O bucureşteancă bolnavă de cancer a fost plimbată între spitale până a făcut stop cardiorespirator şi a murit. Tragedia seamănă cu cea din filmul „Moartea domnului Lăzărescu“.

O femeie de 66 de ani, diagnosticată cu cancer ovarian, a fost plimbată între mai multe spitale bucureştene până când a făcut stop cardiorespirator la Spitalul Universitar. Până să ajungă aici, medici din alte două spitale au refuzat să o interneze.

În Secţia de terapie intensivă de la Universitar nu existau aparate libere, aşa că femeia a murit în aceeaşi zi în care a ajuns în spital. Cazul seamănă cu cel al domnului Lăzărescu, din celebrul film al regizorului Cristi Puiu, „Moartea domnului Lăzărescu“. De altfel, ideea filmului a avut la bază tot un caz inspirat din realitate: un bolnav de ciroză în ultimul stadiu a fost plimbat 150 de kilometri între mai multe spitale. Trataţi cu refuz la Institutul Oncologic Maria Rădoiu, pacienta care a murit la Spitalul Universitar la începutul acestui an, urma prima cură cu citostatice la Institutul Oncologic din Capitală. Din cauza chimioterapiei avea dureri abdominale.   „Mama ştia că are cancer, aşa că am sunat oncologul, l-am întrebat ce să facem şi dacă nu cumva poate să o primească la spital. Ne-a spus să-i dăm medicamentele prescrise pe reţetă. De internare nici nu putea fi vorba la Institutul Oncologic, pentru că medicul ne-a spus că nu are locuri. Am sunat la Ambulanţă, dar au spus că au multe viroze şi mai durează până vin, aşa că am sunat la Salvarea Puls“, povesteş te, îndurerată, Gabriela Simion, fiica pacientei. „Aranjaţi să aveţi un pat“ Medicul de pe ambulanţă care a examinat-o a hotărât că nu este nevoie de spitalizare, însă a asigurat familia că o va duce la spital dacă aceştia vor aranja „să aibă pat“.   „Mama avea şi hepatită C, aşa că am sunat la Institutul «Matei-Balş», unde cunoşteam o doctoriţă. Acolo, mama a fost dusă în camera de consultaţii a medicilor şi i s-a pus o perfuzie, după care simţea dureri în umăr“, îşi reaminteşte Gabriela. Femeia povesteşte că doctoriţa la care apelase i-a sugerat să meargă la alt spital pentru că la „Matei-Balş“ nu mai erau locuri.

După un telefon dat unei doctoriţ e de la Spitalul Universitar, Gabriela a hotărât să-şi ducă mama la Universitar, unde existau paturi libere, iar bolnava putea fi internată. Medicul la care sunase plecase de la spital, aşa că a mers pe mâna doctorului de gardă, Diana Lupu. „Trei ore a stat în camera de gardă, timp în care a fost plimbată la analize, fără să se ia în considerare investigaţ iile pe care le avem“, rememorează Gabriela.   În cele din urmă, femeia a ajuns la etajul 13, la Secţia medicală. „Am aşezat-o pe mama pe pat şi am ieşit puţin pe hol. Când m-am întors, mama avea o lumânare la cap. Am văzut că îşi înghite limba, i-am băgat mâna pe gât şi am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să nu se sufoce. Apoi, am asistat la un spectacol penibil de resuscitare: în salon nu era tub de oxigen, aşa că o asistentă a fugit să aducă unul de la un salon vecin“, se revoltă Gabriela. La ATI nu erau aparate libere Medicii au reuşit, în cele din urmă, să o scoată pe femeia de 66 de ani din stopul respirator, însă, pentru că nu erau locuri libere la Reanimare, au ventilat-o manual, când asistentele, când medicii, când pacienţii din salon sau rudele.

„Între timp, doctoriţa Lupu m-a trimis la Terapie intensivă ca să solicit trasferul mamei. Acolo mi-au spus că nu sunt aparate libere şi că, în cazul în care moare vreo persoană, mama va fi a doua pe listă“, povesteşte Gabriela. Mama ei nu a mai rezistat până când s-a eliberat următorul aparat. La ora 22.00 a murit. „Am făcut tot ce s-a putut ca s-o salvăm“   Doctoriţa Diana Lupu susţine: „Am făcut tot ce era omeneşte posibil ca s-o salvăm. Din foaia de observaţie rezultă că femeia a ajuns pe secţia noastră la ora 17.55, (după o oră - n.r.) nu la trei ore, cum afirmă rudele“.

Doctoriţa susţine că, la venire, tensiunea bolnavei era bună (10 cu 6), ca şi EKG-ul. „I-am făcut toate tratamentele necesare pentru echilibrare. După resuscitare, am cerut consult cardiologic, care s-a făcut. Am recomandat transfer pe Secţia ATI, însă nu existau locuri libere“, îşi mai aminteşte doctoriţa Diana Lupu.

Ea consideră că era mai bine dacă bolnava era dusă la Institutul Oncologic, ţinând cont de boala de care suferea. „Starea pacientei era foarte gravă, mai ales că stadiul cancerului era foarte avansat“, mai declară Diana Lupu.

INTENŢIE „Vom dubla capacitatea Secţiei de terapie intensivă“

Directorul Spitalului Universitar de Urgenţă din Capitală, Gheorghe Iana, mărturiseşte că Secţia de terapie intensivă este mult prea mică pentru numărul de bolnavi care ajung în unitatea medicală, ceea ce face ca în situaţia Mariei Rădoiu să mai fie şi alţi bolnavi.

