Mark Boyle, un economist care a decis să trăiască fără să se mai folosească de bani, spune, într-un interviu acordat EVZ, că în ultimele zile românii au început să-i îmbrăţişeze ideile.

Tânărul irlandez Mark Boyle (31 de ani), absolvent de studii economice, a renunţat încă din 2008 să mai folosească bani. Presa britanică l-a privit drept un erou ciudat şi a relatat cum trăieşte "natural" lângă o fermă ecologică din Bristol, într- o rulotă, cum mănâncă ce cultivă, cum găteşte la foc, afară, cum împarte tot cu cei care vor să ajute.

Singurele "luxuri" tehnologice de care abuzează ar fi un laptop de pe care "alimentează" un blog al comunităţii "freeconomy" - concept lansat şi numit de Mark "model economic" care a strâns peste 20.000 de utilizatori, bazat pe ideea de a trăi cu cât mai puţin şi de a împărţi cu cei din jurul tău de la cunoştinţe tehnice, obiecte, la locuinţe etc. - şi un telefon mobil pe care poate doar primi apeluri. Atât laptopul, cât şi telefonul sunt încărcate cu energie de la un panou solar.

Inspirat de Gandhi să trăiască cu cât mai puţin

Mark susţine că munceşte ca voluntar pe la ferma vecină pentru fructe şi legume, că se tratează de orice suferă cu plante şi că propovăduieşte, pe unde e întrebat, viaţa fără bani. Acum câteva zile a lansat şi o carte, "The Moneyless Man" ("Omul fără bani"), pe care, în ciuda filosofiei sale, o vinde. "Banii merg însă în scopuri caritabile", explică irlandezul.

Într-un interviu acordat EVZ, Mark povesteşte cum l-a determinat "lipsa de respect" faţă de mediu a oamenilor să arunce banii pe fereastră. Şi cum, deşi iniţial se dorea a fi un experiment de doar un an, i-a plăcut viaţa asta atât de mult încât a decis să nu se mai atingă de "ochiul dracului" niciodată.

Tânărul recunoaşte că nu a fost primul şi nici singurul care a renunţat la bani. Spune că Gandhi l-a inspirat şi că e conştient că sunt pe lume oameni care, de nevoie, duc aceeaşi viaţă, cu mai puţin entuziasm însă.

VIAŢA ÎNTR-O RULOTĂ

"Oamenii confundă termenul «economie» cu termenul «ban»"

EVZ: De când n-ai mai intrat într-un shopping-mall? Mark Boyle: Au trecut aproape doi ani. Dar nu mi-e dor de ele.

Care este ultimul lucru pe care l-ai cumpărat? Am cumpărat o carte. Era despre Gandhi. Am încercat să merg şi într-o excursie la locul de naştere al lui Gandhi. Dar nu am mai ajuns. Gandhi m-a inspirat să trăiesc aşa.

Este conceptul de freeconomy modul tău de a trece peste criza economică sau este un model mai amplu? Eu am început să trăiesc fără bani cu vreo două săptămâni înainte de a începe criza. Eram mai îngrijorat de criza ecologică, de cea a resurselor. Motivul principal pentru care am renunţat la stilul acela de viaţă este că am văzut câte probleme sunt în lume, cu sclavia din piaţa muncii, cu războiul pe resurse. Şi pentru că oamenii nu mai au respect pentru natură.

Cât de greu a fost să renunţi la bani? A fost destul de greu. Dar ca să trăieşti aşa trebuie să-ţi dai seama că, de fapt, ca să ai bani trebuie să mergi la o slujbă pe care de cele mai multe ori o deteşti, ca să te duci să-ţi cumperi apoi lucruri de care, de multe ori, chiar nu ai nevoie.

De multe ori, de exemplu, doar ca să-ţi cumperi un televizor şi să ai un salariu minim, cum au foarte mulţi, înseamnă să mergi la o slujbă care nu-ţi place două-trei săptămâni la rând. Şi tot sistemul ăsta de marketing, care ne vinde produsele astea, gadgeturile astea, se hrăneşte cu respectul nostru de sine.

Însă sunt multe lucruri de care nu avem nevoie. Şi ce se întâmplă este că trebuie să muncim mai mult la locuri de muncă din ce în ce mai stresante pentru chestii de care nu avem nevoie.

"Dacă mă doare capul, beau apă"

Înainte de a trăi aşa, ai fost economist, aveai o educaţie în business. Cum se împacă educaţia primită cu acest mod de viaţă? Oamenii confundă termenul "economie" cu termenul "ban". Banul este parte din acest model economic care se aplică, dar sunt multe modele economice. Economia este mai degrabă legată de cât poţi să le oferi oamenilor cu resursele pe care le ai. Eu aplic ce am învăţat la economie. Încerc să răspund la nevoile mele fără să fac tranzacţii şi să folosesc bani.

