Luna aceasta au avut loc noi ciocniri la granița dintre cele două țări, ale căror relații au rămas încordate încă din 1962.

„Am informat India și China că Statele Unite sunt(...) gata să arbitreze disputa lor, în prezent furibundă”. Acest tweet al lui Donald Trump, lansat miercuri fără alte comentarii, a pus în lumină luptele dintre soldații chinezi și indieni, care au avut loc la începutul acestei luni în Himalaya.

Cu câteva minute înainte, purtătorul de cuvânt al ministerului chinez de Externe a făcut o declarație liniștitoare, afirmând că situația de la granița sino-indiană era „în general stabilă și controlabilă” și „că poate fi rezolvată prin dialog”.

Începând cu războiul din 1962, care s-a încheiat cu înfrângerea usturătoare a Indiei, cei aproximativ 3.500 de kilometri de graniță sino-indiană au fost definiți printr-o „linie de control” destul de încețoșată.

Regiunea Arunachal Pradesh de pe partea indiană și regiunea Aksai Chin de partea chineză sunt încă disputate, iar derapajele nu sunt mai puțin frecvente pe lungul traseu.

Pe data de 5 mai, în apropierea lacului Pangong, situat la 4.250 de metri deasupra nivelului mării, în statul indian Ladakh, soldații chinezi s-au opus construirii unui drum militar indian, susținând că se află pe teritoriul lor, întrucât delimitarea frontierei nu a fost niciodată contestată în acest loc.

Pentru a evita derapajele mortale, disputele de frontieră sunt soluționate fără arme de foc începând de la reluarea relațiilor diplomatice dintre foștii inamici, în anul 1988. Prin urmare, dialogul are loc cu pumni, cu bastoane, bâte de fier și bătăi cu pietre.

Câteva zile mai târziu, o altă luptă a avut loc la Sikkim, la câteva sute de kilometri distanță. Bilanț: 70 de soldați declarați răniți de partea indiană. Partea chineză nu a avansat nicio cifră.

Acesta este cel de-al treilea incident grav dintre cele două țări de la venirea la putere a lui Xi Jinping, în 2012. Potrivit lui Ashok Kantha, fost ambasador al Indiei în China, intervievat de The Hindu, „recentele intruziuni par a fi diferite, trupele chineze sunt mai agresive, se angajează în confruntare fizică și nu respectă protocoalele comune”.

În 2013, la Ladakh a avut loc deja o coliziune. În 2017, trupele indiene au împiedicat armata chineză să ocupe o zonă revendicată de Bhutan, stat a cărui apărare este asigurată de India.

Pe tot parcursul verii, cele două părți s-au observat de la distanță pe platoul Doklam, și armata chineză și-a desfășurat ostentativ tancurile de ultimă generație.

Totul a fost rezolvat pe cale amiabilă, Narendra Modi și Xi Jinping retrăgându-și trupele, după un summit informal ținut la Wuhan, în aprilie 2018, pentru a evita incidentele.

Aceste recente confruntări din mai, în plină izolare din cauza pandemiei - care a ucis deja 4.300 de persoane în India, unde sunt peste 150.000 de cazuri confirmate - a dat naștere celor mai grave temeri în rândurile opiniei publice indiene.

Vestea repatrierii unor chinezi a sugerat că se pregătește un război și a circulat zvonul potrivit căruia mii de soldați chinezi au fost trimiși la graniță de către Beijing și că o patrulă indiană a fost luată prizonieră. „Un joc riscant”

Ministerul chinez de externe a făcut mai multe declarații belicoase, acuzând India de „încercarea de a schimba unilateral statutul granițelor”.

Această provocare nu costă prea mult regimul chinez. New Delhi, în ciuda viselor de mărire ale lui Narendra Modi, nu are mijloacele pentru a susține un conflict armat împotriva vecinului, iar cele două țări, care reprezintă împreună o treime din populația lumii, au legături economice importante. Beijingul pune, de asemenea, presiune - ceva mai discret - asupra graniței dintre India și Nepal: Kathmandu, care beneficiază de investiții chineze semnificative, a lansat un proces de modificare a granițelor sale, ceea ce ar priva India de un punct de trecere crucial către Tibet.

Aceste manevre cresc presiunea asupra Indiei, un aliat al Statelor Unite, care se simte deja înconjurată de o influență chineză tot mai mare în Oceanul Indian și în restul subcontinentului.

Momentul ales ridică semne de întrebare, mai ales acum când tensiunea este la cote maxime între Beijing și Washington.

„Când China maoistă a fost foarte slabă în plan intern, a tot zgândărit la gardul vecinilor săi, inclusiv în conflictul cu India din 1962. Astăzi vedem același lucru. Beijingul forțează în Hong Kong, Taiwan, în Marea Chinei de Sud, și acum la granița sino-indiană” - amintește Nadège Rolland, specialist în probleme politice și de securitate la Biroul Național de Cercetări Asiatice.

„Aceasta este o modalitate de a abate atenția de la vulnerabilitatea sa economică, dar și de a-și afirma, concomitent, puterea. Criza poate fi văzută ca o oportunitate de a avansa pe tabla de șah în timp ce toată lumea este atentă în altă parte”.

În plus, India este o putere nucleară. Beijingul poate provoca temeri legate de un conflict major pentru a putea câștiga concesii pe alte fronturi. Dar este un joc riscant.

În această perioadă tulbure, India s-a raliat solicitărilor internaționale de realizare a unei anchete independente asupra originilor Covid-19, iar guvernul Modi nu a făcut niciun secret din dorința sa de a atrage companiile străine care doresc să plece din China.

Chiar dacă incidentul de la Ladakh pare să se fi încheiat, acesta a aruncat o nouă umbră asupra păcii încă fragile dintre cei doi giganți asiatici.