OANA BOTEZATU: 13 zile fără nas

OANA BOTEZATU: 13 zile fără nas

„Mai poate fi om un om fără nas?“.

Asta-i întrebarea în spectacolul cântat de Ada Milea şi Bogdan Burlăcianu (Bobo de la „Fără Zahăr“) - „Nasul“, după N.V. Gogol, jucat aseară şi marţi seară, la Teatrul Act, în premieră pentru Capitală. Răspunsul îl daţi fiecare, spectacolul puteţi să-l vedeţi cu toţii. Nu are contraindicaţii, e hazos şi, chiar dacă „Patria nu trage niciun folos“ (comentariul vine de la Gogol) de pe urma lui, cel puţin publicul din sală are de câştigat: se simte bine timp de 60 de minute, fără pauză.

Nuvela lui Nikolai Vasilievici Gogol, regizată de Alexandru Dabija şi jucată prima dată la Sibiu, e simplă, „se întâmplă rar; dar, se întâmplă“. Cu toate astea, „există autori care se apucă de asemenea subiecte“ - Gogol, regizori care să pună în scenă astfel de întâmplări cu un grad de probabilitate mic şi foarte mic - Dabija, şi actori care să joace şi să se joace cu o astfel de poveste - Ada Milea şi Bobo (parteneri în cântarea absurdismului şi în „Quijote“, după Cervantes).

Pe scurt, un nas neastâmpărat pleacă de la locul lui, respectiv de pe faţa maiorului Kovaliov. Timp de 13 zile, de pe 25 martie până pe 7 aprilie, nasul lui Kovaliov hoinăreşte prin lume, pe străzile din Sankt Petersburg, prin magazinele cu stofe sau la reprezentaţiile de teatru. „Maiorul cu faţa netedă, neverosimil de netedă“, Kovaliov, „care n-are nas, deşi are mare nevoie de nas“, urlă de nebun. Îşi fugăreşte nasul, îl urmăreşte, dă anunţ de răscumpărare la mica publicitate. Într-un final îl prinde, la biserică, la rugăciune. Îşi ia inima-n dinţi şi-l invită să vină acasă, unde-i e locul.

Ne puteți urmări și pe Google News

Pe „faţa netedă, netedă ca o minte pustie“. Fuga de acasă a celebrului nas şi boala de 13 zile a lui Kovaliov sunt cântate la două chitare. Textul lui Gogol e pus în dialog cu ritm şi măsură, pe muzici cum numai Ada Milea ar putea să cânte. Din când în când, replicile personajelor sarcastice sunt jucate de Bobo natural, aiurit, cu atitudine, fără emoţie. Şi pentru ca absurdul spectacolului să fie complet, scenograful Andu Dumitrescu îl completează cu scene cu muncitori, blocuri în şantier, scărpinat de nas şi mirosit de ciorbă de burtă la restaurant. Iar când nasul risipitor se întoarce acasă, întocmai ca fiul rătăcit din Biblie, Ada şi Bobo îl primesc cu un recital de muzici fredonate, live, din nări.