Volumul „100 de cărţi interzise: O istorie a cenzurii în literatura universală“, scrisă de cercetătorii americani N.J. Karolides, M. Bald şi D.B. Sova, a apărut de curând la Editura Paralela 45. Autorii au făcut un clasament al celor mai „oropsite“ 100 de titluri, ce au fost interzise de-a lungul timpului din motive politice, religioase, sexuale şi sociale.

Unele dintre cele mai importante opere literare – „Aventurile lui Huckleberry Finn“, „Fructele mâniei“ sau „Coliba Unchiului Tom“ – au fost cenzurate de cruciaţi morali, care au încercat să restricţioneze prin orice mijloace libertatea de a citi. Nu mai puţin respinse au fost şi „Amantul doamnei Chatterley“, de D.H. Lawrence, „Ulise“, de James Joyce, „Lolita“, de Vladimir Nabokov, „Tropicul Cancerului“, de Henry Miller sau „Candide“, de Voltaire, toate fiind considerate indecente şi obscene.

Cenzura care vinde


Interdicţiile au constituit o
ameninţare de-a lungul istoriei Statelor Unite încă de pe vremea lui Roger Williams şi a altor colonialişti atei.

„Jurnalul Annei Frank“ a fost cenzurat de autorităţ ile statului Alabama, în 1983, pe motiv că ar fi „deprimant“. Cartea „Fructele mâniei“ a fost criticată şi arsă în primele luni de la publicarea în 1939 şi a fost contestată timp de peste 50 de ani. Tot lui Steinbeck i s-a interzis şi „Oameni şi şoareci“, din motive sociale. Cenzurarea cărţilor lui Soljeniţîn de către guvernul sovietic a căpătat notorietate internaţională. Printre cărţile interzise catolicilor prin indexuri ale Vaticanului, s-au numărat ani de-a rândul clasici ai literaturii şi ai filosofiei: Defoe, Descartes, Diderot, Flaubert, Hobbes, Hume, Kant, Locke, Mill, Montaigne, Montesquieu, Pascal, Rousseau, Sand, Spinoza, Stendhal, Voltaire şi Zola.

Timp de secole, cenzura a dat
naştere însă unor bestselleruri. După cum spunea Montaigne, „a ne interzice ceva înseamnă a ne face să ne gândim la acel lucru“, iar scriitoarea marocană Nadia Tazi, referindu-se la cenzura cărţii lui Salman Rushdie, „Versetele satanice“, comenta că „o carte nu poate fi ucisă“.

CENZURATE


„LOLITA“. Cartea lui Vladimir Nabokov, din 1955, despre profesorul Humbert Humbert, îndrăgostit de o fetiţă de 12 ani, Dolores Haze, a introdus în cultura pop termenul de „lolită“, atribuit adolescentelor precoce, senzuale.

„FRUCTELE MANIEI“.
Istoria fermierilor săraci din Oklahoma, nevoiţi să migreze în timpul Marii Depresiuni, i-a adus lui John Steinbeck acuzaţia de propagandă socialistă, cartea, apărută în 1939, fiind considerată „voit exagerată“.

„ROŞU ŞI NEGRU“.
O singură ediţie, cea din 1830, din volumul lui Stendhal a apărut în timpul vieţii sale. Din cauza anticlericalismului exprimat în povestea ascensiunii şi a decăderii lui Julien Sorel, Biserica Catolică a interzis cartea.

„OAMENI ŞI ŞOARECI“. Deşi a avut succes la apariţie (1937), unii librari au refuzat să vândă romanul lui John Steinbeck despre un cuplu de fermieri săraci, pe motiv că promovează eutanasia, limbajul vulgar şi rasismul.

ALTE TITLURI

>
„Areopagitica“

> „Arhipelagul Gulag“

> „Coliba unchiului Tom“

> „Lupta mea“ („Mein Kampf“) > „Ferma animalelor“

> „Fructele mâniei“

> „Principele“

> „Biblia“

> „Coranul“

> „Roşu şi negru“

> „Suferinţele tânărului Werther

> „Talmudul“

> „Versetele satanice“

> „1001 de nopţi“

> „Amantul doamnei Chatterley“

> „Decameronul“

> „Lolita“

> „Tropicul cancerului“/ „Tropicul capricornului“

>„Ulise“

> „Aventurile lui Huckleberry Finn“

> „Fahrenheit 451“

> „Fire de iarbă“

> „Oameni şi şoareci“

> „Să ucizi o pasăre cântătoare“

> „Zbor deasupra unui cuib de cuci“