Reprezentanţii IICCR s-au văzut nevoiţi să renunţe azi, pentru a putea ajunge în timp util la cealaltă căutare programată în această perioadă, în Banat. Reprezentantul IICCR, istoricul Gheorghe Petrov, a precizat că săpăturile de la Muşca vor fi reluate la începutul lunii septembrie, însă atunci va fi solicitat şi ajutorul jandarmilor, deoarece este nevoie de forţe suplimentare.

„Acum trebuie să ne retragem. Din păcate nu am găsit nimic, nici măcar o urmă de groapă, deşi am săpat foarte mult. Dar nu renunţăm. Revenim, cel mai probabil, la începutul lui septembrie şi cerem şi ajutorul statului, al jandarmilor, pentru că avem o suprafaţă mare de cercetat”, a declarat Gheorghe Petrov.

Locul unde sunt căutate osemintele lui Alexandru Macavei a fost indicat de un localnic, proprietarul supărafeţei de teren, care a şi plantat un brad în apropiere în amintirea luptătorului anticomunist. Bărbatul a decedat însă la sfârşitul anului trecut şi nu a mai putut fi de faţă la căutările din aceste zile. „El ne-a precizat locaţia aproximativă. Au fost şi alţi localnici care au confirmat", a spus istoricul. Acesta a precizat că terenul a fost afectat şi de o alunecare de teren, în anii '70, dar că nu crede că aceasta a avut influenţe foarte mari, deoarece nu a fost de amploare.

„Stăteau ascunşi prin galerii de nu putea Securitatea să-i scoată”

Fraţii Macavei au rămas în memoria localnicilor din Bucium şi Roşia Montană. Cei mai bătrâni dintre aceştia au fost intervievaţi de istoricul Marius Cristea, de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Detaliile despre viaţa lor sunt păstrate în memorie destul de contradictoriu, însă toţi ştiu cum a fost împuşcat Alexandru Macavei, iar amintirea lui este sensibilă şi astăzi în zonă.

„Păi, aci o fost fraţii Macavei. Ei nu aveau mine, dar cumpărau aur de la mineri. Or stat ascunşi prin peşteri şi păduri ani de zile. Pe urmă i-or puşcat. Mai era unu' de la Muşca, foarte puternic. Stătea ascuns aici, da' l-or puşcat şi pe el. O mai fost unu' de aicea, care avea mai mulţi oameni lângă el. Îl chema Nonea. O fost un om solid, de aproape doi metri înălţime şi vreo 120 de kilograme. Stăteau ascunşi prin galerii de nu putea Securitatea să-i scoată. Veneau şi prin Roşia, unde aveau prieteni şi primeau demâncare. Mi-o povestit tata cum l-o prins pe unu'. Mergea noaptea acasă după ce urmărea terenul. Mergea la nevastă, mânca, lua merinde şi se ducea înapoi în pădure. O dată l-or pândit cu trupe mari de jandarmi. Numa' puşcat l-or prins. O sărit pe geam să fugă în pădure da' l-or puşcat. Era sânge de român adevărat!”, povesteşte Constantin David, din Roşia Montană.

„Au fost nişte români adevăraţi”

Şi un alt localnic îşi aminteşte despre felul în care au fost urmăriţi fraţii Macavei. „La mijloc o fost o prostie! Ei nu aveau mine. Au fost nişte români adevăraţi! Ei cumpărau aur de la oameni, da' îl plăteau bine. Unu' o fost chestor de poliţie în Bucureşti, Niculiţă şi Sandu o fost locotenent şi fratele lor, Trăian o fost sergent major. Or avut avere bună, acolo la buciumani”,a povestit Francisc Ciura, din Roşia Montană, născut în 1932.

El a declarat că i-a cunoscut pe fraţii Macavei. „Chiar foarte bine! Erau alţi cămătari cu aur care or avut duşmănie pe ei, i-or părât şi o vint jăndarii pe ei. Era unu' Moraru şi unu' Bunea. Or vint cu pistolu' şi io arestat muierea Nicului. O scos-o din jăndărmărie afară şi o mers să-i aresteze. Or fugit şi s-or făcut partizani. Tăt pe aci or stat. Într-o noapte, Alisandru, că o avut aci şi copii şi nevastă, o văint aici, s-o întâlnit cu unuă care l-o denunţat. Noaptea o văint o grămadă de miliţieni, vro 40, peste ei. Când să iasă, la uşă erau doi aghiotanţi din Abrud, care erau mai a dracului ca alţii. O tras cu pistoluă şi i-o omorât pe amândoi. O mai fost un militar în termen, daă n-o vrut să-l omoare, numaă l-o puşcat în mână. O plecat şi nici în zi de azi nu se ştie, nu poate dovedi nime ce s-o întâmplat cu ei, unde o murit, ce-o făcut cu ei! Acolo la Muşca o găsit un cadavru, daă n-or putut spune dacă era el sau nu. De aici, mulţi oameni or suferit din cauza lor că le-o dus mâncare. Or făcut la Canal tăt câte cinci ani de puşcărie. I-o condamnat pentru ei. O fost români buni. O fost români foarte buni! Care o ţinut la ţara noastră. Nu se mai ştie nimic de ei!”, a mai povestit Francisc Ciura.

