Cand scriu aceste randuri, in Franta are loc primul tur al alegerilor prezidentiale.

Ultima saptamana a trecut fara sondaje. Dar candidatii, numerosi, au avut voie sa-si faca simtita prezenta, ca si mai inainte. Fara, totusi, marile mitinguri din saptamanile trecute. Ca si la noi, obiceiul locului este si aici o campanie itineranta de cateva luni bune. Cei mai multi kilometri i-a parcurs Bayrou, candidatul U.D.F.

Dar nici Sarkozy, candidatul U.M.P., sau Segolene Royal, candidata P.S.F., nu s-au lasat mai prejos. Si cum Franta are teritorii indepartate, outre mer, cum se spune, sau, ceva mai apropiate, Corsica, va inchipuiti ce eforturi a trebuit sa faca majoritatea candidatilor pentru unul ori doua procente in plus. Intre alte ocazii pe care au crezut de cuviinta sa nu le rateze, au fost intalnirile cu sportivi. Si ele tin de traditia electorala.

Doamna Royal, de exemplu, a fost pe stadion, la un meci de fotbal. Habar n-am daca e sau nu microbista. Mai degraba nu e, dupa stangacia cu care se misca printre vedetele sportului cu pricina. Sarkozy a preferat rugby-ul. Si, cum in Franta, dupa fotbal, rugby-ul vine imediat la rand ca popularitate, nu e greu de inteles de ce Sarkozy l-a ales.

Parea ceva mai „ l’aise intre marii rugbisti ai Frantei decat doamna Royal intre fotbalisti. Sau e doar impresia mea superficiala, daca nu chiar o prejudecata, si anume ca barbatii sunt mai interesati de sport decat femeile.

Ciudata a fost optiunea lui Bayrou. El a acordat un interviu uneia dintre cele mai bune reviste de sah din Franta, „Europe Echec”. Un editorial al numarului care il are pe prima coperta pe candidatul U.D.F., cu o mare fotografie, atrage atentia cititorilor ca nu e vorba despre niciun partizanat politic.

Revista s-a adresat si altor candidati, din dorinta de a sti daca au in vedere sahul, ca eventuali presedinti. Insa doar Bayrou a raspuns solicitarii. Si inca foarte rapid, declarand nu numai ca-i place sahul, dar ca si joaca binisor.

Reprezentantii altor sporturi n-au parut ca vor sa afle daca viitorul presedinte al Frantei are idee care sunt problemele lor sau daca este macar pasionat de un sport sau altul. N-am fost foarte mirat de acest dezinteres pe care-l banuiesc reciproc. Se pare ca francezii prefera sportul de masa celui profesionist.

Un cros popular a blocat duminica, 15 aprilie, intregul Paris. Alta slabiciune asa-zis sportiva e joggingul. Cuvantul este unul dintre putinele anglicisme carora francezii nu le-au gasit un termen frantuzesc. El este „tradus” in „Le Nouveau Robert”  tot printr-un anglicism - footing. Pe strazi, parcuri ori in Bois de Boulogne, toata lumea, indiferent de sex si varsta, alearga.

Intelectualii isi dau frecvent cu parerea despre politica. Un supliment al ziarului „Le Monde” a invitat o mana de scriitori straini, presupusi francofoni, sa scrie despre prezidentiale, ca sa nu spun ca, in aproape fiecare numar din marile cotidiene, exista articole ale unor personalitati cunoscute din literatura, filosofie, stiinte despre candidaturi.

Aceiasi intelectuali ocolesc sportul. Sau il dispretuiesc. N-au auzit nici macar de Zidane. Cine crede ca aceasta atitudine nu exista si prin alte parti sa-mi trimita un e-mail.