Prin cei o sută de mii, sau două sute de mii, care înţeleg această carte şi o folosesc ca ghid, un soi de indicator pentru a merge către lumină, îmi voi fi îndeplinit misiunea – Philippe de Villiers.

Unii dintre cititori mă întreabă ce e de făcut. Alţii, considerând că ei ştiu deja toată povestea, ne cheamă, nerăbdători, pe mine şi pe ceilalţi la acţiune. Eu, chiar dacă risc să vă plictisesc pe unii, voi continua, pentru binele dumneavoastră şi cel general, să vă îndop cu opinii, informaţii, concluzii, argumente, analize, scenarii.

Întâi pentru că, nu toţi cei care citesc sunt convinşi. Sau sunt convinşi parţial. Sau nu văd întregul ansamblu. Unii chiar neagă această realitate. Alţii spun că pericolul vine doar de la ruşi (vom vorbi într-un episod viitor şi despre Rusia şi preţuirea pe care o capătă tot mai mult în Vest).

Apoi, pentru că nu sunt convins că cei care cred acum că ştiu totul, chiar ştiu totul. Eu descopăr, pe mine însumi, în fiecare zi, contrariul.

În final, pentru că e o mare diferenţă între a şti şi A ÎNŢELEGE. A ÎNŢELEGE dincolo de acumularea de informaţii, dincolo de conştientizarea pe nivelul intelectual, dincolo de căderea de acord cu alţii. A înţelege, pe de o parte, ca într-o lungă investigaţie criminalistică, sau jurnalistică, în care informaţiile, faptele, probele se conjugă pentru a duce la deducţii şi la noi descoperiri. Pe de altă parte, din momentul în care realitatea se decriptează şi se aşează astfel în noi, A ÎNŢELEGE cu fiinţa, cu moleculele fizice şi spirituale ale fiinţei noastre, a înţelege dureros, până la panică, la disperare, şi înapoi la hotărârea, nerăbdarea de a acţiona, de a face ceva, de a lupta. Adevărul trebuie şi „simţit” nu numai înţeles cu mintea.

De aceea perseverez în a vă da cât mai multe date şi informaţii: oricât ar fi asemănătoare, ele nu sunt identice. Fiecare aduce şi ceva nou, fiecare se adresează unei anumite corzi a gândirii noastre, a finţei noastre, pe care o pune în vibraţie.  Nu ajunge să fim câţiva iniţiaţi în problemă. E război, trebuie să fim cât mai mulţi. Şi, în plus, pentru cei nerăbdători, în cele de mai jos sunt deja şi câteva idei despre ce e de făcut.

Dennis Prager - autor, editorialist, realizator de talk-show de radio american: Este dificil să-ţi imaginezi orice scenariu de viitor în Europa de Vest în afară de islamizarea ei sau de un război civil.

Imre Kertesz – scriitor, premiul Nobel în 2002, fost deţinut la Auschwitz-Birkenau și Buchenwald,: Europa se va prăbuşi în curând din cauza acestei forme de liberalism, care se dovedeşte puerilă şi sinucigaşă. Europa l-a creat pe Hitler şi, după Hitler, ea a rămas fără argumente: porţile s-au deschis larg în faţa islamului, nimeni nu mai îndrăzneşte să vorbească despre rasă sau despre religie, în timp ce islamul nu pare a cunoaşte decât limbajul urii împotriva altor rase şi religii.... voi vorbi despre cum musulmanii invadează Europa, o iau în posesie, pe scurt, o distrug, şi cum Europa reacţionează faţă de acest liberalism sinucigaş şi această stupidă democraţie… Acestea se termină întotdeauna în acelaşi mod: civilizaţia atinge un anumit nivel de maturitate, şi pornind de acolo nu mai este în stare să se apere ea însăşi, şi cade într-o adoraţie de neînţeles faţă de proprii săi inamici.

Tereza-Brindusa Palade -  profesor de filosofie și etică politică la Facultatea de Științe Politice (SNSPA, București), eseistă, publicistă și poetă, în Iertare sau auto-disoluţie? Reacţiile la asasinarea Pr. Jacques Hamel de către islamiști,  publicat în 31 august 2016: O parte a islamului, chiar dacă minoritară, este totuși în prezent fanatizată şi plină de ură faţă de alteritatea occidentală, nu numai față de alte secte islamice, şi acest adevăr nu poate fi ascuns la infinit sub binevoitoare analize “socio-psihologice”, ce plasează vinovăția în exteriorul radicalizaților ”frustrați și depresivi”, sau prin tot felul de scuze și justificări multiculturaliste....

