"Am recitit o veche lucrare dramaturgică a unui autor român cunoscut, împreună cu doi colegi de la Teatrul Naţional şi cu un regizor care îşi doreşte să monteze un nou spectacol cu acea piesă."
La sfârşitul lecturii am anunţat cu politeţe că nu mă inspiră textul şi că aş dori să nu fac parte din proiect. Mi-a fost greu să spun asta, recunosc, pentru că îi respect pe cei implicaţi, însă am acţionat aşa cum am simţit că trebuie să fac. Au apreciat onestitatea, pentru că nu se întâmplă des ca oamenii să spună cinstit ce gândesc, ci încep un lucru în care nu cred, pentru ca mai apoi să găsească o sumedenie de alte priorităţi şi să se retragă, încurcând şi mai mult.
Mergând spre studioul unde mai aveam de lucru, mă gândeam că toţi oamenii sunt fericiţi doar atunci când muncesc din pasiune, când au puterea să renunţe la toate acele lucruri care nu le aduc bucurie şi satisfacţie, oricât ar fi de tentante din alte puncte de vedere. La mine a fost un proces treptat, în care am deprins cât am putut de bine arta de a fi atentă la dorinţele şi nevoile sufletului meu, aşa încât să pot păşi în viaţă cu linişte, zâmbind relaxată.
Cred că oamenii nu-şi găsesc şi nu trăiesc pasiunea pentru că, de cele mai multe ori, caută sentimentul de mulţumire doar în afara lor. Îşi spun: „Dacă aveam altă slujbă sau alte condiţii etc., viaţa mea ar fi fost cu adevărat fericită“. Trebuie să aibă loc o evoluţie interioară şi un proces de purificare pentru a putea să-ţi recreezi viaţa pe o bază integră, aducând în jurul tău frumuseţe, abundenţă şi armonie. Tot ceea ce vei lucra cu pasiune va apropia de tine starea de graţie în care vei fi în pace cu tine, trăind o realitate în acord cu cele mai frumoase vise.
Recomandările noastre
