Reprezentativa "cocoşilor galici" a avut nevoie de doar două partide la acest turneu final pentru a-şi adjudeca nedoritul titlu de campioană a lumii la scandal.
Ceea ce se întâmplă în lotul lui Raymond Domenech nu mai are legătură cu fotbalul, ci cu un reality-show (francezii, reticenţi la englezisme, îi spun "téléréalité") de maximă audienţă din care nu lipsesc nervii, invectivele, excluderile.
Disensiunile din lot par să fi devenit o problemă de stat, în condiţiile în care însuşi preşedintele Nicolas Sarkozy a fost invitat să se pronunţe asupra chestiunii! Şeful statului a driblat elegant - "Nu sunt eu cel care să judece" -, lăsând în sarcina ministerului de resort să tragă concluziile privind acest "eşec".
În treacăt fie spus, un comunicat laconic al ministerului - conţinând exemplul dat tinerilor, precum şi îndemnul la reţinere şi demnitate - a şi fost dat publicităţii în ziua în care cotidianul "L’Equipe" dezvăluia sudalmele de nereprodus ale lui Anelka la adresa lui Domenech. Mai bizar decât faptul că următorul meci de fotbal - posibil, cu caracter decisiv - a trecut într-un plan secund e însă preocuparea delegaţiei franceze faţă de identificarea celui care a "sifonat" informaţii din vestiar.
Pe rând, căpitanul Evra, superstarul Ribery şi selecţionerul Domenech şi-au manifestat dorinţa de a afla cine e cel care a "trădat" şi i-a permis presei să afle de incidentul dintre Anelka şi antrenor, eveniment soldat cu trimiterea acasă a atacantului. Cum se întâmplă îndeobşte, problema pare să nu fie faptul că s-a întâmplat, ci că s-a aflat!
Demascarea "şoricelului" nu ar rezolva însă acutele probleme ale acestei grupări, scăpată de sub orice control tehnic, tactic sau disciplinar de către un selecţioner bântuit de suspiciunea că tot Zinedine Zidane i-ar face echipa - aşa cum s-a insinuat că s-a întâmplat şi în 2006 -, prin intermediarii Evra, Ribery, Henry şi Gallas.
Pur şi simplu, pe Franţa a trădat-o fotbalul, care se supune regulilor general valabile activităţilor umane. O spune, detaşat, chiar preşedintele Sarkozy: "M-aş mulţumi să constat că în sport, ca şi în viaţă, nu poţi câştiga tot timpul". În loc de epilog: când echipa refuză antrenamentul, nici trădare nu mai e, ci de-a dreptul anarhie.
Recomandările noastre
