Elevul nu e obligat să urmeze religia, dar riscă mult dacă se retrage de la această oră. Supăraţi că profesorul le îndocrinează copiii, câţiva părinţi propun soluţia: ora de istoria religiilor.

"Nu putrezesc, miros foarte frumos şi fac minuni", sună ghicitoarea cu care profesorul de religie îşi stimulează elevul de clasa a III-a. Cei care răspund corect, adică "moaştele", vor primi probabil un zece.

Copiii, învăţaţi să se ferească de atei şi neoprotestanţi

Mai târziu, în clasa a IV-a, elevul va învăţa să se ferească de atei sau neoprotestanţi. Se porneşte de la prima dintre poruncile din Biblie: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi Dumnezei în afară de Mine".

După care profesorul le explică elevilor: "Împotriva acestei porunci greşesc mai întâi ateii, adică cei care cred că nu există Dumnezeu, apoi cei care se închină la zei mincinoşi (la idoli); cei care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă; cei care iubesc altceva mai mult decât Dumnezeu".

Scene horror: dinţii de fier care ucid un sfânt

Dacă sunteţi dintre cei care consideră că povestirea "Puiul", de Ion Alexandru Brătescu-Voineşti, este prea dură pentru copilul dumneavoastră, iată ce învaţă el la ora de religie. Doar în cele mai dure jocuri pe calculator mai vezi aşa ceva. E prezentată scena uciderii Sfântului Mamant, care sfârşeste după ce criminalii "au înfipt în el o ţepuşă cu trei dinţi de fier".

Când păşeşte în clasa a VI-a, profesorul îl învaţă pe şcolar păcatele "strigătoare la cer", printre care se regăsesc crima, răpirea şi necinstirea aproapelui, dar şi "sodomia".

Anul următor, învăţăcelul este sfătuit să îşi facă "numai prieteni credincioşi". Asta învaţă copiii români la ora de religie. Părinţii care au decis să îşi retragă copiii de la ora de religie spun că este un exemplu clar de îndoctrinare religioasă în şcoli. Asta în condiţiile în care trăim într-un stat laic. "Evenimentul Zilei" vă prezintă mai jos povestea unui tânăr licean ateu, înjosit în faţa colegilor de profesorul de religie. Este un caz grav, mai ales că profesorul încalcă cel puţin o lege: 489/2006, cea care garantează libertatea religioasă.

Au fost şi situaţii când părinţii au schimbat regula în ceea ce priveşte predarea religiei în şcoli. Se întâmpla în anul şcolar '95-'96, la liceul "Caragiale" din Bucureşti, când ora de religie a fost înlocuită cu una de istoria religiilor. Însă pentru o singură clasă. "Fiul meu, ateu, a studiat cu plăcere istoria religiilor. Religia este o parte din istoria omenirii. I-a plăcut atât de mult încât a pus mâna pe Ghilgameş şi l-a citit", ne spune Igor, tatăl lui Andrei.

Biserica nu încurajează habotnicia

Biserica Ortodoxă Română (BOR) militează pentru studierea religiei în şcoli, însă nu încurajează habotnicia. De altfel, în mesajul transmis la începutul anului şcolar, Patriarhul Daniel declara: "Pe lângă orele de religie din învăţământul de stat, BOR face eforturi să-i educe pe copii în spiritul iubirii de Dumnezeu şi de oameni, prin promovarea rugăciunii, a prieteniei şi a întrajutorării, şi să prevină abandonul şcolar cauzat de sărăcie sau de absenţa părinţilor plecaţi la muncă în străinătate".

PROFESORUL DE RELIGIE CĂTRE ELEV:

"Eşti purtătorul celui mai mare păcat: ateismul! Mă voi ruga pentru tine"

George are 17 ani şi este elev în clasa a XI-a la un colegiu naţional din Piteşti. Este tot ce ne poate spune, îi este teamă să nu aibă de suferit în urma dezvăluirilor sale.

La sfârşitul anului şcolar trecut, băiatul a fost aspru criticat pentru că este ateu şi "îndrăzneşte" să participe la ora de religie.

Înjosit în faţa clasei

"Mi s-a atras atenţia că sunt purtător al celui mai grav păcat pentru o persoană, ateismul. Profesorul mi-a spus chiar că se va ruga pentru mine, în speranţa că îmi va veni mintea la cap şi mă voi îndrepta", ne spune el.

Primea atenţionarea chiar în faţa clasei, de faţă cu ceilalţi colegi. Deşi, spune el, "nu am deranjat ora în vreun fel, aşa cum fac alţi colegi".