Cum găseşti mâncarea, apa? Găsesc tot în natură, alimente din natură, le gătesc. Mai e o fermă unde mai ajut şi iau legume. Dar nu mai mănânc carne deloc. Sunt vegetarian de şase ani. Nu mai cumpăr produse de doi ani.

Sunt totuşi lucruri de care ai nevoie, pe care nu le poţi găsi fără bani. Ce faci când ai nevoie de medicamente? Se găsesc medicamente şi în natură. Eu mă tratez singur. Dacă mă doare capul, beau multă apă. Bine, pe mine nu mă doare capul foarte des. Dar dacă mă mai îmbolnăvesc, beau multă apă şi mănânc fructe proaspete, legume proaspete, mă păstrez sănătos.

E totul organic. Totul vine din natură. De exemplu, m-am lovit la genunchi acum ceva vreme şi am folosit nişte plante, şi mi-a trecut. Sau, timp de şase ani, am suferit frecvent de alergie la polen, pe care am reuşit să o stăpânesc cu pătlagină!

Sunt boli teribile de care nu poţi scăpa doar cu plante... Sigur, dar însuşi acest model economic bazat pe bani e cel care cauzează boli precum cancerul. El nu exista înainte. E vorba de apa şi mâncarea asta oribilă cu care ne hrănim, de chimicale, de ce respirăm. Asta cauzează cancer.

Cred însă că, dacă începem să trăim aşa cum o fac eu, generaţiile care vor urma nu vor mai avea boli cum este cancerul. Trebuie să evoluăm. E vorba despre o cursă lungă, nu despre una pe termen scurt. Dacă vom continua să trăim aşa cum o facem acum, va fi o catastrofă.

Sigur, dacă toată lumea ar renunţa brusc la bani, în condiţiile actualului sistem, axat pe import-export, ar muri milioane de oameni. Dar e momentul să evoluăm către tranziţia spre o altfel de viaţă, spre ceva mai durabil. Adică, nu e nevoie tot timpul de bani ca să faci schimb de lucruri sau de mâncare. Ar fi un pas mai aproape de renunţarea la bani.

DESPRE EXTREME

"Eu nu vreau anarhie. Sunt la mijloc"

Am citit în presa din Marea Britanie că ideea de a trăi fără bani ţi-a venit stând la o bere, într-un pub, cu un amic. Nu-ţi lipsesc lucrurile astea: ieşirile cu amicii, la bere, viaţa socială modernă la care fără bani nu prea poţi să participi? Da, articolul acela din "The Telegraph" unde s-a publicat asta nu era chiar corect. Era vorba despre un amic cu care am vorbit în liceu de asta. Dar, oricum, ca să răspund la întrebarea ta: sigur, câteodată mi-e dor de lucrurile astea, de ieşiri. Să ies la pub cu amicii. Dar am ales, având un scop mai înalt, să nu mai fac lucrurile astea. A fost alegerea mea.

Tot din articolul respectiv am înţeles că nici fetelor nu le place prea mult de când ai ales viaţa asta, fără bani... (Râde) Aşa cum am zis, articolul ăla nu era corect. Ca să fiu sincer, e chiar mai bine pentru mine din punctul ăsta de vedere, cu fetele, decât îmi era înainte, când aveam destui bani!

Sunt mulţi care contestă modul ăsta de viaţă. Ce le răspunzi celor care spun că este extrem şi că renunţarea la bani, la sistemul actual, ar duce la anarhie? Eu nu vreau anarhie, nu sunt extremist. Există mai multe tipuri de extremism. Poţi, de exemplu, să fii un extremist care are un miliard de lire sterline şi îi îndatorează pe toţi. Eu vreau zero, nu vreau datorii, nu vreau tranzacţii. Poate Bill Gates poate fi numit un extremist! Sau cineva care n-are bani, dar are datorii imense... e tot un extremist. Eu sunt undeva la mijloc, de fapt.

Spui că trăieşti fără bani, dar ai publicat şi o carte despre experienţa trăită, pe care o vinzi... Da, e de vânzare, dar banii nu ajung la mine. Toţi banii se duc către comunitatea Freeconomy. Eu nu am deloc bani din asta, nu beneficiez de ei. În lumea mea ideală, toţi oamenii sunt liberi şi pot citi o carte gratis. Dar realitatea e că se vând şi cărţile, inclusiv pe internet.

