taher. Jose Peseiro va susţine încă un test în Liga I duminică seară (ora 21.30, Antena 1), în Giuleşti, contra vicecampioanei Steaua.

"Cât am fost suspendat din funcţie la Rapid, cinci zile, am primit patru sau cinci oferte!", Jose Peseiro, antrenor la Rapid

CV

Jose Vitor Dos Santos Peseiro

> Data şi locul naşterii: 4 aprilie 1960 / Coruche (Portugalia)

> Echipele la care a activat: Uniao de Santerem (1992-1994) Uniao de Montemor (1994-1996) Oriental (1996-1999) Nacional (1999-2003) Real Madrid (2003-2004) Sporting Lisabona (2004-2005) Al Hilal (2006-2007) Panathinaikos Atena (2007-2008)

INTERVIU

„Rapidiştii au fiţe de Real Madrid!“

EVZ: Domnule Peseiro, cum vă simţiţi în România? Jose Peseiro: E locul meu de muncă şi încerc să mă adaptez, aşa cum am făcuto şi prin celelalte ţări prin care această meserie m-a purtat. Mă simt bine, familia mea la fel. Locuiesc într-o zonă bună (n.r. - Pipera). E bine.

Românii ce impresie v-au făcut?  Nu ies foarte mult în oraş, aşa că nu pot spune că mi-am făcut o impresie despre oamenii de aici. Casă - muncă, muncă - acasă, acestea sunt traseele mele zilnice. Nu prea am timp de altceva. Mi-am făcut însă o impresie despre ceea ce se întâmplă în jurul meu. Se speculează mult, se minte, toate acestea din necesitatea de a vinde o informaţie. Văd că presa din România a uitat că unul dintre principalele sale roluri este acela de a educa populaţia. Presa este formator de opinie. Ziarele, ca şi politicienii, trebuie să regleze relaţiile, mecanismele dintre oameni, nu să le disturbe. Libertatea de exprimare nu trebuie să însemne, în acelaşi timp, şi pierderea responsabilităţii. Au apărut interviuri cu mine, fără ca eu să fi vorbit cu cineva!

„Am traversat cea mai proastă perioadă din viaţa mea“

În Portugalia e altfel? Toate acestea le-am trăit şi noi, acum 15-20 de ani. În România e acea foame de democraţie, care urmează unei dictaturi. În câţiva ani, apele se vor linişti şi aici.

Revenind la fotbal... Am fost chemat aici, în România, să muncesc. Ştiu că trebuie să mă adaptez, dar nimeni nu mă poate obliga să fiu altfel decât sunt. Eu nu mint, nu-mi atac prietenii, nu îi jignesc pe arbitri. Munca mea o fac în funcţie de principiile mele.

Vă afectează situaţia de la Rapid? Suntem preocupaţi de ceea ce se întâmplă. Treaba noastră însă, a celor care lucrăm la acest club, e aceea de a munci. Trebuie să fim încrezători că va fi bine.

Rapid a început bine sezonul, apoi a continuat dezamăgitor. Cum explicaţi cele două situaţii complet diferite? Am avut un debut foarte bun, după care toată lumea a sărit pe noi. E o tactică, probabil în România. Am avut însă şi ghinion, iar rezultatele slabe au afectat încrederea fiecăruia în sine şi au stricat atmosfera din sânul lotului. Spuneţi că ne-am revenit. Staţi să vedem!

Cum v-aţi simţit când aţi fost demis? Straniu! A fost prima oară în carieră când mi s-a întâmplat aşa ceva şi pot spune că am traversat cea mai proastă perioadă din viaţa mea. Nici când am pierdut finala Cupei UEFA, acasă, cu Sporting Lisabona (n.r. - 1-3 cu ŢSKA Moscova, în 2005) nu m-am simţit ca atunci când mi s-a spus că nu mai sunt antrenor la Rapid. Am fost foarte trist. Am albit la Rapid! M-au informat că voi primi o altă funcţie în club, dar am refuzat. Eram angajat ca antrenor principal.

Cât veţi mai sta în România? (Râde!) Când am venit la Rapid, am semnat pe doi ani. Mi-a fost prezentat un proiect pe termen lung. Nu poţi face minuni în doar două luni. Când voi pleca? Cine ştie? Dacă am oferte? Cât am fost suspendat din funcţie la Rapid, cinci zile, am primit patru sau cinci oferte! Primit în China ca un şef de stat

Cum vi se pare fotbalul românesc? Are un nivel bun, jucători şi antrenori de calitate. Fotbalului românesc îi lipsesc însă responsabilitatea şi profesionalismul la nivelul conducerii de club. Şefii de cluburi trebuie să muncească mai mult la capitolul credibilitate. Am văzut că aici, în Liga I, toată lumea se ia de arbitri. Credeţi-mă, arbitrii români nu sunt mai răi decât cei din Portugalia, Spania sau Grecia. Aici, când ai câştigat, taci. Dacă ai pierdut, critici arbitrajul.

Cum e să fii antrenor, fie şi secund, la Real Madrid? E un vis! E o altă lume. Real e cel mai mare club din istoria fotbalului. O amintire? Am multe. Una însă m-a şocat. Eram în China, în turneu. Într-o zi am plecat la plimbare cu echipa. Traseul pe care urma să se deplaseze autocarul nostru a fost însă blocat de fanii chinezi. Nimeni nu mai circula în afară de noi, cu maşina de poliţie în faţă. A fost incredibil.

L-aţi antrenat pe David Beckham. Ce fel de om e englezul? Un tip foarte cuminte, timid şi respectuos. E incredibil cum un om cu notorietatea lui e atât de liniştit. Îmi amintesc cum la meciurile pe care Real le disputa în deplasare, în campionat, sute de fete veneau la hotelul la care eram cazaţi şi se agăţau de garduri strigând numele lui Beckham. Dacă nu am fi chemat poliţia să le trimită acasă, ar fi urlat toată noaptea. Dar Beckham nu se umfla în pene. Păi aici, la Rapid, dar şi în Grecia sau în Portugalia, am întâlnit fotbalişti care au mult mai multe fiţe decât vedetele de la Real Madrid!

"La meciurile pe care Real Madrid le disputa în deplasare, în campionat, sute de fete veneau la hotelul la care eram cazaţi şi se agăţau de garduri strigând numele lui Beckham. Dacă nu am fi chemat poliţia să le trimită acasă, ar fi urlat toată noaptea.", Jose Peseiro, antrenor la Rapid, fost „secund“ la Real Madrid