Părerea lui Prigoană se aude în domeniile cele mai diverse, de la salubrizare la păstârnacul de fermă.
Obsesia ratingului şi vânarea maniacală de către posturile TV a câtorva oameni au dat naştere unei Românii-breloc, unei ţări aflate la remorca a două- trei personaje ubicue, care-i consumă aerul.
Smulse din sclavia tâmpă în care le prăbuşise George Becali, televiziunile comerciale s-au ridicat în picioare, s-au scuturat de praf, au tras aer în piept şi s-au aşezat cuminte sub pantoful lui Silviu Prigoană. Această mutare din lacul în puţul mizeriei a fost însoţită de acelaşi alibi nevolnic, rostit cu o ridicare justificativă a umerilor: „Ce să-i faci, asta vrea publicul“. Însă chiar şi admiţând că telespectatorii ar fi pedepsiţi pentru lipsa criteriilor, adevărata vină o poartă cel care oferă kitsch-ul, nu consumatorul. Faptul că România de la televizor s-a transformat în moşia lui Prigoană ar trebui să ne întristeze, nicidecum să ne provoace zâmbete amabile. Evident, însă, reacţia noastră e şi de data asta nepotrivită.
Există zile în care Silviu Prigoană poate fi văzut pe trei-patru canale, dacă nu mai mult. Antena 1, B1, Realitatea, Prima, Romantica, Naţional TV, Pro TV şi Acasă TV participă voios la toate licitaţiile, gata să contribuie la omniprezenţa histrionului. Iar omul acceptă şi se dă în stambă. Oriunde, oricând, pe orice temă. Azi un episod din „Meserii prigonite“ la Prima TV, mâine o porţie de „Bahmuţ eanu şi Prigoană“ la Antena 1, poimâine o invitaţie la „Naşul“ pe B1. Şi asta nu e tot. Silviu Prigoană poate fi consumat şi la pachet cu diverse persoane care se întâmplă să-i stea prin preajmă: Adriana Bahmuţeanu, tanti Jeni bucătăreasa, fiul Onorius sau - ţin la această expresie - „micuţul Maximus“. Tot ce se petrece în România trebuie explicat, comentat şi (in)validat de Prigoană. Părerea lui se aude în domeniile cele mai diverse, de la salubrizare la rata inflaţiei, de la proteze la strategiile guvernamentale şi de la sex la păstârnacul de fermă. Dar partea cu adevărat neplăcută e alta. Pătrunderea în anturajul lui Silviu Prigoană a devenit element de legitimare pentru destui oameni pe care-i credeam capabili să-şi gestioneze imaginea fără compromisuri nocive. Afişarea alături de acest ins vivace şi vulgar, la fel ca invitarea la o petrecere a lui Cristian Ţânţăreanu, a ajuns să confere statut. Nu mai departe de weekendul trecut, de exemplu, am descoperit-o pe Roberta Anastase în ipostaza îndoielnică de figurant în realityshow- ul „Singur acasă“, pe care Silviu Prigoană îl realizează pentru Romantica. Dacă un europarlamentar din noul val ajunge să ia parte la şuşanele alături de Daniela Györfi şi Bebe Mihăescu, înseamnă că locul bunei-cuviinţe e în dicţionarul de arhaisme. Imprudentă sau poate prost sfătuită, Roberta Anastase a făcut o concesie mai mare decât tot capitalul de imagine pe care va fi sperat să-l adune sosind la vila din Pipera a lui Silviu Prigoană. Stingheră, râzând forţat, străduindu-se să mimeze dezinvoltura şi vorbind ca de la tribuna unei adunări parlamentare, ea a semănat cu un corp străin care imploră să i se permită infiltrarea într-un spaţiu unde nu are ce să caute.
Atent la baletul stânjenit al Robertei Anastase, n-am scăpat din vedere nici aportul celorlalţi meseni. Numitul George Tal, de pildă, a cărui calitate principală e de logodnic al Danielei Györfi, şi-a mărturisit stupefacţia în faţa unei complicaţii procedurale fără ieşire: „Nu ştiu cum funcţionează regula asta ca după un preşedinte să vină altul“. Aleasa lui a optat pentru un surâs admirativ, pe când Iuliana Marciuc, cea de-a doua prezenţă feminină de la masă, s-a mulţumit să murmure ambiguu şi să chiţăie când se ştia filmată. În schimb, Bebe Mihăescu s-a decis să ridice nivelul discuţiei, declarând conspirativ că „universul s-a creat dintr-o energie sexuală“. Cât despre Silviu Prigoană, el a încheiat spectacolul printr-un reproş de un populism feroce, semn că intenţia lui de-a aspira la diverse dregătorii nu e vorbă goală. „Ce caută premierul la Palatul Victoria şi preşedintele la Cotroceni pe banii noştri, de ce să le plătim noi curentul şi gazul?“ Corect. Peste tot în lume premierul e cazat la metrou, iar preşedintele în gară. Sau, mă rog, pot sta şi unde le e locul, dar cu lumina stinsă şi aragazul închis.