Arhiepiscopul catolic caldeean de Mosul, Emil Nona explică şi că “musulmanii privesc Coranul ca pe (…) un text etern care a fost dintotdeauna la Dumnezeu în cer” şi i-a fost revelat într-un anumit moment al istoriei lui Mahomed. De aceea nu au avut niciodată succes încercările de a interpreta Coranul în lumina raţiunii, aşa cum se face, în creştinism, cu pasajele violente din Biblie. “Au existat – adaugă episcopul – mulţi intelectuali musulmani care, de-a lungul istoriei acestei religii, au încercat să interpreteze Coranul în lumina raţiunii. Şi toţi au fost persecutaţi sau ucişi.”

Ana Blandiana - scriitor: Pentru că, de fapt, zecile de atentate cu sutele sau chiar miile lor de morți nu reprezintă nici pe departe un pericol comparabil cu cel al înaintării lente și insidioase a milioanelor de emigranți ferm hotărâți să nu se integreze și care vor dizolva din interior cultura și mentalitățile Europei secolului 21, înlocuindu-le cu imperativele unor convingeri de tip medieval. Este diferența dintre un proces fizic și unul chimic. Mai periculos decât terorismul pentru definiția și supraviețuirea Europei este bagajul spiritual și cultural pe care îl aduc noii veniți și care – prin aplicarea libertăţilor europene și prin dezechilibrul demografic fără speranță dintre băștinași și emigranți – vor înlocui cultura și spiritualitatea europeană.

Helmuth Nyborg Sørensen -  profesor danez de psihologie dezvoltaţională la universitatea din Aarhus: În 2012 am scris articolul „Decăderea civiliaţiei vestice. Selecţia darviniană relaxată dublă.” El evalua efectele faptului că europenii au puţini copii, iar mulţi migratori un IQ scăzut, şi ajungea la concluzia că vesticii vor fi în curând o minoritate în Europa şi că IQ-ul va scădea atât de mult încât prosperitatea, democraţia şi civilizaţia sunt ameninţate.... În 2016, politica  migraţională actuală ne lasă trei alternative: supunere, repatriere sau război civil. Dacă Europa nu începe să promoveze o politică responsabilă privind familia, migraţia şi integrarea, confirmată de teoria evoluţiei, cred că cel mai probabil este războiul civil.

Nu se poate înlătura o creştere explozivă a populaţiei cu acuzaţii de extremism de extremă dreapta.... Pe scurt, cercetarea, considerată tabu, ne arată că ne găsim într-o eroziune aproape de neoprit a statelor europene, ale căror forme de bunăstare democratice, libere şi de civilizaţie pasivă vor fi în scurt timp torpilate atât cultural, religios, cât şi economic. De neoprit pentru că minciuna academică colectivă a universităţilor continuă să producă politicieni care nu au cunoştinţă de cercetarea relevantă, şi care par că se gândesc mai curând la  partid, la carierele internaţionale, la documentele de călătorie şi la pantalonii scurţi, decât  la ţară şi la viitorul copiilor.... Dacă nu ne vom găsi timp să securizăm democraţia, prosperitatea şi civilizaţia europeană, totul se va prăbuşi în curând.

Jeppe Juhl – ziarist la New Speek Networks, producător tv, moderator danez: Aşa zisa superputere umanistă va semăna în câţiva ani cu o republică bananieră, în care controlul statului asupra violenţei nu va mai exista şi unde la ordinea zilei va fi o situaţie de cvasi-război civil, între grupurile de migratori şi radicalii de stânga, de o parte, şi o mişcare de extremă dreapta violentă care apare acum, de cealaltă. ... Astăzi Suedia este o ţară în derivă şi va continua în anii care vin să se scufunde tot mai mult într-o mlaştină de nesupunere civilă şi de auto-apărare. ... Este ceea ce se întâmplă atunci când monopolul statului asupra violenţei se restrânge şi când orice critică a politicii guvernului este redusă la tăcere şi taxată ca nazistă.... Cu puţin timp în urmă, poliţia suedeză a admis public că trebuie să facă faţă unei prăbuşiri a sistemului. În acest moment există, conform poliţiei, 53 de zone în care ea recunoaşte că a pierdut controlul, în care nu se pot duce decât în grupuri de maşini şi cu veste antiglonţ şi asta în chiar propria ţară. ... Paradisul de altă dată, Suedia a fost distrusă în timpul unei singure generaţii, nu numai de proprii politicieni, dar şi de o presă total incompetentă şi laşă.