Stătea în picioare, dar nu se ruga

Pentru George a fost un şoc, mai ales că profesorul de religie era un "tip calm". Însă în ora care a aflat că unul dintre elevii săi este ateu, s-a dezlănţuit pur şi simplu. Cadrul didactic şi-a dat seama că ceva nu e în regulă la sfârşitul unui curs, la momentul rugăciunii. Andrei s-a ridicat în picioare alături de colegii săi, dar nu şi-a împreunat mâinile pentru rugăciune. "Fiind ateu, eu nu mă rog şi nu mă închin, dar am bunul simţ să stau în picioare alături de colegi", ne explică el.

În acest an, a ales să meargă în continuare la ora de religie, în speranţa că profesorul nu va răbufni din nou. Elevii se pot retrage de la ora de religie, printr-o simplă cerere pe care o înaintează directorului şcolii, însă mulţi ezită să o facă deoarece media de la religie o "saltă" pe cea generală. Aceasta din urmă poate face diferenţa între un candidat admis sau respins la facultate.

George crede că, într-un sistem şcolar normal, religia ar trebui să fie materie opţională şi să nu se acorde note. El spune că ora de religie e un monolog, un discurs al profesorului, care nu trebuie întrerupt de elevi.

Ora de religie: un monolog. Profesorul zice, elevul crede

"Problema este că nu putem aborda aproape niciun subiect despre care am dori să ştim mai multe opinii, profesorii de religie (cel puţin cei pe care i-am întâlnit) au o gândire fixă, un orizont extrem de restrâns. Să ceri argumente la ora de religie devine chiar un păcat", atrage atenţia elevul. "Să ceri argumente la ora de religie devine chiar un păcat. Ora de religie este practic un monolog" GEORGE, licean din Piteşti

CAZUL "CARAGIALE"

Andrei a făcut parte din prima generaţie care a studiat obligatoriu religia. Tatăl său povesteşte cum s-a răsculat o clasă întreagă împotriva unei "materii absurde" Andrei era în clasa a IX-a la Liceul Ion Luca Caragiale din Bucureşti, actual colegiu naţional. Nu făcuse deloc religie în anii de şcoală de până atunci, dar s-a trezit practic obligat să urmeze acest curs.

"De 200 de ani, familia noastră e una de atei. Ştiu sigur de străbunici, de bunici şi de părinţi, dar am aflat că tradiţia e chiar mai veche", spune Igor, tatăl băiatului, care a preferat să nu îşi dezvăluie întregul nume.

"Nu mă gândeam că li se predă aşa ceva la şcoală"

Când fiul său a venit acasă şi i-a spus că la oră a venit un profesor care l-a pus să se închine, părintele a rămas uimit: "Andrei mi-a zis că nu mai vrea să meargă, eu am fost de acord. Nu-mi puteam lăsa copilul să asiste la aşa ceva. Nici nu mă gândeam că aşa ceva se putea face la şcoală. Cred că religia, credinţa e o chestie privată, individuală".

Elevii au fentat legea: şi-au "inventat" religii exotice

Legea le lăsa însă o scăpare elevilor care nu doreau să facă religie ortodoxă. Să se declare de altă credinţă. Aşa că mulţi dintre liceeni au venit cu următoarea idee: să îşi declare religii diferite, dintre cele exotice. "Unii au zis că sunt zoroastrişti, alţii - budişti, alţii ce le-a mai trecut prin cap. Nu le puteau găsi profesori diferiţi tuturor", îşi aminteşte tatăl lui Andrei.

Părinţii au votat pentru istoria religiilor

Apoi au intrat în acţiune părinţii elevilor bucureşteni. La o sedinţă, Igor a reuşit să îi convingă pe cei mai mulţi dintre părinţii elevilor din clasa fiului său că o soluţie excelentă ar fi să ceară înlocuirea orei de religie cu una de istorie a religiilor.

"Am avut noroc că erau părinţi educaţi"

"A durat vreo două luni şi copiii au început să facă istoria religiilor. Între timp, băiatul meu nu a mai mers la ora de religie", povesteşte tatăl lui Andrei, care explică şi cum au acceptat părinţii propunerea sa.

"Am avut norocul că, fiind vorba de un liceu atât de bun cum este «caragiale», cei mai mulţi dintre părinţii care îşi dăduseră copiii aici aveau un nivel de educaţie destul de înalt", spune Igor.

Profesoara de istoria religiilor, cea care a luat locul preotului, a reuşit să îi atragă pe elevi spre această disciplină. Părintele îşi aminteşte: "Andrei devenise foarte pasionat. Istoria religiilor reprezintă o deschidere culturală spre lume. A aflat enorm de multe despre toate religiile şi, implicit, despre istorie. Inclusiv informaţii corecte despre religia creştin ortodoxă".

Caz izolat: istoria religiilor nu se predă în şcolile româneşti

Însă cazul a fost unul izolat. Clasa lui Andrei a fost singura din învăţământul liceal românesc care a urmat, de-a lungul a patru ani de studiu, cursul de istoria religiei.

