Nicolae Forminte va participa pentru prima oară la Jocurile Olimpice în calitate de antrenor-coordonator al lotului naţional feminin de gimnastică al României, funcţie pe care a preluat-o în 2005.

Tehnicianul este îngrijorat de lipsa de sprijin pentru acest sport în România. Forminte nu se teme de un arbitraj potrivnic în China, dar promite că fetele vor da totul. Ca întotdeauna.

EVZ: Avem motive să privim optimist competiţia din China?

Nicolae Forminte: Noi am cam trăit din sistemul gândit înainte de 1989, suntem aproape de fundul sacului şi nu ştim ce să punem la loc. Şi atunci, lumea se sperie, se lamentează. Dar eu am încredere, ştiu cum au lucrat fetele, am făcut toate eforturile necesare şi ne aşteptăm la rezultate pe măsură.

De ce avem nevoie pentru a triumfa?

De sănătate. Dacă voi avea tot lotul valid, ca la Clermont-Ferrand, la Europenele de acest an, putem face lucruri mari. Ne vom lupta ca întotdeauna!

„Au mai fost Olimpiade speciale”

Americancele au ceva probleme de lot, rusoaicele sunt într-o perioadă de tranziţie, rămân chinezoaicele principalele adversare?

Într-o astfel de competiţie totul contează, inclusiv arbitrajul. De la Montreal încoace, arbitrajul e important. Au mai fost Olimpiade desfăşurate în condiţii „speciale”, la Berlin în 1936, la Moscova în 1980. Abia când se va întâmpla ceva necurat am putea comenta despre un ajutor dat chinezoaicelor. Până atunci, toţi avem aceleaşi şanse. Contează mult şi norocul. Pentru noi vor fi şi medalii. Câte vor fi, dacă vor fi, asta numai Dumnezeu ştie. Pe mine altceva mă doare.

Ce anume?

Că toţi vorbesc despre sport ca de un ambasador important al României, dar se fac prea puţine pentru a ajuta acest „ambasador”...

Nicolae Forminte

Data naşterii: 17 octombrie 1956;

Palmares: Mondiale - 3 medalii de argint, 2 de bronz, Europene - 4 medalii de aur, 6 de argint şi 4 de bronz;

Distincţii: „Cetăţean de onoare” al oraşelor Deva şi Constanţa, „Medalia Naţională de Merit” clasa III, „Meritul Sportiv” clasa III şi „Meritul Sportiv” clasa II.

Prinţesa sportului românesc

Gimnastica este disciplina de la care România a aşteptat medalii indiferent de competiţie. La Beijing, vedetele tricolore sunt Sandra Izbaşa şi Steliana Nistor, care vor să strălucească aşa cum au făcut-o predecesoarele lor, precum Teodora Ungureanu, Anca Grigoraş, Ecaterina Szabo, Lavinia Agache, Simona Păucă, Daniela Silivaş, Cristina Bontaş, Aurelia Dobre, Gina Gogean, Simona Amânar, Maria Olaru, Andreea Răducan şi Cătălina Ponor.

Campioane europene „en titre” la echipe, elevele lui Nicolae Forminte, alese dintr-o bază de selecţie restrânsă, au de luptat cu Statele Unite (unde s-au prezentat la concursurile preolimpice peste 100 de sportive) şi cu echipa Chinei, aflată pe teren propriu.

Băieţii, coordonaţi de Dan Grecu - primul gimnast român medaliat la JO, în 1976 la inele - sunt încă posesorii medaliei de bronz la echipe. Singurul campion olimpic al României este Marius Urzică, la cal cu mânere, în 2000.

Un episod neplăcut s-a petrecut la Syndey 2000. După ce pe podiumul la individual compus au fost numai românce - Răducan, Amânar şi Olaru, Andreei i s-a retras aurul, pe motiv de dopaj.