„S-au înmulţit cazurile de accidente rutiere în care sunt victime tineri, care sunt conectaţi la aceste aparate de ventilaţie artificială“, spune directorul. Există, de asemenea, situaţii în care un pacient stă conectat la un aparat de respiraţie artificială luni întregi. „Capacitatea Secţiei de terapie intensivă se va dubla, în câteva luni, de la 7 locuri la 14. Spaţiul este deja pregătit, mai aşteptăm aparatura“, adaugă directorul Iana.

OPINIA SPECIALIŞTILOR

„Nu medicii generează aceste tragedii, ci sistemul“

Cazuri asemănătoare celui al Mariei Rădoiu sunt frecvente din cauza organizării deficitare a sistemului medical, apreciază specialiştii. „Buba este în sistem: nu ai ce să cauţi cu un bolnav care are cancer la boli infecţioase. Nu medicii generează aceste tragedii, ci sistemul“, este de părere Dan Pereţianu, preşedintele Camerei Federative a Medicilor. El crede că trebuie găsite alternative atunci când se constată că paturile din anumite spitale sunt insuficiente.

„În alte ţări, există organizaţii specializate care vin acasă la bolnavii de cancer pentru a-i ajuta şi care pot monta inclusiv tuburi de oxigen“, mai spune Dan Pereţianu. Medici şi asistenţi care acordă îngrijiri paleative bolnavilor de cancer la domiciliul lor există de puţin timp în Capitală, la Spitalul Colţea. Un centru bine pus la punct de Fundaţia Hospice „Casa Speranţei“, unde bolnavii pot fi şi internaţi, există la Braşov. Documentele oficiale arată că numărul paturilor din spitale este suficient.   „Practic însă, multe spitale mari sunt foarte aglomerate, pentru că nu vin numai bolnavii acuţi, ci şi cei cronici. Este posibil să fie locuri libere în spitalele rurale, dar toată lumea se fereşte de ele pentru că se ştiu condiţiile“, crede Mircea Cinteză, preşedintele Colegiului Medicilor din România. DIAGNOSTIC EVZ Bolnava trebuia dusă la Oncologie

CE S-A îNTÅMPLAT O femeie de 66 de ani, Maria Rădoiu bolnavă de cancer, este plimbată de la un spital la altul pentru că nu se găsesc paturi. Este primită, în cele din urmă, la Spitalul Universitar, unde se sfârşeşte înainte să se elibereze un loc la Terapie intensivă. CE SE PUTEA FACE

Pentru că urma un tratament cu citostatice, care avea efecte secundare, femeia trebuia dusă într-un spital de oncologie. „Cei de la Salvare ar fi trebuit să îndrume bolnavul către un spital cu specific oncologic, nu către unul în care existau paturi. Tratamentele chimioterapice sunt foarte agresive, iar în acest caz experienţa unui medic oncolog era absolut necesară“, este de părere oncologul Lucian Miron, secretar în comisia de oncologie a Ministerului Sănătăţii.

În România însă, de multe ori bolnavii se duc acolo unde cunosc medici, şi nu acolo unde au nevoie, de aceea se pierde timp preţios. Doar bolnavii de cancer în faze terminale pot fi duşi în secţiile de terapie intensivă ale spitalelor de urgen- ţă pentru administrare de oxigen sau în hospice-uri, pentru morfină, dar în acest caz nu se ajunsese în faza terminală a bolii. .

CAZUL SEBASTIAN LUNGU Sancţiuni noi pentru asistentele vinovate

Cele două asistente de la Spitalul Universitar, acuzate că au neglijat-o pe mama lui Sebastian Lungu, băieţelul născut cu malformaţii grave, ar putea fi sancţionate prin avertisment şi suspendarea dreptului de practică medicală pentru 6 luni. Aceste decizii au fost anunţate de o comisie din cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România (OAMM), filiala Bucureşti.

Comisia de anchetă a propus ca asistenta Mariana Niţu să fie sancţionată cu un avertisment, deoarece a părăsit gravida timp de o jumătate de oră în timp ce-şi efectua tura. Asta înseamnă că, timp de un an, Mariana Niţu nu va mai putea participa la ocuparea unor posturi. În plus, avertismentul este înscris în cartea de muncă. Cealaltă asistentă, Silvia Roşca, acuzată că nu ar fi urmărit gravida corespunzător, ar putea fi sancţionată cu suspendarea dreptului de practică medicală pe o perioadă de 6 luni.

„Asistenta Silvia Roşca nu a supravegheat pacienta şi a dat dovadă de neconcordanţă în declaraţii“, a afirmat ieri Gheorghe Georgescu, preşedintele filialei Bucureşti a OAMM. Avertismente pentru şefi Comisia OAMM le-a mai găsit vinovate pe asistenta şefă Elena Olteanu şi pe directoarea de îngrijiri a spitalului, Matilda Constantinescu. Elena Olteanu ar putea fi sancţionată cu avertisment şi cu schimbarea din funcţie, ea fiind găsită vinovată de neconcordanţă între graficele întocmite, prezenţa la serviciu şi condica de prezenţă. În plus, fişa postului pentru asistente nu era datată şi nici înregistrată.

„Acest lucru mă face să cred că fişa postului a fost întocmită retroactiv“, susţine Gheorghe Georgescu. Directoarea de îngrijiri Matilda Constantinescu a fost sancţionată cu avertisment, deoarece a controlat cu superficialitate activitatea asistentelor şi a elaborat în mod necorespunzător fişa postului pentru asistente de obstetrică- ginecologie. În plus, nu a răspuns solicitărilor comisiei, ceea ce, potrivit codului deontologic, înseamnă că-şi asumă vinovăţia. Concluziile anchetei comisiei OAMM urmează să fie analizate de Consiliul Municipal săptămâna aceasta. Pentru ca sancţiunile să fie aplicate, este nevoie şi de validarea Consiliului Naţional.