"Nu vreau anarhie, nu sunt un extremist. (...) Cred că toţi putem învăţa din a nu mai risipi, dacă alegem să trăim cu mai puţin.", MARK BOYLE, activist O ALTĂ VIAŢĂ

Ideea irlandezului Mark Boyle de a trăi "cu cât mai puţin", în natură, l-a făcut "mult mai fericit, mai sănătos şi mai în formă", spune acesta

Povestea lui Mark Boyle a început în Irlanda, "o ţară nu foarte bogată", după cum şi-o aminteşte acesta. Tânărul recunoaşte, din experienţa de atunci, că lipsurile duc la frustrări. Astăzi spune însă că, de când a renunţat la bani, e mult mai fericit.

EVZ: Crezi că modelul tău, de a renunţa la proprietăţi, la bani, poate prinde în ţări foste comuniste, ca România, unde oamenilor nu le-a fost îngăduit să aibă proprietăţi? Mark Boyle: Înţeleg complet această temere şi înţeleg ce s-a petrecut în aceste ţări în trecut. Cu siguranţă nu sunt un avocat al comunismului. Dar am observat că sunt foarte mulţi oameni din România, sute chiar, care au început în ultimele zile să se înscrie în comunitatea noastră on-line. Cred că toţi, oriunde în lume, putem învăţa lucruri din a nu mai risipi, dacă alegem să trăim cu cât mai puţin. Sunt mai puţine griji.

E un sentiment de eliberare când nu mai trebuie să te preocupe toate lucrurile de care crezi că ai nevoie prin casă. Pentru că nu noi suntem stăpâni pe aceste lucruri, ci ele ne stăpânesc pe noi până la urmă. Eu şi comunitatea noastră, freeconomy, oferim doar o opţiune. Oamenii sunt liberi să o aleagă. Nu e ca şi cum ar veni "Poliţia Freeconomy" şi te-ar obliga să renunţi la toate bunurile tale! Eu cred că nimeni nu e obligat să trăiască aşa.

Lipsurile însă înseamnă pentru cei mai mulţi frustrare. Sunt şi în România foarte mulţi oameni, mai ales la sat, care trăiesc din ce cresc în grădină. Ei însă n-au de ales... Înţeleg perfect şi prin ce trec aceşti oameni. Eu am crescut în Irlanda, care nu e o ţară foarte bogată. Pe atunci erau anii ’80 şi nu voiam decât să câştig bine, să mă bucur de tot ce puteam cumpăra. Dar ce vreau eu să zic e că noi, oamenii, nu căutăm de fapt bani. Căutăm să fim fericiţi.

După ce mi-am luat licenţa în economie, am găsit o slujbă bună şi am câştigat foarte mulţi bani. Dar tot ce voiam, de fapt, după şase ani de astfel de muncă, era doar să fiu fericit, să fiu eliberat de nevoia de a câştiga bani şi a lua lucruri care nu-mi trebuiau. Voiam să fiu creativ, nu să lucrez 60 de ore pe săptămână. Acum sunt mai fericit, mai sănătos şi mai în formă decât am fost în toată viaţa mea de până acum.

"După şase ani de muncă pe bani, voiam doar să fiu fericit, să fiu eliberat de nevoia de a câştiga bani, de a lua lucruri fără sens."MARK BOYLE, activist STIL DE VIAŢĂ

De la business "ecologic" la hrană sălbatică, troc şi agricultură

Stilul de viaţă pe care îl propune Mark Boyle este teoretizat pe site-ul justfortheloveofit.org, unde acesta are şi un blog. "Free-losofia", după cum o numeşte autorul, ar însemna, potrivit site-ului citat, "să faci economie de bani, să înveţi noi meserii, să reduci consumul de carbon, să-ţi faci noi prieteni şi să obţii ajutor pentru proiectele tale, pe gratis".

Într-o postare pe un blog creat special pentru el de cotidianul "The Guardian", Mark a explicat: "După ce m-am ocupat de câteva companii care se ocupau cu alimentele organice, mi-am dat seama că până şi «afacerile etice» nu sunt ce speram".

Şi-a vândut locuinţa, a demisionat, şi-a calculat de ce are nevoie şi s-a mutat în rulotă. Mark descrie paşii de "supravieţuire": căutarea hranei sălbatice, agricultura, trocul şi utilizarea de materiale refolosibile. Pe forumul blogului au început să curgă insulte, dar şi cereri în căsătorie. La cele din urmă, Mark a răspuns, cu umor: "Nu cred că mamele ar fi de acord. Nu sunt chiar o partidă bună".

SURSĂ INEPUIZABILĂ. De multe ori, Mark găseşte alimentele în natură "Dacă vom continua să trăim aşa cum o facem în prezent, va fi o catastrofă." MARK BOYLE, activist