Editura Evenimentul si Capital

Ocolul Lacului Morii în trei ore

Autor: | | 1 Comentarii | 894 Vizualizari

N-am ştiut până acum că trebuie să parcurgi mai bine de zece kilometri ca să dai ocol Lacului Morii. M-am înscris într-o plimbare anunţată pe Facebook, la care au venit câteva sute de bucureşteni. E frig, bate vântul, însă dorinţa oamenilor de-a cunoaşte un colţ mai degrabă ocolit al oraşului lor primează în faţa negativistelor aspecte ale vremii.

Îmi amintesc de mijlocul anilor ’80, când începuseră lucrările pentru ridicarea uriaşelor maluri de pământ, tasate cu utilaje grele.

Un fost coleg de şcoală generală, Vicenţiu îl chema, a fost înmormântat în cimitirul din preajma bisericii Sfântul Nicolae. Ca la mai puţin de un an părinţii să fie obligaţi să-l scoată de acolo, pentru că întreaga zonă urma să fie inundată de noua amenajare hidrotehnică.

Azi aud de la locuitori ai cartierului Crângaşi că, deşi trăiesc de o viaţă în preajma imensului luciu de apă, nu au făcut niciodată o excursie de jur-împrejurul unui obiectiv despre care s-a spus că are menirea principală de-a apăra Capitala de inundaţii. În subsidiar, de agrement.

Părem a fi un miting spontan

În fine, gata cu vorbele, hai că mă grăbesc. La ora 12 fusese dată adunarea în parcul Crângaşi, la intrarea dinspre staţia de metrou. Suntem în ziua de 5 ianuarie. Sâmbătă. Pe Facebook, la adresa “Arhiva de Geografie”, unde fusese dat apelul pentru acţiune, răspunseseră peste1.500 de oameni. Unii cel puţin interesaţi, alţii categorici în promisiunea de participare.

Ei bine, au venit câteva sute. Ziceai că e miting. Spontan. Se uitau trecătorii la noi, surprinşi de tabloul ad-hoc. Toate vârstele posibile s-au adunat. Bocancii sunt omniprezenţi. Şi rucsacurile. Şi căciulile. Şi mănuşile. Apare, pe la fără un sfert, un tânăr cu o geacă roşie, salutat prieteneşte de bună o parte din asistenţă. E clar că se cunosc. El e organizatorul.

Aveam să aflu după aceea că se numeşte Andrei Bergheş şi că de patru ani face tururi, şi prin Bucureşti, şi prin ţară, cu o sumedenie de pasionaţi de drumeţie după el. E absolvent de Geografie. Mă prezint. Nu e impresionat de calitatea mea de jurnalist. În fond, pentru următoarele trei ore, după estimarea lui, vom fi parteneri în această călătorie. Şi atât.

Între două lumi

Ora stabilită e respectată. Plecarea! Toţi fac paşi tinereşti. Coloana şerpuieşte mai întâi pe aleile parcului, apoi urcă scările, spre dig. Blocurile ne salută din balcoane minuscule. Leneşe valuri se preling spre ţărm, balansând întinderea plumburie. Doar pescăruşii ne întreabă ce căutăm. Suntem între două lumi…

De-acum încolo, numai pe coama betonată ne îndemnăm umbletul, neapărat vioi. Dacă lâncezeşti, te prinde din urmă briza, muşcând din nasuri şi din buricele degetelor. Abia pot să fac fotografii!

În stânga noastră e apa, imperturbabilă. Pe când în dreapta sensului notru de mers peisajul se tot schimbă. Gata cu geometria orăşenească. Începe domeniul buruienilor şi al gunoaielor. Hale industriale în plan secund. Se termină şi acestea. Vin pâlcuri de case. Zgribulite pe după conturul sec al pomilor desfrunziţi. Apoi numai câmpul. În depărtare stau la pândă acoperişurile tăcute ale cartierului Giuleşti-Sârbi.

Pe insula coloanelor

Prima oprire o facem pe insula numită simplu, Lacul Morii. Aici ar fi trebuit să exulte agrementul. În schimb, ne sar în ochi doar ruinele vechilor planuri. Trecem peste o pasarelă cariată. Mare atenţie pe unde calci! Cioburile şi cutiile de bere dansează în voia lor.

Ne întâmpină o fâşie îngustă de pământ, având pe ambele laturi câte un rând de coloane, încă impunătoare prin deschiderea lor. Marchează ceea ce ar fi trebuit să fie debarcaderele. De bărci, de vaporaşe.

Insula se rotunjeşte, cu cât înaintăm spre centrul ei. Nu înainte de-a saluta gura, hâdă, a unei fântâni. Cică fusese proiecată să fie arteziană! În fapt, o ladă pentru gunoi! Păcat numai de onduleurile sale, dând impresia unui nufăr.

În jocul razelor soarelui vedem un chioşc, cu o cupolă zburând la vreo zece metri înălţime, sprijinită de patru stâlpi pătrăţoşi. Andrei ne avertizează să nu intrăm sub pălăria aceea. Există riscul să ne trezim cu bucăţi de tencuială în cap.

Doar gheaţa cântă

Ne strângem pentru o primă reuniune de informare. Deşi, în general, lumea ştie istoria acestor locuri. Amenajarea lacului a început în 1985, iar un an mai târziu porţile barajului Ciurel se închid. Damboviţa e zăgăzuită.

În mijlocul aducţiunii de azi era o seculară biserică. Iar în cimitirul din vecinatatea ei s-ar fi aflat 11.000 de morminte. Nu se ştie câte oseminte au fost dezhumate, înainte ca întreg spaţiul să fie definitiv transformat.

Am întâlnit multe cruci pe marginea lacului. Tot atâtea lacrimi de pe urma celor care s-au înecat în apele dominate de pericolul vârtejurilor şi de sumbre legende din adâncuri.

Fiul lui Dancila a dat BAC-ul la Grup Scolar Videle! Ce nota a putut sa ia...

Pagina 1 din 2
Tag-uri: lacul morii, lacul, morii



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Fapt divers

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI