La doar şase luni, fiica Andreei Marin Bănică s-a hotărât să-i facă o surpriză-surpriză celebrei mame şi să rostească primul cuvânt, „tata“. Ştirea a fost postată de divă pe blogul personal, gest normal pentru un părinte mândru de primele semne de precocitate ale copilului. La cât de discretă a încercat să fie Andreea Marin cu privire la creştinarea fiicei, îmi luasem gândul de la orice noutăţi legate de cel mai mediatizat copil din România pentru următorii ani.

Totuşi, ca să fiu sigură că nu pierd nimic esenţial din viaţa Violetei, mi-am marcat în agendă luna septembrie a anului 2010, perioada în care junioara ar trebui să înceapă grădiniţa. Se pare că planurile mele pentru toamna lui 2009 s-au dat peste cap, pentru că Ana Violeta, dacă o ţine tot aşa, ar putea intra direct în clasa I, şi nu pot rata întâlnirea cu doamna învăţătoare. Departe de mine gândul de a ironiza un copil inocent, însă nu pot ignora micile excese ale unei zâne care nu poate trăi fără lumina reflectoarelor. Păcat că n-a născut în acelaşi timp cu Mihaela Rădulescu. Aşa, am fi avut parte de un meci al bebeluşilor, arbitrat de mame, în care am fi asistat la sfidarea oricărei legi biologice. Primele cuvinte rostite la o săptămână, primii paşi la o lună şi primele conferinţe despre încălzirea globală la un an. Însă, aşa, Andreea Marin se află acum într-o competiţie fără miză, în care singurul adversar este ea însăşi.

Cum Mihaela nu mai poate intra în olimpiada bebeluşilor, deoarece fiul său a depăşit de mult etapele primelor gângureli, singurele persoane în inima cărora poate înmuguri sămânţa invidiei sunt părinţii cu copilaşi care se încăpăţânează să scoată vreo vorbă până la un an şi ceva. Iar mamele care îşi iau doi ani de concediu de maternitate, ar trebui să-şi revizuiască puţin programulul. Noile supermame pun punct lăuziei cât mai repede, pentru că le aşteaptă munţi de cucerit şi ţări din lumea a treia de descoperit. În tot acest timp, bebe creşte frumos şi sănătos, iar mama „bionică“ îşi păstrează imaginea cu care ne-a obişnuit. Să fii întotdeauna cu un pas înainte nu mai e o provocare, ci un mod de viaţă.