Evenimentul Zilei > Actualitate > PARASCHIVESCU: Sinteza lunii
PARASCHIVESCU: Sinteza lunii

PARASCHIVESCU: Sinteza lunii

Nu e vorba de o replica la "Sinteza zilei" de pe Antena 3, ci de initiativa TVR 1 de a difuza luni seara "Scrisoarea pierduta", in regia lui Liviu Ciulei.

Adica un text care a rezumat cu fermitate si savoare intregul circ national din ultimele saptamani. Piesa a beneficiat de o programare in varf de audienta, semn ca lucrurile cu adevarat valoroase n-au a se teme de concurenta. Sigur, e greu sa nu te intrebi cat a fost intamplare si cat intentie in decizia postului public. „Scrisoarea” a aparut la atat de putin timp dupa biletel, incat coincidenta pare exclusa. N-are importanta. Cu sau fara scandalul palatelor, cu sau fara racorduri intre personajele lui Caragiale si vedetele politicii noastre actuale, cu sau fara simetrii si jocuri de oglinzi, spectacolul a incantat si a racorit.

Nici nu putea fi altfel, cata vreme pe afis au stat laolalta Victor Rebengiuc si Fory Etterle, Mircea Diaconu si Octavian Cotescu, Mariana Mihut si Petre Gheorghiu, Dem Radulescu, Aurel Cioranu si Stefan Banica. Noua actori efervescenti, noua talente explozive, noua feluri de-a sluji teatrul ridicandu-i mereu stacheta. (As folosi cuvantul „somitati”, dar ma feresc, fiindca el a fost deja anexat de PNG pentru prezentarea tuterilor aflati in jurul capeteniei.)

Nu-i vorba, Caragiale e o sansa pentru orice actor care vrea sa se fructifice. De aici, probabil, si placerea urmaririi unui asemenea spectacol, chiar daca l-ai mai vazut de zeci de ori si chiar daca piesa de pe scena devine realitate la presedintie sau la guvern.

„Toti suntem romani, mai mult sau mai putin onesti”, spune cu emfaza cunoscuta Catavencu la final, tragand un tighel retoric pe stofa rara a textului. Toti. Si chilipirgiul marunt, si santajistul uleios, si pehlivanul cumulard, si alegatorul fara optiuni, si veleitarul concesiv. Asa aratam, oricat ne-am farda si am incerca sa pacalim.

Caragiale ne-a intins oglinda si ne-a invitat sa ne privim. Iar invitatia ramane valabila si azi, indiferent cine o formuleaza. Totul e ca, daca nu ne va placea ce vom vedea, sa nu dam vina pe oglinda. Si sa n-o spargem, fiindca nu vom rezolva nimic. Solutia e in alta parte. Putem incepe cu un ras lucid si cu o mana de intrebari.

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: