Broasca păroasă este o specie terestră, însă se întoarce în apă pentru a respira și pentru a-si depune ouale, la adăpost, sub stanci. Adulții se hrănesc cu miriapode, păianjeni, lăcuste etc.

Denumirea i se trage de la prezența formațiunilor dermice filiforme, care îi atârnă în partea posterioară a coapselor și în regiunea salelor, unde formează o încâlcitură păroasă, ce atinge o dezvoltare maximă în perioada împerecherii, ajungand până o lungine de 10-15 cm.

Se presupune că aceste formațiuni dermice ar fi o manifestare a excesului de energie a organismului masculului, în perioada împerecherii, la fel ca și apariția altor structure.
Când simte pericolul, broasca păroasă își rupe propriile oase pentru a produce gheare ce perforează pernițele de la degete. Se crede că vârful osului de la picior are forma unei gheare ascuțite, care are legatură cu un mușchi. Atunci când mușchiul se contractă, gheara este trasă în jos, rupând-o de restul osului și ieșind de dedesubtul perniței.

Specimenele ajung la o lungime de până la 11 cm; capul lor mare este mai mult lat decât lung, iar gura le este rotundă și mică – aspect ciudat pentru un batracian.