O tehnologie revoluționară ar putea salva mii de vieți de bebeluși născuți mult prea devreme

O tehnologie revoluționară ar putea salva mii de vieți de bebeluși născuți mult prea devremeSursa foto: Martin Valigursky | Dreamstime.com

Naşterea prematură rămâne una dintre principalele cauze de deces neonatal la nivel mondial, potrivit datelor recente ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

În fiecare an, zeci de mii de copii născuţi mult înainte de termen se confruntă cu riscuri crescute din cauza imaturităţii organelor şi a sistemelor vitale.

În acest context, cercetătorii din Olanda lucrează la o tehnologie menită să imite mediul uterin şi să ofere acestor nou‑născuţi un suport pentru dezvoltarea lor în primele săptămâni critice de viaţă.

Prematuritatea şi riscurile asociate

Naşterea înainte de termen este definită ca venirea pe lume a copilului înainte de 37 de săptămâni de sarcină. Conform Comisiei Europene, aproximativ 500.000 de copii se nasc prematur în Europa în fiecare an.

Copiii născuţi între 24 şi 28 de săptămâni de sarcină au şanse de supravieţuire, dar sunt expuşi unor riscuri semnificative.

Aceştia pot întâmpina dificultăţi respiratorii, probleme în alimentaţie, incapacitatea de a regla temperatura corporală şi infecţii frecvente, din cauza imaturităţii sistemelor vitale, inclusiv a plămânilor şi a sistemului imunitar.

Potrivit OMS, la nivel global se înregistrează aproximativ 6.400 de decese neonatale pe zi, ceea ce reprezintă aproape 47% din totalul deceselor la copiii cu vârsta sub cinci ani.

Riscurile de complicaţii sunt direct legate de săptămâna la care are loc naşterea: cu cât aceasta survine mai devreme, cu atât cresc şansele unor probleme severe sau deces.

Dezvoltarea dispozitivului AquaWomb

În Olanda, specialişti din cadrul secţiei de terapie intensivă neonatală a Centrului Medical Radboud, legat de Universitatea din Nijmegen, dezvoltă un dispozitiv denumit AquaWomb.

Acesta este conceput pentru a reproduce condiţiile din uter în afara corpului mamei, oferind un mediu lichid similar cu lichidul amniotic natural.

Sistemul constă într‑un sac etanş umplut cu lichid amniotic artificial încălzit, în interiorul căruia este plasat nou‑născutul.

În acest spaţiu, copilul este conectat la o placentă artificială care îi furnizează oxigen şi nutrienţi, menţinând astfel circulaţia şi fiziologia similară celei din uter.

În cadrul acestui mediu, medicii speră să prelungească etapa de dezvoltare fetală cu câteva săptămâni, ceea ce ar putea reduce riscurile asociate naşterii premature.

Potrivit echipei de cercetare, „just four additional weeks of development can significantly improve survival rates and reduce the risk of chronic health problems” (doar patru săptămâni suplimentare de dezvoltare pot îmbunătăţi semnificativ ratele de supravieţuire şi pot reduce riscul de probleme cronice de sănătate).

Procedura de transfer şi funcţionarea sistemului

Un element esenţial al procedurii este modul de naştere. Copilul trebuie adus pe lume prin operaţie cezariană şi transferat direct în sacul cu lichid amniotic artificial pentru a evita contactul cu aerul.

Tehnologia AquaWomb

Tehnologia AquaWomb / sursa foto: captură video

Acest lucru este important pentru că expunerea la aer poate afecta plămânii în curs de dezvoltare.

După naştere, copilul trebuie conectat rapid la placenta artificială, deoarece placenta naturală a mamei nu mai funcţionează.

Cercetătorii subliniază că această etapă, de la naştere până la conectarea la sistemul de susţinere, reprezintă una dintre cele mai critice părţi ale procedurii.

Etapa de dezvoltare şi perspective

Proiectul AquaWomb, dezvoltat în Eindhoven în cadrul unei colaborări universitare, se află în prezent în faza de dezvoltare şi testare.

Iniţiative similare sunt în curs şi în alte regiuni, inclusiv în Statele Unite şi Canada, pe măsură ce cercetătorii explorează noi abordări pentru îmbunătăţirea îngrijirii neonatale pentru copiii extrem de prematuri.

Conform unor surse de specialitate, AquaWomb nu este doar un incubator avansat, ci un dispozitiv care încearcă să imite în mod cât mai fidel mediul uterin, conectând copilul la o placentă sintetică şi menţinând o temperatură constantă a lichidului, similară celei din uterul matern.