Reparaţie morală

Potrivit istoricului Gheorghe Petrov, toţi fraţii Macavei au avut o soartă crudă. Au fost opt fraţi, patru băieţi şi patru fete. Cel de-al treilea frate, Nicolae, a fost şi el împuşcat, celălalt, Viorel a fost dus să muncească la construirea Canalului Dunăre – Marea Neagră, iar fetele au ajuns prin puşcării, iar averea le-a fost confiscată.

Gheorghe Petrov a precizat că la acţiunea de la Muşca au participat 8 angajaţi ai IICCR şi mai mulţi localnici „puşi la dispoziţie” de Primăria Lupşa, pentru a ajuta la săpături. Toată acţiunea este filmată de o echipă de televiziune franceză. „Este vorba în primul rând de o reparaţie morală. Încercăm să facem o reparaţie pe care n-au făcut-o alţii. În 1990, trebuia începută o campanie pentru a fi cercetate aceste cazuri, iar cei vinovaţi să fie condamnaţi. Mulţi dintre ei au murit de atunci. Dar au fost mii de oameni executaţi pe dealurile şi munţii patriei fără judecată”, a mai spus Gheorghe Petrov.

HĂITUIT

Povestea unui condamnat

Alexandru Macavei a murit la 31 iulie 1949, după ce a fost împuşcat de Securitate. Împlinise de curând 34 de ani. Potrivit datelor puse la dispoziţie de reprezentanţii IICCR, el provenea dintr-o veche familie românească din Apuseni, descendentă a fruntaşului P.N.Ţ. Ştefan Cicio-Pop. A absolvit Academia Comercială şi a fost membru P.N.Ţ. şi sublocotenent în armată, până în 1946. Deşi erau opt fraţi, familia era una bogată, care deţinea un restaurant în Roşia Montană şi, se pare că şi o mină de aur şi o instalaţie mecanică de măcinare a minereului aurifer.

Au fost urmăriţi de autorităţi pentru deţinere de aur şi pentru propagandă împotriva Guvernului şi Partidului Comunist, iar averea le-a fost confiscată. În iulie 1948, s-a încercat arestarea lui şi a fraţilor săi, Nicolae şi Traian. Au reuşit să fugă după ce au rănit patru jandarmi. Câteva luni mai târziu, în timp ce se întorcea acasă, Alexandru Macavei a fost surprins de doi plutonieri de jandarmi, care au fost împuşcaţi mortal în urma unui schimb de focuri. Pentru această faptă, Alexandru a fost condamnat în lipsă de Judecătoria din Deva la o pedeapsă de 20 de ani muncă silnică. La 4 martie 1949 a reuşit să scape din atacul Securităţii, desfăşurat asupra taberei grupului condus de maiorul Nicolae Dabija, de pe Muntele Mare.

Istoricul Gheorghe Petrov a povestit că Alexandru Macavei şi fratele său, Traian, au mai rezistat câteva luni ascuns în pădurile din zonă, fiind susţinuţi de mai multe familii, mulţi dintre membrii acestora făcând ulterior puşcărie pentru că i-au ajutat. În urma unei trădări, au fost încercuiţi de Securitate într-o şură de la marginea satului Muşca. „Nouă cadre militare şi două de Securitate de la Turda au fost acolo. A fost un schimb de focuri îndelungat, cei doi fraţi fiind răniţi. Au reuşit să fugă şi să ajungă la Pârâul Giurgeştilor”, a povestit Gheorghe Petrov.

Acesta a adăugat că Alexandru Macavei avea o rană puternică la cap, pierduse deja foarte mult sânge, nu mai putea să suporte durerea, nu putea să meargă mai departe şi şi-a tras un glonţ în cap ca să nu fie prins. Fratele lui a scăpat, dar a fost prins după aproximativ două luni.

CITIŢI ŞI:

Luptători anticomunişti, exhumaţi din groapa comună

Securiştii l-au împuşcat, dar nu l-au înfrânt

Încă un partizan exhumat