George, liceanul din Piteşti insultat de profesorul de religie pentru că este ateu, crede că introducerea cursului de istoria religiilor ar fi o idee excelentă. "Mi se pare chiar copilăresc să se impună fără drept de apel doar studierea propriei religii (mai ales că nici asta nu se face aşa cum trebuie), deşi există şi alte religii majore în lume despre care oricine are dreptul să ştie, chiar şi la şcoală", consideră George.

"Copilul îşi face duşmani artificiali"

Igor crede însă că efectele sunt chiar mai grave decât par. "Problema fundamentală este îndoctrinarea într-o singură credinţă. În timp ce noi vrem să facem parte dintre societate deschisă, această metodă de predare închide copiii noştri în triburi. Pentru ei, adventistul e duşmanul, martorul lui Iehova e duşmanul, ateul la fel. Sunt pur şi simplu duşmani făcuţi artificial", spune el. "Această metodă de predare închide copiii noştri în triburi. Pentru ei adventistul e duşmanul, ateul la fel. Îşi fac duşmani artificiali". IGOR, părintele unui fost elev al liceului "I.L. Caragiale", din Bucureşti

ISTORIC

Religia - singurul opţional pe care ţi-l bifează statul, din oficiu

Trecuse o lună de la împuşcarea soţilor Ceauşescu când a venit prima propunere de predare a religiei în şcolile din România. În ianuarie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe şi ministrului Cultelor Nicolae Stoicescu propuneau introducerea religiei ca materie "facultativă" , "fără notare", aşa cum arată studiul "Educaţia religioasă în România", publicat în 2005.

Rolul introducerii materiei era subliniat de mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, actualul patriarh Daniel. Acesta considera educaţia religioasă drept o alternativă la "umanismul ateu", dar şi la "umanismul nihilist".

Lege confuză din '95 până azi

Însă, timp de cinci ani, educaţia religioasă nu a fost predată în toate şcolile româneşti, din criză de personal didactic. Observând această problemă, Biserica a început să instruiască profesori.

Procesul a durat până în 1995, când o îndelung amânată lege a învăţământului era aprobată. Un articol ale legii prevedea: "Planurile învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară. În învăţământul primar e disciplină obligatorie [...]. Elevul, cu acordul părintelui, alege pentru studiu religia şi confesiunea".

La religie nu îţi înscrii copilul, dar ţi-l poţi retrage

57 de deputaţi au atacat articolul din lege, argumentând că educaţia religioasă obligatorie contravine, printre altele, liberei dezvoltări a personalităţii umane şi libertăţii conştiinţei.

Curtea Constituţională (CC) a lăsat însă legea la fel, argumentând în sens invers logicii umane. Astfel, potrivit CC, ar trebui să înţelegem din lege că disciplina nu e obligatorie, obligativitatea privind doar considerarea religiei ca disciplină în oferta şcolară, religia şi confesiunea "rămânând să fie alese sau nu".

Confuziile au continuat, iar religia are un statut aparte şi astăzi. "Disciplina nu e nici obligatorie, nici opţională, nici facultativă. E religie", spune Toma Pătraşcu, vicepreşedintele Asociaţiei Secular-Umaniste din România (ASUR)."E o formă pură de îndoctrinare", adaugă Pătraşcu.

În timp ce, pentru o materie opţională, părintele îşi poate înscrie copilul la începutul anului, la religie e altfel. Copilul nu e înscris, ci poate fi retras.

Elevul nu îşi ştie drepturile

"Este o presiune a sistemului pe aceşti elevi. Plus că sunt sigur că mulţi nu ştiu că îşi pot retrage copiii de la disciplina religie", consideră Pătraşcu. El se bazează pe un sondaj recent, care arată că 8% dintre elevii români ştiu că au opţiunea de a se retrage de la religie.

"Religia nu e obligatorie, există o cerere pe care părinţii o înaintează şi copilul e retras de la religie", spune Marian Banu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Bucureşti.

Oficialul a adăugat că "sunt foarte rare cazurile de copii retraşi" şi că, în cazul în care se retrage, elevul îşi poate petrece ora la bibliotecă. "Media finală va fi calculată fără a se lua în seamă religia", spune el. FILE DE CARTE

PĂCATE. Exemplul unei fetiţe care doarme atunci când trebuia să fie la slujbă este oferit elevilor, pentru a căpăta frică de Dumnezeu

SADIC. Într-un manual de religie, elevii sunt avertizaţi că o faptă rea nu scapă niciodată nepedepsită. Dar exemplul este unul foarte dur

• Religia - obligatorie şi şcoală până la majorat
• Ora de religie: "îndoctrinare" sau un strop de "morală"
• Campanie împotriva îndoctrinării religioase în şcoli