G. M. Davis - Stanford Ph.D., autor al “House of War: Islam’s Jihad Against the World,”  crede că forţele politice nu sunt în stare să oprească fluxul de migratori şi că „organizaţiile populare” vor prelua apărarea Europei: Ele vor acţiona sfidând guvernele... Am văzut lucrul acesta în Europa de est între 1989-1991, cu diferenţa esenţială că, de data aceasta, violenţa se va răspândi foarte mult.... Pe măsură ce comunităţile de musulmani cresc şi devin mai stabilizate politic, ele vor atrage şi mai mulţi musulmani din afară şi vor alunga mai mulţi indigeni, sporind ciclul de separare şi divizare.  Cred că, în timp, se poate degenera într-o formă de război civil. Pe unde vor fi trase liniile de confruntare nu este greu de ghicit. Sigur, în acest moment, este că ele vor trece prin multe centre urbane ale Europei.... factorul care complică lucrurile este invariabil natura islamului, care îşi urmăreşte misiunea de a stăpânii teritoriul pentru Allah şi subordonează toate celelalate norme legale, religioase şi sociale.

Herbert London - Senior Fellow la „Manhattan Institute” şi preşedinte al „London Center for Policy Research”, autorul cărţii „ The Transformational Decade”: Opoziţia se mişcă, dar nu opoziţia parlamentarilor. Ci, opoziţia oamenilor de pe stradă nerăbdători să-şi protejeze femeile. Credinţa mea este că condiţiile se vor înrăutăţi până în acel moment în care judecătorii şi politicienii vor înţelege că asimilarea nu funcţionează şi fie migratorii vor accepta legile şi obiceiurile naţiunilor care i-au primit, sau vor fi obligaţi să plece. Aceasta ar fi soluţia salvatoare la războiul civil care se dezlănţuie pe continent.

Yves Mamou, autor şi jurnalist independent, fost angajat timp de 20 de ani la Le Monde (ziar socialist): Dacă cercurile conducătoare nu văd că războiul civil este deja aici şi că musulmanii extremişti au atacat primii, dacă aceşti conducători nu vor să vadă că duşmanul principal nu este Frontul Naţional în Franţa, AfD în Germania, Democraţii în Suedia, ci islamismul, atunci da, un război civil este cel mai probabil.... Franţa, Germania şi Suedia au  armate şi poliţii destul de puternice pentru a lupta împotriva duşmanului islamist din interior. Dar această luptă nu poate fi dusă dacă nu-ţi numeşti duşmanul şi nu te organizezi împotriva lui. Dacă acest război nu este dus, dacă cetăţenii autohtoni sunt abandonaţi disperării, fără nicio altă posibilitate decât aceea de a lua armele şi de a duce ei înşişi un război de represalii, atunci da, războiul civil este inevitabil.

Ivan Rioufol: jurnalist la Le Figaro, eseist, autor al cărţii „Acest război civil care se apropie”: Un război civil avansează cu paşi de lup. Cel care opune deja ideologia coranică cuceritoare democraţiilor occidentale obosite. ... Armata (islamistă n.n.)din umbră deja există. ... Ea numără în Franţa mii de luptători, beneficiază de pasivitatea oraşelor, de miopia puterii, de colaboraţionismul primilor trădători. Cele opt sute de „zone sensibile”, cele 150 de moschei salafiste, şcolile coranice, Frăţia musulmană sunt tot atâtea locaşuri de incubaţie. ... Războiul civil este ascuns în pliurile multiculturalismului, ale migraţiei în masă şi ale francofobiei „progresiştilor. Prima dintre urgenţe, pentru fiecare dintre noi, este să refuzăm să mai urmăm această lume dezabuzată, clonată, narcisistă, clevetitoare, ipocrită, care a decis că stânjenitoarea naţiune, prea veche şi prea omogenă, a durat destul şi că ea trebuie să lase locul unei noi Republici multiculturale, element, printre altele, al unei Uniuni Europene fără suflet.

Philippe De Villiers – istoric, autor, fost deputat şi parlamentar european, preşedintele partidului „Mişcarea pentru Franţa”:  Am urmărit Manif pour Tous (marşurile împotriva căsătoriei homosexuale din 2013). Am văzut tineri. Le-am văzut feţele. M-am gândit: Nu sunt aceiaşi. Ei au început să înţeleagă că poţi să ai dreptate chiar dacă eşti o minoritate. În curând vor înţelege că trebuie să lupte în numele legii naturale şi al supravieţuirii ţării noastre, să lupte prin a deveni protestatari conştienţi. Trebuie să ne revoltăm, trebuie să devenim rezistenţa! Va urma.