PARASCHIVESCU: Largiti gaura cheii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Nu ne refuzati dreptul la spectacol.

Livrati-ne portia zilnica de drame in care n-avem ce sa cautam. Orice e bun: o defenestrare aici, un viol dincoace, o nevasta despicata cu toporul in Vrancea, un copil sufocat cu perna in Teleorman. Nu va sinchisiti de natangii care dau ochii peste cap si ingana stins aria cuviintei. Ajutati-ne sa ne aplecam si sa ne lipim mai bine ochiul de gaura cheii. Eventual largiti-o, ca sa incapa cat mai multe pupile marite orgasmic la contactul cu supararile celorlalti.

Rugamintea de sus nu exista ca atare. Ea nu figureaza pe hartii cu antet, n-a primit numar de inregistrare si nu aduna praful pe un colt de birou. Exista in schimb altceva. Un lucru pe care nu stiu sa-l definesc, dar pe care ma incumet sa-l consider un soi de profesionalizare a barfei.

A patrunderii cu bocancii in viata cuiva pe care nu-l cunoastem si caruia nu vrem sa-i aflam decat necazurile. OTV in primul rand, iar B1 dupa el, la o distanta devenita handicap insurmontabil, aduna des in fata televizoarelor oameni sedusi, fara sa stie, de vorba lui Montaigne: „Fericirea e suma tuturor nenorocirilor de care nu am avut parte”.

Verdictul comuniștilor: prea multă libertate strică. De ce credea propaganda ceaușiștă că au apărut filmele horror

Pensia anticipată și un drept care poate fi suspendat. Situațiile prevăzute de lege

Daca lucrurile s-ar opri aici, inca n-ar fi rau. Numai ca, imbiata de oferta OTV, clientela acestui post-toxina a deprins reflexe de hiena. Adulmecarea cadavrului si dezgolirea coltilor fac parte de ani buni din ritual. Dan Diaconescu si plutonul lui de angajati au izbutit sa sadeasca in cei care-i privesc samburele unei voluptati teribile: contemplarea lacoma a dramei, sorbirea nesatioasa a omorului, inghitirea pe nemestecate a dumicatului sangerand.

Si nu e numai asta. Pe cat de agil se reped devoratorii din fotolii asupra prazii de pe ecran, pe atat de mare le e revolta daca vrea cineva sa le-o confiste. O manie fara margini pune fulgerator stapanire pe ei, atatata de gesticulatia ipocrita a furnizorului: „Am vrea sa va mai oferim o sinucidere sau macar o snopire in batai, insa dictatura obtuza a CNA-ului ne impiedica. Am fost amenintati. Am incasat amenzi peste amenzi de dragul vostru, si tot ne vor gatul. Pai, democratie-i asta?”.

Dan Diaconescu a avut saptamana trecuta un discurs in acest registru, dupa ce OTV a fost atentionat cu privire la frecventele sale deraieri etice si deontologice. Probabil ca unii telespectatori l-au compatimit pe Diaconescu si s-au declarat, in gand sau prin SMS-uri trimise in direct, gata sa faca zid in jurul lui si sa-l apere.

Sunt cei pe care nimic nu-i excita mai mult decat cronica fetidului cotidian, dezvaluirea unui adulter sau disecarea unei tragedii de familie. Se simt cu totii in pericol de-a fi deposedati de un drog care li s-a cuibarit printre obiceiuri. Iar drogul cu pricina este indiscretia promiscua din care acesti oameni au facut stil de viata si mod de petrecere a timpului.

Niciodata satui, ei isi dilata narile si stau la panda, asteptand cu infrigurare viitorul banchet. Se vor gasi mereu un doctor Tranca si-o Andreea Mocanu, un Bogdan Costache si-o Corina Vasile, un Adrian Iovan cu pusca la ochi sau macar un Petre Roman incoltit de curiozitatea furibunda a ziaristilor. Dupa cum se va gasi mereu o populatie trepanata si frusta, pentru care sangele prelins pe sub usa are gust de ambrozie, iar chisalita umana de pe trotuar e jertfa ceruta de zeul televiziunii.

Nu ma surprind scenele in care Laura Andresan isi spala concavitatile si protuberantele cu dusul, sub privirile catelului Hugo si ale insinguratilor statuti. Nu ma mira aparitiile burlesti ale vedetelor de la OTV: celebra Ildiko, celebrul Andronache, celebrul Viorel Pop sau celebra Minerva. Dar ma mahneste sa constat ca un ins care si-a facut o profesie din scormonitul prin sertarele altora a fost validat printr-un premiu pentru ancheta TV.

Cand ajungi la mizerii de genul „Luis Lazarus a spart parola de la calculatorul lui Ralph”, cand arunci pe piata fotografii de o intimitate inatacabila intr-o lume normala, cand hranesti gloata indobitocita cu secrete pescuite din locuri unde nimic nu-ti da voie sa ajungi, nu se cheama ca esti ziarist de investigatie. Ci un om de nimic, fara scrupule si cu fisuri grave la nivelul constiintei.