Persecuțiile creștine din vremea împăratului Dioclețian, ultima zvâcnire a Imperiului Roman clasic

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Domnia împăratului Dioclețian (284-305) este importantă atât pentru istorie cât și pentru religia creștină. Istoria a consemnat reformele sale, continuate de Constantin cel Mare. A consemnat apariția tetrarhiei , adică „leadershipul în patru”. Din punct de vedere creștin, el a declanșat cele mai mari persecuții creștine. Acestea le-au întrecut pe cele din anii 68-69 din vremea lui Nero.

Dioclețian, adeptul cultului imperial

Dioclețian care a creat principiul tetrarhiei (care va dura cumva până în 313 d.Hr., când a devenit diarhie, „leadershipul în doi”) detesta creștinii. Evreii fuseseră expulzați de către Hadrian în secolul II d.Hr. Evreii și creștinii nu recunoșteau împăratul ca zeu, deci nu doreau să respecte cultul imperial. Ori, cultul imperial era în centrul puterii de stat a Romei imperiale clasice.

Dioclețian a mizat foarte mult pe delațiuni. Șefii militari primeau declarații contra creștinilor. Creștinii făceau miracole. Ei cereau credință în Dumnezeu, fără jertfe aduse Împăratului și altor zei.

Dioclețian a avut apogeul prigoanei în 303-305 d.Hr.

Dioclețian a dat ordin să fie numeroase martirizări. Ele aveau loc atât în Nicomedia, Bithynia, lângă Marea Marmara, cât și în teritoriile elene și elenizate. Au avut loc inclusiv în Dobrogea, cât și pe linia Dunării. Au fost vizați cei care vindecau, cei care predicau. Au fost vizați cei care refuzau să jertfească idolilor, înclusiv generali romani.

Martirologiile sau Actele Martirice sunt biografii care arată pe larg martirizările creștine și biografiile celor martirizați. Pe baza lor, s-au creat hagiografiile, adică viețile de sfinți și îndrumarele de pelerinaje.

Sursa: Planiada

Cripta martirică, elementul de bază al bisericii ca locaș de cult

Dobrogea, că vorbim de anticele Tomis-Constanța, Axiopolis-Cernavodă, Niculițel (lângă Isaccea-Noviodunum) abundă în bazicili cu cripte martirice.  Sfinții Doctori fără de Arginți, cum sunt Sfinții Cosma și Damian. Sfântul Pantelimon au fost martirizați cu predilecție. Imperiul Roman nu a înțeles că oamenii trebuie vindecați cu credință și fără a plăti taxe sau a face jertfe idolilor.

Dioclețian nu a reușit să oprească ascensiunea creștinismului. Actele martirice întăreau credința oamenilor. Chiar persecutorii se căiau și cereau să devină creștini.

Cripta martirică era un mormânt amenajat undeva în dreptul Altarului, între părțile bisericii, numite naos și altar. Până azi, s-a păstrat obiceiul să se așeze moaște în masa Altarului unei biserici la sfințire.

Abia din secolele V-VI, locul criptelor va fi luat de baptisterii, adică de bazine pentru Sfântul Botez. Un aspirant la statutul de creștin se numea neofit. El aștepta și participa la slujbe în spațiul de lângă intrarea în biserică, în Pro-Naos. Botezul se făcea atunci când neofitul dovedea că înțelesese esența creștinismului.