Ne-am deprins sa plangem la comanda, sa insiram formule patetice si sa regretam tardiv. Stim ca moartea se vinde mai bine decat viata si ca accidentul de masina aduce rating mai mare decat semifondul.
In ultimele zile, testul Cioncan ne-a aratat asa cum suntem: ipocriti fara leac, neglijenti cu viii si tandri la marginea gropii. Gata sa incepem stirile cu inmormantarea cuiva pe care l-am ignorat deplin un an si jumatate.
Cu pixul doldora de fraze duioase, de declaratii lacrimogene, de amintiri descatusate. Avem impresia, la televiziune sau la ziar, ca o salva de scancete artificiale rascumpara dispretul atator luni de indiferenta masificata. Am scris articolul, am prezentat reportajul, am impresionat publicul, ne-am facut datoria. Dupa ce ultimul cui va fi batut in capacul cosciugului, ne putem intoarce la ale noastre.
La balacareli si decolteuri. La amanta lui X si bikinii lui Y. La fanfaronii care se cred faraoni. La flecarii si gangavii din fotbal si din marginea lui. La sfada infantila care asigura jumatate din stirile sportive. Am intrat cateva clipe in pielea unor bocitoare cu studii, dar ne-am dat seama ca nu ne prinde.
Lacrimile sunt bune, cu conditia sa nu dureze mult. „Viata merge inainte”, iata cliseul endemic al sportului romanesc. Iar viata inseamna Consuelo si Adi, Claudiu si Diana, Victoria si David. Maria Cioncan a contat pentru noi de doua ori: cand a castigat bronzul la Sydney si cand a murit. Atat. Operatorii si-au croit drum in buza mormantului, au filmat sicriul pe care agoniza o ruda cernita, au realizat un stop-cadru de efect si basta.
Televiziunile s-au facut apoi ecoul reactiilor oficiale. Oameni care au privit-o de sus pe Maria Cioncan ani in sir si-au gatuit vocea si au dat declaratii telefonice cu voci tremuratoare. Daca i-am fi putut vedea, precis ca am fi observat cum le jucau lacrimile sub pleoape. Ce risipa morbida!
Si ce talent care sfideaza logica - sa te chinui sa recuperezi din moarte ceea ce n-ai vrut sa pretuiesti cat a fost viu. Cu o saptamana in urma, Maria era un performer uitat, nebagat in seama si prost aducator de audienta. Acum, dupa ce-a murit, o coplesim cu dragostea noastra de conjunctura. Frumos ne sade.
Recomandările noastre
