Alba Iulia găzduieşte prima conferinţă naţională de specialitate dedicată protecţiei, conservării şi promovării peisajului cultural din România. Una din concluziile conferinţei este că, în ţara noastră, peisajele sunt vulnerabile, iar situaţia poate deveni dramatică dacă nu se iau măsuri din timp. Este vorba atât despre măsuri legislative şi reglementări, dar şi despre educarea populaţiei.
"Ca grad de degradare a peisajului, nu cred că suntem încă printre situaţiile cele mai grave din lume, însă ca vulnerabilitate suntem într-o situaţie dramatică, pentru că au existat - şi să luăm numai perioada de după 2000 - 8 ani de creştere economică, între 2000 şi 2008 care au însemnat investiţii în construcţii, intervenţii în peisaj şi, chiar dacă acum lucrurile par să stagneze, uneori criza stimulează, din păcate, această vandalizare a peisajului. Pe de altă parte, există deja un fel de cultură a nepăsării şi a intervenţiei arbitrare care perpetuată riscă să dăuneze", a declarat arhitectul Liviu Ianăşi, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ioan Mincu".
Valea Parhovei, un dezastru
Liviu Ianăşi a apreciat iniţiativa autorităţilor judeţene din Alba, care au stabilit reglementări urbanistice speciale pentru zonele cu un anumit specific - satele cu influenţe săseşti, Valea Sebeşului etc. - dar a arătat că sunt şi alte zone cu risc crescut ce trebuie urmărite îndeaproape. "Dacă mă întrebaţi de dezastre, da există unul care cred că este foarte greu de reaparat. Se numeşte Valea Prahovei, de la Ploieşti până la Predeal. Cred că e un loc în care peisajul, în cel mai bun caz, nu va fi deteriorat mai departe, dar mă tem că va continua acest lucru. A fost deteriorat de 40 sau 50 de ani de dezvoltare complet indiferentă faţă de valorile peisajului. Riscul de a avea acest lucru şi pe alte văi mari din ţară există. Nu avem aceeaşi presiune ca cea venind dispre Bucureşti spre Valea Prahovei, dar există zone tradiţional sensibile, cum sunt coastele de piemont de la poalele dealurilor sau munţilor, din vecinătatea localităţilor mari, că e Braşov, că e Alba Iulia sau Bistriţa, sunt zone vulnerabile. Sunt apoi mai sunt aceste lunci ale râurilor, mai ales în apropierea localităţilor, unde tendinţa de presiune pentru case de vacanţă sau exploatări economice este mare. Şi, bineînţeles, sunt destinaţiile turistice, pentru că se pleacă de la premiza că dacă ai o bucată de munte gol şi o bucată de pădure şi faci trei instalaţii de schi, s-a născut o staţiune turistică. Şi, după aceea, ea poate să crească nelimitat. Şi mai e zona litoralului românesc al Mării Negre", a afirmat arhitectul. Roşia Montană, la scară mare
În privinţa investiţiei de la Roşia Montană, acesta nu s-a arătat nici pro, nici contra, fiind de părere că în primul rând trebuie discutat despre riscul tehnologic, având în vedere recentul accident din Ungaria, iar apoi trebuie văzut cum se "repară" peisajul. "Da probabil că o intevenţie de scara aceasta poate să modifice peisajul. Vreau să spun însă că noţiunea de peisaj include şi această posibilitate de intervenţie în peisaj, dar asta nu însemnă că ea poate fi făcută oricum. Cred că ar fi o amăgire să spunem nu o să existe impact, chiar dacă am susţine investiţia de la Roşia Montană sau să spunem că impactul este obligatoriu devastator dacă n-o susţinem. Această schimbare în peisaj fără îndoială se va petrece dacă investiţia se face, important este cum se vor face reparaţiile. Aici suntem aproape ca în cazul dezbaterilor, în lumea mare, despre centrale nucleare, despre baraje şi lacuri de acumulare sau investiţii infrastructurale de scară teritorială extrem de mare, uneori al căror impact local poate fi diminuat ca efect negativ, nu poate fi eliminat mai întotdeauna, dar pot schimba faţa economică sau socială a unei regiuni", mai spus Liviu Ianăşi. Organizată sub genericul "Peisajul: conştiinţă colectivă şi participare" conferinţa reuneşte numeroşi specialişti din administraţia naţională şi locală, din mediul academic şi din rândul asociaţiilor profesionale ale arhitecţilor şi urbaniştilor.
Recomandările noastre
